ICCJ. Decizia nr. 419/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.419/2012
Dosar nr.6388/97/2009
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 6388/97 din 30 decembrie 2009, reclamanta SC P.C. SA Bucureşti - prin lichidator R.V.A.I.S. - S.P.R.L. desemnat - a chemat în judecată în calitate procesuală de pârâte pe R.C.C. şi BEJ - R.C.C. solicitând obligarea la plata sumei de 2.059.327,00 lei şi dobânzile legale aferente, de la data executării fiecărei sume şi până la data restituirii integrale a debitului.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat în esenţă că, pârâta în calitate de executor judecătoresc, în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, a înfiinţat popriri concomitente asupra conturilor sale, ce le avea deschise la mai multe unităţi bancare, ceea ce a condus la dubla executare a sumelor stabilite prin titlurile executorii respective. A arătat că în scopul recuperării prejudiciului creat a emis adresele din 25 septembrie 2009 şi din 24 noiembrie 2009 solicitând restituirea sumei de 2.059.327 lei, însă pârâta a refuzat, continuând să deţină şi să folosească această sumă.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 998-999, art. 992 C. civ. şi art. 77 din Legea 85/2006 relativ la situaţia sa de societate aflată în procedură de insolvenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 174/2010 Tribunalul Hunedoara a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.C.C., a admis acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta BEJ - R.C.C., obligând această pârâtă să restituie reclamantei suma de 2.059.327 lei şi dobânzile legale aferente pe perioada cuprinsă între data încasării şi data restituirii efective a acesteia.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut următoarele:
BEJ - R.C.C., în exerciţiul atribuţiunilor conferite prin lege, a demarat procedura executării silite a unor titluri executorii având ca obiect creanţe băneşti - înfiinţând popriri ale conturilor bancare a societăţii debitoare SC P.B. SA - actualmente SC P.C. SA - după somarea prealabilă a acesteia.
Este necontestată susţinerea reclamantei cu privire la dubla executare a sumei prin unităţile bancare la care aceasta deţinea conturi active R. Bank precum şi sub aspectul cuantumului sumei de 2.059.377 lei (RON).
În cauză, debitul la care era obligat reclamanta s-a executat din eroare de două ori, singura cauză, care a determinat această situaţie fiind procedura de executare silită - prin poprire - care îndreptăţeşte executorul judecătoresc la poprirea conturilor bancare ale debitorului, până la executarea efectivă a creanţelor.
Aşa fiind şi având în vedere că în cauză s-au invocat şi dispoziţiile art. 1092 C. civ., instanţa a admis acţiunea reclamantului pe temeiul art. 1092 C. civ. - ca acţiune în repetiţiune, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile acţiunii în răspundere civilă delictuală şi nici cele impuse acţiunii îmbogăţirii fără justă cauză - care presupune totdeauna, ca izvor al obligaţiei, faptul ilicit - ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Raportat la demersurile reclamantei de a obţine restituirea sumelor nedatorate, instanţa a apreciat că pârâta a dovedit rea-credinţă, considerent pentru care a obligat-o prin BEJ - R.C.C. ca în calitate de accipiens, să achite reclamantei şi dobânzile bancare legale, aferente sumei pe perioada cuprinsă între data încasării şi data restituirii efectivă a acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta R.C.C. care a solicitat schimbarea sentinţei şi respingerea acţiunii, invocând faptul că instanţa a procedat la schimbarea temeiului de drept a acţiunii fără a se înştiinţa părţile potrivnice şi fără a se pune în discuţia părţilor acest aspect determinant.
Apelanta a formulat în prealabil cerere de repunere în termenul de apel întrucât sentinţa nu i-a fost legal comunicată, comunicarea nefiind făcută personal către ea, ci către o persoană străină de cauză care nu avea calitatea de a primi acte de procedură sau de corespondenţă destinate persoanei fizice R.C.C., sentinţa nefiindu-i comunicată de către această persoană.
Curtea de Apel, a constatat că cererea de repunere în termenul de apel nu este întemeiată pentru următoarele considerente.
Apelul este declarat în cauză numai de persoana fizică R.C.C., astfel că instanţa a verificat procedura de comunicare a sentinţei numai faţă de această pârâtă.
Conform dovezii de comunicare de la fila 634, sentinţa 174/2010 a Tribunalului Hunedoara a fost comunicată acestei pârâte la data de 20 august 2010, împrejurare faţă de care apelul declarat la data de 20 octombrie 2010 apare ca fiind tardiv formulat.
