ICCJ. Decizia nr. 4230/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 4230/2012
Dosar nr. 2895/101/2010
Şedinţa publică din 30 octombrie 2012
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa civilă nr. 357 din 28 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi - Secţia Civilă, în dosar nr. 2895/101/2011, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta B.M.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, dispunându-se obligarea acestuia la plata sumei de 160.000 Euro, echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale în favoarea reclamantei şi s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea soluţiei pronunţate, tribunalul a reţinut că acţiunea reclamantei, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 este fondată, reclamanta făcând parte din categoria persoanelor îndreptăţite la acordarea de daunei morale pentru prejudiciul suferit prin condamnarea soţului său, B.M.N., la 18 ani muncă silnică, la 7 ani închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale şi la confiscarea averii personale prin sentinţa nr. 545 din 22 august 1959 pronunţată în dosarul nr. 522/1959 de Tribunalul Militar Craiova, condamnare care, conform art. 1 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 221/2009, constituie de drept condamnare cu caracter politic.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, prima instanţă a avut în vedere criterii de natură să acopere suferinţele fizice şi psihice îndurate de reclamantă şi de soţul acesteia, specifice regimului comunist de detenţie, cuantificându-le la aproximativ 25.000 euro echivalent în lei la data plăţii pentru fiecare an de condamnare.
II. Împotriva sentinţei civile nr. 357 din 28 iunie 2010 pronunţate de Tribunalul Mehedinţi - secţia civilă a declarat apel pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, calea ordinară de atac fiind soluţionată de Curtea de Apel Craiova - Secţia I Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, prin decizia nr. 387 din 15 decembrie 2011, în sensul admiterii apelului, schimbării hotărârii atacate şi respingerii acţiunii reclamantei B.M.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a avut în vedere Decizia nr. 12/2011 din 19 septembrie 2011 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 789 din 07 noiembrie 2011, obligatorie potrivit art. 330 alin. (4) C. proc. civ., decizie prin care s-a stabilit că, urmare a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1.358/2010 şi nr. 1.360/2010, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziilor instanţei de contencios constituţional în M. Of.
Raportând cele mai sus expuse la elementele concrete ale speţei, instanţa de apel a reţinut că, sentinţa atacată nu era definitivă, soluţia fiind pronunţată în primă instanţă la data de 28 iunie 2010, iar apelul declarat de pârât nu a fost soluţionat în favoarea reclamantei, anterior datei de 15 noiembrie 2010, data publicării deciziilor instanţei de contencios constituţional, astfel încât reclamanta nu avea o speranţă legitimă la dobândirea proprietăţii asupra despăgubirilor, care să atragă protecţia art. 1 Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., având în vedere un dublu considerent:
1. cererea nu a fost admisă în mod irevocabil de instanţă (Hotărârea din 28 septembrie 2004 în Cauza Kopecky contra Slovaciei);
2. dispoziţia legală incidenţă a fost desfiinţată pe calea exercitării controlului de constituţionalitate a posteriori, iar nu ca urmare a unui mecanism extraordinar, ad-hoc (Hotărârea C.E.D.O. din 2 decembrie 2008 în cauza Slavov contra Bulgariei).
III. Împotriva deciziei nr. 387 din 15 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secţia I Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a declarat recurs reclamanta B.M.A. tară să indice în memoriul depus la dosar motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac, formulând exclusiv critici asupra temeiniciei soluţiei.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:
În cuprinsul declaraţiei de recurs, reclamanta nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dezvoltând referitor la hotărârea atacată exclusiv critici lapidare asupra elementelor de temeinicie a soluţiei, referitoare la stabilirea situaţiei de fapt, tară să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: ";Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.";
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (2), respectiv: „motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor. Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304";. Dispoziţiile art. 302 alin. (1) C. proc. civ., sancţionează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c a aceleiaşi norme, fiind reţinute expres: "; motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat";.
Astfel, înalta Curte constată că, în speţă, deşi reclamanta, în memoriul de recurs a formulat o serie de critici referitoare la hotărârea atacată, nu a structurat şi nu a dezvoltat aceste motive subsumat motivelor de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, tară a preciza relevanţa faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, înalta Curte, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziţii legale şi având în vedere, deopotrivă, inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidenţa prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi să constate nulitatea recursului declarat de reclamanta B.M.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta B.M.A. împotriva deciziei nr. 387 din 15 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secţia I Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4229/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4231/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
