ICCJ. Decizia nr. 418/2012. Civil. Succesiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 418/2012
Dosar nr. 26429/3/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 8 iulie 2008 petenta R.E. a formulat în contradictoriu cu intimaţii R.T., Z.V., M.D., Ş.I., Ş.T.S., L.L.R.V., Z.I. şi Z.C.M., B.A. şi Z.V. contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 98 din 31 ianuarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 17.221/3/2006 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a sentinţei civile nr. 1322 din 28 februarie 2003 şi a încheierii din 7 iunie 2002 pronunţate de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 2030 din 23 septembrie 2010 a constat perimată cererea având ca obiect contestaţie în anulare, reţinând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs contestatoarea R.E. arătând în motivare că hotărârea este nulă întrucât completul care a soluţionat cauza a încălcat prevederile art. 24 şi 27 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 270 din 14 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta-contestatoare R.E., împotriva deciziei civile nr. 2030 din 23 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în raport de prevederile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că Decizia civilă nr. 98 din 31 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a avut ca obiect soluţionarea cererii de revizuire formulată de aceeaşi petentă, în contradictoriu cu aceiaşi intimaţi, a deciziei civile nr. 947/ R din 10 mai 2006, fiind respinsă ca inadmisibilă, hotărârea fiind irevocabilă.
Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.
Decizia civilă nr. 2030/ R din 23 septembrie 2010 a fost pronunţată la data de 23 septembrie 2010, faţă de care termenul de recurs curge de la această dată, recurenta putând să declarare calea de atac a recursului până cel târziu la 29 septembrie 2010.
Recursul formulat de R.E. a fost expediat prin poştă la data de 3 noiembrie 2010 cu depăşirea termenului expres prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care recursul a fost respins ca tardiv.
Împotriva deciziei 270 din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestatoarea a declarat recurs arătând că instanţa a pronunţat o hotărâre greşită, fără a avea în vedere înscrisurile de la dosar, fiind obstrucţionată în exercitarea drepturilor procesuale, singura posibilitate legală pe care a avut-o fiind depunerea recursului prin poştă.
Recurenta a mai arătat că Decizia recurată i-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi este lovită de nulitate.
De asemenea, a mai arătat că încă de la introducerea acţiunii toate soluţiile pronunţate de instanţe în perioada 1999 - 2011 sunt incorecte,s-a confruntat cu tergiversarea soluţionării legale a pricinii şi a solicitat fără succes eliminarea a 2 docare care se menţin nejustificat în evidenţa instanţelor.
La termenul din 26 ianuarie 2012 Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 299 şi 377 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de excepţia invocată din oficiu Înalta Curte apreciază că este întemeiată şi o va admite ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 299 C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Cum hotărârea recurată nu face parte din categoriile enunţate, ci este o decizie dată de o instanţă de recurs şi care în temeiul legii constituie o hotărâre irevocabilă, prin care s-a soluţionat recursul contestatoarei, este evident că o atare decizie nu poate forma obiect al unui nou recurs.
Una din regulile care cârmuiesc exerciţiul căilor de atac este şi aceea a unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exerciţiul lui, reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea de atac a recursului împotriva aceleiaşi hotărâri şi deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Faţă de cele ce preced recursul a fost respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea R.E. împotriva deciziei civile nr. 270 din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 417/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 415/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
