ICCJ. Decizia nr. 4122/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4122/2012
Dosar nr. 679/103/2010
Şedinţa publică de la 24 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 846/COM din 9 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.A. în contradictoriu cu pârâtele SC E.M.D. SA Iaşi şi SC E.M.D. SA. Au fost obligate pârâtele să mute stâlpii de beton armat ce susţin conductoarele liniei electrice aeriene ce traversează imobilul proprietatea reclamantei sub sancţiunea plăţii sumei de 100 RON pe zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii şi la plata sumei de 819,30 RON către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 91 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul pârâtei SC E.M.D. SA. S-a schimbat sentinţa civilă nr. 846/COM din data de 09 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în sensul că s-a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei decizii, reclamanta S.A. a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
În dezvoltarea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt, recurenta solicită să se constate că în mod greşit instanţa de apel a pronunţat decizia atacată pe motive străine de natura pricinii şi contradictorii cu actele de la dosar.
Recurenta susţine că, instanţa a admis apelul fără motiv şi fără să efectueze o expertiză prin măsurători cu aparatură a câmpului electromagnetic la faţa locului.
Este inadmisibil, ca instanţa de apel să pronunţe o hotărâre care să nu facă nicio referire la mijloacele de apărare ale intimatei din apel şi să nu ţină cont de probele depuse în apărare.
S-a mai susţinut că nu se poate motiva pe baza expertizei pur teoretice a expertului S., în sensul că nu este afectată psihic şi fizic.
Instanţa de apel a omis din greşeală să reţină în dispozitiv că apelanta are sediul în Bacău, iar în decizia recurată se face vorbire de mutarea stâlpilor de beton ce susţin conductoarele electrice şi nu de stâlpul menţionat în hotărârea criticată.
Înalta Curte, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului în raport de prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., invocată din oficiu, reţinând următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În actuala reglementare, recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege, art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., prin care se realizează un control judiciar al deciziei atacate sub aspectul legalităţii acesteia din perspectiva motivelor de nelegalitate mai sus arătate.
În speţă, prin cererea de recurs, reclamanta deşi a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ. nu a formulat critici ce ar putea fi făcută o posibilă încadrare a acestora în aceste motive de nelegalitate sau într-unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) din acelaşi cod.
Or, simpla indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, şi nemulţumirea părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cu nulitatea cererii. Ipoteza reglementată de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., invocată de recurentă, a fost abrogată prin pct. 4 din Legea nr. 219/2005, astfel că reaprecierea probelor în recurs nu mai este posibilă.
În cauză, se constată că recurenta şi-a exprimat nemulţumirea privire la raportul de expertiză efectuat în cauză de S.G. şi la probele de la dosar, aspecte ce vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea deciziei recurate, ce nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Astfel că, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurentă, fără a se formula critici privind interpretarea şi aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel, şi fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate prin prisma prevederilor aplicabile în speţă, Curtea urmează să aplice sancţiunea nulităţii recursului, motivat de faptul că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta S.A. împotriva deciziei nr. 91 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedintă publică, astăzi 24 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4120/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4123/2012. Civil → |
|---|