Astfel s-a constatat că procedura de comunicare a sentinţei a fost legal îndeplinită cu persoana fizică R.C.C., acesteia fiindu-i comunicată sentinţa la sediul biroului notarial, persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, semnând personal dovada de comunicare, iar agentul procedural trecând numele şi prenumele acestei persoane precum şi datele de identificare a acesteia.
Curtea de Apel a constatat că în speţă a intervenit sancţiunea decăderii din termenul de declarare a căii de atac, împrejurare faţă de care s-a respins apelul ca tardiv.
Împotriva deciziei civile nr. 35/2011, pronunţata în Dosarul nr. 6388/97/2009, de Curtea de Apel Alba - Iulia a declarat recurs pârâta R.C.C. care a susţinut următoarele motive de nelegalitate.
Instanţa a soluţionat cauza în apel, fără a intra în cercetarea fondului, respingând cererea de repunere în termenul de apel, formulată de apelanta R.C.C. şi respingând apelul ca tardiv formulat.
Instanţa de apel a considerat în mod greşit că procedura de comunicare a hotărârii fondului, respectiv, sentinţa civila nr. 174 din 16 iunie 2010, pronunţata de Tribunalul Hunedoara, în Dosarul nr. 6388/97/2009, a fost legal îndeplinită.
Se consideră că, în mod netemeinic instanţa de apel, reţine faptul că, pretinsa comunicare a hotărârii fondului, a fost făcută către numita C.S., însărcinat cu primirea corespondentei în cadrul BEJ R.C.C., care, dat fiind funcţia acesteia, avea calitatea de a primi legal, atât corespondenta destinata BEJ, cât şi corespondenţa numitei R.C.C. fără a verifica, dacă numita C.S., avea mandat pentru a primi, corespondenţa personală a numitei R.C.C.
Referitor la neindicarea, în cuprinsul procesului verbal de comunicare a sentinţei civile nr. 174 din 16 iunie 2010, instanţa de apel, nu a făcut vorbire şi nu s-a pronunţat, tocmai cu referire la motivul de nelegalitate, pe care a fost investit a-l judeca, respectiv, încălcarea dispoziţiilor art. 100 pct. 7 C. proc. civ. întrucât, în cuprinsul procesului verbal de comunicare a sentinţei, nu este indicată calitatea persoanei căreia i s-a făcut înmânarea, fiind incident art. 100 pct. 8 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 99 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume art. 103 C. proc. civ., art. 91 şi 100 pct. 7-8 C. proc. civ.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, conform art. 91 C. proc. civ. înmânarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alin. (3), (4), (5) şi (6) sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat ori notar public, se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care va arăta numele, prenumele, calitatea, iar apoi va semna dovada.
În speţă, comunicarea a fost făcută numitei C.S., care a semnat de primire pe procesul verbal, acesta purtând numele şi prenumele persoanei, semnătura acesteia, precum şi datele de identificare, respectiv seria şi numărul de buletin, fiind respectate prevederile art. 100 pct. 7-8 C. proc. civ. Recurenta invocă neindicarea calităţii persoanei care a primit actul, respectiv faptul că agentul procedural nu a făcut această menţiune în procesul verbal aflat la dosar, susţinere ce nu poate fi primită, atâta timp cât toate citaţiile sunt semnate de numita C.S., în calitate de funcţionar însărcinat cu primirea corespondenţei al BEJ - R.C.C. (f. 635, dosar fond, filele 7-8, f. 24, dosar apel). Corect s-a reţinut că numita C.S. este persoană însărcinată cu primirea corespondenţei în cadrul BEJ - R.C.C., şi în aceeaşi calitate a primit citaţia şi pentru persoana fizică R.C.C., aşa cum permite art. 91 C. proc. civ.
În mod just s-a apreciat că cererea de repunere în termen este neîntemeiată, raportat la art. 103 C. proc. civ. ce prevede că, în situaţia în care calea de atac nu este exercitată în termen legal intervine decăderea, afară de cazul în care partea ar fi fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa. Susţinerile recurentei nu pot fi primite, procedura de comunicare a sentinţei nu a fost încălcată, fiind respectate dispoziţiile art. 100 alin. (7) şi (8) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta R.C.C. împotriva deciziei civile nr. 35 din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba – Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 420/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 416/2012. Civil → |
|---|
