ICCJ. Decizia nr. 415/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.415/2012
Dosar nr.10158/105/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 836 din 30 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea precizată formulată de reclamanţii S.T. şi S.C.V. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Ploieşti, Consiliul Local Ploieşti şi Municipiul Ploieşti prin Primar ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Conform actului de partaj de ascendent din 23 ianuarie 1948, proceselor - verbale din 1952 şi declaraţiilor de impunere aflate la dosar, reclamanta şi soţul acesteia Săvescu Nicolae, în prezent decedat, au dobândit în timpul vieţii un imobil situat în Ploieşti, str. D. având un teren de 6.320 m.p. şi o construcţie, expropriate prin Decretul nr. 280/1983.
Imobilele în litigiu, compuse din parcelele de teren de 31 m.p., 2.935 m.p., şi 188 m.p. nu se află în posesia reclamanţilor, fiind expropriate efectiv, împreună cu întreaga suprafaţă de 5.682 m.p., de către stat, în scopul sistematizării şi edificării unor blocuri de locuinţe, ceea ce înseamnă că imobilul a fost utilizat în termenul de un an de la data exproprierii, caz în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 33/1994, pentru a se dispune retrocedarea parcelelor de teren în litigiu.
A mai susţinut prima instanţă că reclamanţii aveau posibilitatea să-şi valorifice drepturile pe calea Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii criticând-o prin aceea că, instanţa de fond a dat o interpretare proprie dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, deoarece legea nu prevede decât faptul ca terenul să nu fi fost utilizat pentru scopul pentru care a fost expropriat, situaţie ce se regăseşte în speţa de faţă.
Au mai arătat că nu au uzat de Legea nr. 10/2001, însă în permanenţă au solicitat terenul în litigiu.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 30 din 18 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi reţinând în considerentele hotărârii următoarele argumente în justificarea soluţiei adoptate.
Acţiunea a fost introdusă pe rolul Tribunalului Prahova la data de 4 decembrie 2006 şi viza un imobil expropriat în baza Decretului nr. 280/1983.
Or, potrivit Deciziei nr. 53/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, într-un recurs în interesul legii, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se interpretează în sensul că aceste dispoziţii nu se aplică acţiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În speţa pendinte, atât în faţa primei instanţe, cât şi prin motivele de apel, reclamanţii au arătat că nu au uzat de procedura Legii nr. 10/2001.
A mai reţinut curtea de apel că nu pot face obiect de analiză criticile vizând împrejurarea că terenul expropriat nu a fost utilizat ani de zile de către stat şi nici nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică, iar instanţa de fond a recunoscut caracterul profund abuziv al Decretului nr. 280/1983.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii S.T. şi S.C.V., reiterând aceleaşi critici formulate ca şi în apel, respectiv, utilitatea publică pentru care terenul în litigiu a fost expropriat nu a fost atinsă în totalitate şi parte din acest teren este şi astăzi liber fiind identificat de expertul topometru pe schiţa de plan în culoare roşie şi anume S 2 = 31 m.p.; S 4 = 2935 m.p. şi 706 m.p. = S 5 (haşurat cu verde).
A mai susţinut că, de la data exproprierii (anul 1983) şi până în prezent nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică pentru terenul rămas liber, iar instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
În raport cu cele expuse, recurenţii - reclamanţi au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza să se dispună admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză va fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
În speţa supusă analizei, imobilul în litigiu - construcţii şi teren - a fost expropriat prin Decretul nr. 180/1983, anterior datei de 22 decembrie 1989 prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Pentru a obţine restituirea în natură a terenului sau alte măsuri reparatorii, recurenţii - reclamanţi aveau deschisă calea procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Invocând caracterul abuziv al exproprierii, reclamanţii au formulat la data de 4 decembrie 2006 o acţiune în revendicare a imobilului - teren şi construcţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 34/1994.
O astfel de acţiune nu mai poate fi însă soluţionată în procedura Legii nr. 33/1994, întrucât regimul juridic al imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost reglementat printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 10/2001, astfel cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 53/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, într-un recurs în interesul legii.
Dezlegările date problemelor de drept prin deciziile pronunţate în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sunt obligatorii pentru toate instanţele judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor art. 329 alin. (3) C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.T. şi S.C.V. împotriva deciziei civile nr. 30 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 418/2012. Civil. Succesiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 414/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
