ICCJ. Decizia nr. 4169/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4169/2012
Dosar nr. 3514/3/2009
Şedinţa publică din 7 iunie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 503A din 13 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, împotriva sentinţei civile nr. 539 din 15 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A schimbat în parte sentinţa şi a admis excepţia lipsei de calitate procesuală activă a reclamanţilor, respingând acţiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că Hotărârea de revocare nr. 34bis din 4 mai 2009 a fost adoptată cu respectarea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 434/2009.
Expropriatorul nu şi-a întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, iar la baza revocării hotărârii de stabilire a despăgubirilor au stat motive temeinice.
Întrucât despăgubirile nu au fost consemnate nu a operat transferul dreptului de proprietate de la reclamanţi la pârât, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 198/2004.
Revizuirea Proiectului tehnic al Autostrăzii Bucureşti-Ploieşti pe raza municipiului Bucureşti şi a localităţii Voluntari, judeţ Ilfov, coroborată cu solicitarea expresă a expropriatorului C.N.A.D.R. de încetare a procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe raza localităţii Voluntari şi cuprinse în H.G. nr. 424/2008 reprezintă un motiv temeinic pentru revocarea Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
În mod greşit instanţa de fond şi-a bazat hotărârea pe aspecte legate de neregularizarea datelor de identificare a imobilelor supuse exproprierii şi de actualizarea tabelelor cu imobilele proprietate privată supuse exproprierii, deoarece aceste cerinţe prevăzute de lege au doar scop de publicitate, de informare a persoanelor interesate, ele nefiind condiţii de validitate ale actului juridic de revocare.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanţii au declarat recurs prin au formulat următoarele critici:
În mod eronat la poziţia 34 din H.G. nr. 424/2008 apăreau ca fiind expropriaţi foştii proprietari deşi reclamanţii au cumpărat terenul în anul 2003.
În anul 2004, prin încheierea nr. 470 din 21 ianuarie 2004 reclamanţii au obţinut şi înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului iar greşeala a aparţinut Agenţiei Naţionale de cadastru şi Publicitate Imobiliară care, prin planul de amplasament al lucrării, a indicat greşit numele proprietarilor al căror teren trebuia expropriat.
Recurenţii nu au fost notificaţi asupra revocării Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 34/2008, după ce au administrat probe în prezentul proces. Instanţa de apel a omis să observe bătaia de joc a autorităţilor locale care în hotărârea de revocare îşi permit să reia procedura de expropriere atunci când au chef şi după bunul plac.
Nu s-au respectat dispoziţiile art. 4 alin. (5)-(7) din Legea nr. 198/2004 pentru că în preambulul H.G. nr. 34bis din 4 mai 2009 se menţionează că proiectul tehnic al Autostrăzii Bucureşti-Ploieşti pe raza localităţii Voluntari este în curs de a fi revizuit, deci era nevoie ca modificarea de amplasament să se facă prin hotărâre de guvern şi nu prin revocare a comisiei de expropriere.
Instanţa de fond avea competenţa de a analiza dacă sunt întrunite condiţiile de expropriere şi a apreciat corect că se impune exproprierea.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Cauza cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii V.V. şi V.S. a constituit-o Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 34 din 10 septembrie 2008 emisă în baza H.G. nr. 424/2008.
Această hotărâre de stabilire a despăgubirilor a fost revocată prin Hotărârea nr. 34bis din 4 mai 2009 înainte de consemnarea despăgubirilor pe numele celor expropriaţi, ceea ce înseamnă că revocarea a avut loc într-un moment în care, faţă de art. 15 din Legea nr. 198/2004, nu se realizase transferul dreptului de proprietate asupra terenului de la reclamanţi către stat.
Hotărârea de revocare a despăgubirilor este un act administrativ a cărui legalitate poate fi analizată numai de instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, câtă vreme Legea nr. 198/2004 nu dă în competenţa de atribuţiune a instanţei civile şi verificarea unei asemenea hotărâri.
De vreme ce recurenţii nu au atacat această hotărâre de revocare ea se opune instanţei civile care nu poate analiza nici legalitatea hotărârii, nici eventuala temeinicie a motivelor pentru care reclamanţii nu au atacat-o potrivit legii speciale.
În aceste condiţii, întrucât nu a avut loc exproprierea terenului proprietatea reclamanţilor, în mod corect a stabilit instanţa de apel că aceştia nu sunt persoane îndreptăţite la despăgubiri, deci, nu au calitate procesuală activă în cauză. Aceasta deoarece în condiţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate în baza prevederilor art. 4 alin. (1) se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum şi de către orice persoană care justifică un interes legitim.
Iar faptul că exproprierea terenului vizat de Hotărârea nr. 34 din 10 septembrie 2008 nu s-a mai produs rezultă şi din H.G. nr. 953/2011 în a cărei Listă anexă au fost înscrişi reclamanţii la poziţia 690 cu terenul înscris în nr. top. 3894/2/1 în suprafaţă de 45 mp.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel a făcut aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii V.V. şi V.S. împotriva deciziei civile nr. 503A din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4139/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4239/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
