ICCJ. Decizia nr. 4232/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a Il-a CIVILĂ
Decizia nr. 4232/2012
Dosar nr. 8236/95/2010
Şedinţa publică din 30 octombrie 2012
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin cererea înregistrată la data de 15 februarie 2008 sub nr. 303/95/2005 pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Comercială şi de contencios Administrativ, SC A. SA Târgu-Jiu prin lichidator judiciar T. SRPL a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Târgu-Jiu, Primarul F.C. şi Consiliul Local Târgu-Jiu - Direcţia Publică de Venituri, solicitând instanţei să constate că este proprietara unor imobile, clădiri şi construcţii existente la sediul administrativ şi punctele de lucru ale SC A. SA Târgu-Jiu.
Prin sentinţa comercială nr. 1143 din 26 octombrie 2009, Tribunalul Gorj - Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Târgu-Jiu şi a Primarului Municipiului Târgu-Jiu, a respins aceeaşi excepţie faţă de pârâtul Consiliul Local Târgu-Jiu şi a respins acţiunea completată formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC A. SA Târgu-Jiu soluţionat prin decizia nr. 472 din 13 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secţia Comercială, care a admis calea de atac şi a casat sentinţa recurată cu trimitere spre rejudecare Tribunalului Gorj - Secţia Comercială ca instanţă de drept comun, argumentând că în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului nu aparţine completului specializat în materia insolvenţei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secţia Comercială, sub nr. 8236/95/2010, reclamanta precizându-şi în cadrul acestui dosar acţiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâţilor la plata contravalorii edificiilor şi îmbunătăţirilor ce au fost aduse bunurilor preluate de R.A.I.L. în 1948, odată cu înfiinţarea sa ca societate pe acţiuni.
Prin sentinţa nr. 318 din 28 iunie 2011, Tribunalul Gorj - Secţia Comercială, soluţionând cauza în fond în al doilea ciclu procesual, a admis în parte acţiunea în pretenţii a reclamantei şi a obligat Municipiul Târgu-Jiu la plata sumei de 464.684 lei, reprezentând contravaloarea construcţiilor edificate şi a îmbunătăţirilor aduse construcţiilor aflate în folosinţa debitoarei - reclamante şi a respins acţiunea faţă de Primarul Municipiului Târgu-Jiu, Primăria Municipiului Târgu-Jiu şi Consiliul Local al Municipiului Târgu-Jiu, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut din analiza coroborată a probatoriilor administrate în ambele cicluri procesuale şi necontestate de părţi, respectiv: acte, depoziţii de martori şi expertiza tehnică, că reclamanta a acţionat ca un constructor de bună-credinţă, extinzând şi efectuând îmbunătăţiri prin mijloace materiale proprii la clădiri existente ce i-au fost predate la data de 31 mai 1998 în urma reorganizării R.A.I.L. Târgu-Jiu în conformitate cu O.U.G. nr. 30/1997, astfel încât este îndreptăţită la despăgubiri din partea pârâtului Municipiul Târgu-Jiu, sumele urmând a fi incluse în fondul de lichidare şi distribuite creditorilor reclamantei-debitoare în conformitate cu dispoziţiile art. 121 şi următoarele din Legea nr. 85/2006.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul Târgu-Jiu, calea ordinară de atac fiind admisă prin decizia nr. 173 din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secţia a IlI-a Civilă prin care a fost schimbată sentinţa nr. 318 din 28 iunie 2011 a Tribunalului Gorj în sensul că a fost respinsă acţiunea reclamantei în pretenţii ca nefondată, aceasta fiind obligată la plata sumei de 4383,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
În motivarea soluţiei pronunţate instanţa de apel a reţinut că în speţă nu se pune problema proprietăţii bunurilor în litigiu, având în vedere că însăşi reclamantă a recunoscut că le-a avut în folosinţă, prin chiar modificarea petitului principal în sensul obligării pârâtului la plata contravalorii construcţiilor edificate şi a îmbunătăţirilor aduse construcţiilor existente.
În esenţă a apreciat că, probatoriile administrate în cele două cicluri procesuale, respectiv cele două expertize contabile efectuate nu au determinat în mod fără echivoc, care sunt îmbunătăţirile sau construcţiile noi, anul edificării şi nici valoarea acestora, în raport de stadiul lor fizic la momentul preluării de către reclamantă, concluziile celor două rapoarte de expertiză fiind contradictorii, astfel încât instanţa de prim control judiciar a înlăturat expertiza efectuată de R.P., reţinând că se bazează pe acte incomplete şi pe simple susţineri ale unor persoane fizice (B.P., fost director economic al R.A.I.L). şi a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
III. Împotriva deciziei nr. 173 din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secţia a IlI-a Civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC A. SA Târgu - Jiu prin lichidator judiciar T. SPRL Târgu - Jiu, indicând în memoriul depus la dosar motivele de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea hotărârii instanţei de apel în sensul respingerii apelului pârâtului Municipiul Târgu-Jiu, cu consecinţa menţinerii sentinţei primei instanţe.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:
Deşi în cuprinsul declaraţiei de recurs, reclamanta a încadrat criticile formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., aceasta a dezvoltat referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluţiei, privind stabilirea situaţiei de fapt şi administrarea probatoriilor, tară să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: ";Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.";
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (2), respectiv: „motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor. Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304";. Dispoziţiile art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., sancţionează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c a aceleiaşi norme, fiind reţinute expres: "; motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat";.
Astfel, înalta Curte constată că, în speţă, deşi reclamanta, în memoriul de recurs a formulat o serie de critici referitoare la hotărârea atacată şi a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., nu a structurat şi nu a dezvoltat aceste motive subsumat motivelor de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanţa faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform lit. c) alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, înalta Curte, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziţii legale şi având în vedere, deopotrivă, inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidenţa prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi să constate nulitatea recursului declarat de reclamanta SC A. SA Târgu - Jiu prin lichidator judiciar T. SPRL Târgu - Jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC A. SA Târgu - Jiu prin lichidator judiciar T. SPRL Târgu - Jiu împotriva deciziei nr. 173 din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secţia a IlI-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4231/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4233/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
