ICCJ. Decizia nr. 416/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 416/2012
Dosar nr. 6090/91/2010
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2010 la Tribunalul Vrancea reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a solicitat ca să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Italia al pârâtului M.A.M. pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În motivare s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 29 octombrie 2010, în baza Acordului privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997.
Reclamanta a mai arătat că art. 5 din Legea nr. 248/2005 reglementează obligaţiile pe care le au cetăţenii români pe perioada şederii în străinătate, iar dreptul la liberă circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului român, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac astfel parte din dreptul intern.
Împotriva pârâtului a fost emis de către Prefectul de Modena un decret de îndepărtare, măsura fiind luată datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada şederii în Italia.
În declaraţia dată de pârât în punctul de trecere a frontierei aceasta a precizat că a părăsit teritoriul României la data de 2 august 2002 cu destinaţia Italia, fiind arestat pentru săvârşirea infracţiunii de furt.
În drept reclamanta a invocat dispoziţiile art. 5, 38 şi 39 din Legea nr. 248/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 22 din 13 ianuarie 2011 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, aşa cum rezultă din actele depuse de reclamantă la dosar, pârâtul a fost returnat din Italia la data de 29 octombrie 2010.
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate cu privire la cetăţeanul român care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.
Ulterior datei aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetăţean român la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene putea fi dispusă în baza legislaţiei naţionale în concordanţă cu legislaţia comunitară.
Legea 248/205 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, care prevedea măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetăţean român la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene s-a modificat prin Legea 206/2010.
Potrivit reglementării mai sus-menţionate, art. II pct. 1, la data intrării în vigoare a acestei legi încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfăşurare şi pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulaţie în străinătate începute în temeiul art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care a susţinut, în esenţă, că în mod eronat prima instanţă a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. II alin. (1) lit. c) din Legea nr. 206/2010, pentru modificarea Legii nr. 248/2005 întrucât aceste prevederi legale sunt aplicabile doar în cazul acţiunilor civile întemeiate pe dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 nu şi în cazul celor întemeiate pe dispoziţiile art. 38 lit. b) din acelaşi act normativ.
Or, susţine apelanta, instanţa de fond trebuia să constate că situaţia pârâtului în speţa dedusă judecăţii trebuia analizată în corelare directă cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 ceea ce ar fi condus, în mod evident, la concluzia că art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 206/2010, pentru modificarea Legii nr. 248/2005 nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţă.
Prin Decizia nr. 39/ A din 2 martie 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins apelul.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi din probatoriul administrat pârâtul M.A.M. a fost returnat din Italia la data de 29 octombrie 2010, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu statul italian.
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 exercitarea dreptului la liberă circulaţie în străinătate cu privire la cetăţeanul român care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat poate face obiectul unei restrângeri, o asemenea măsură putând fi dispusă în baza legislaţiei naţionale şi în concordanţă cu legislaţia comunitară.
Legea 248/205 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, care prevedea măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetăţean român la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene a fost modificată prin Legea nr. 206/2010.
Potrivit, art. 2 pct. 1, din acest din urmă act normativ, la data intrării în vigoare a acestei legi încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfăşurare şi pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulaţie în străinătate începute în temeiul art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Faţă de motivele pentru care pârâtul a fost returnat din Italia, motive care se încadrează în dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că în speţă devin incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 206/2010, pentru modificarea Legii nr. 248/2005 care impun încetarea de drept a procedurii judiciare iniţiate de reclamantă împotriva pârâtei.
Susţinerea apelantei reclamante în sensul că instanţa de fond ar fi trebuit să analizeze situaţia şi prin raportate la dispoziţiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 247/2005 nu poate fi primită întrucât, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă în mod evident motivul pentru care s-a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie, motiv care se încadrează în dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 şi care a fost analizat ca atare de către instanţa de fond.
Invocarea dispoziţiilor art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 şi solicitarea apelantei, făcută direct în calea de atac a apelului, de a se verifica incidenţa în speţă şi a acestor dispoziţii legale, solicitare bazată pe o amplă motivare, total diferită de cea făcută iniţial, prin acţiunea dedusă judecăţii, echivalează cu schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată care contravine dispoziţiilor exprese ale art. 294 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs criticând Decizia pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 38 lit. a) şi b) din Legea nr. 248/2005 raportat la dispoziţiile Legii nr. 206/2010 pentru modificarea Legi nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Se susţine că instanţa de apel a făcut aplicaţiunea Legii nr. 206/2010 prin care a fost abrogat art. 38 lit. a), fără a ţine seama de dispoziţiile art. 38 lit. b), care nu au fost abrogate.
Recursul nu este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Italia pentru pârâtul M.A.M. pentru o perioadă de cel mult trei ani, invocându-se în drept dispoziţiile art. dispoziţiile art. 5, 38 şi 39 din Legea nr. 248/2005.
În motivare s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 29 octombrie 2010, în baza Acordului privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997.
Prin Legea nr. 206/2010 au fost abrogate dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că situaţia pârâtului se încadrează la art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, care reglementează :"Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane: a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat" şi care, prin Legea nr. 206/2010, a fost abrogat.
În mod greşit recurenta invocă dispoziţiile de la lit. b) a aceluiaşi articol: „cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat", deoarece în cauză nu a făcut dovada incidenţei acestor dispoziţii.
În consecinţă se constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea corectă a legii, iar recursul, în temeiul dispoziţiilor art. în temeiul dispoziţiilor art. 312 pct. l C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia pentru evidenţa persoanelor şi administrarea bazelor de date împotriva deciziei civile nr. 39/ A din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 419/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 417/2012. Civil → |
|---|
