ICCJ. Decizia nr. 4298/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin Sentința civilă nr. 60 din 21 ianuarie 2010 pronunțată în dosar, Tribunalul Caraș-Severin a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta SN T.F.C.C.F.R.C. SA, precum și excepția privind prescripția dreptului material la acțiune în sens material, invocată de pârâte.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A.G.I., A.V., A.I., B.R., C.D.L., D.V.S., L.T., M.L.O., M.M., P.M.L., P.D., P.L., R.G., S.G., S.C.C., S.G., P.I. și T.I., reprezentați de S.L.F.R.V. Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele SN T.F.C.C.F.R.C. SA București și SN T.F.C.C.F.R.C. SA - R.T.F.C. Timișoara.
A obligat pârâtele, în solidar, să plătească reclamanților prima ocazionată de "Ziua Ceferiștilor", stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare, pentru anii 2008 și 2009, precum și ajutoarele materiale de Paști și Crăciun pentru anul 2009, stabilite la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizate în raport de indicele de inflației la data plății efective.
A respins celelalte pretenții ale reclamanților.
A obligat pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta SN T.F.C.C.F.R.C. SA, că este nefondată, din moment ce aceasta prin reprezentant a semnat contractele colective de muncă invocate ca temei legal de către reclamanți și are atribuții în asigurarea sumelor necesare achitării ajutoarelor materiale solicitate.
în ceea ce privește excepția privind prescripția dreptului la acțiune în sens material, invocată de ambele pârâte, s-a reținut că natura sumelor solicitate de reclamanți este aceea a unui drept de natură salarială, concluzie care se desprinde din modalitatea de redactare a art. 155 C. muncii, care stipulează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Astfel, din acest text legal rezultă, fără echivoc, că prima și ajutoarele materiale solicitate de reclamanți, stabilite prin raportare la un salariu de bază, au natura unui drept de natură salarială, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. (1), lit. e) C. muncii, ci dispozițiile art. 283 alin. (1), lit. c), coroborate cu dispozițiile art. 166 C. muncii, conform cărora termenul de prescripție este de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut:
Potrivit dispozițiilor art. 69 lit. a) din contractul colectiv de muncă pe anul 2007 - 2008 al SN T.F.C.C.F.R.C. SA, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București din 29 martie 2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material, stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, iar potrivit dispozițiilor art. 69 lit. b) din același contract colectiv de muncă pentru "Ziua Ceferiștilor" se va acorda o premiere stabilită de Consiliul de Administrație cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Aceleași dispoziții au fost preluate și în contractul colectiv de muncă pe anul 2009 - 2010 al SN T.F.C.C.F.R.C. SA, înregistrat la D.M.P.S. a Municipiului București din 4 iunie 2009.
Contractul colectiv de muncă este un act sui generis, generator de drepturi și obligații ale părților și în același timp izvor de drept.
Așadar, acțiunea reclamanților privind obligarea pârâtelor la plata primei ocazionate de "Ziua Ceferistului" la nivelul valorii clasei 1 de salarizare pentru anii 2008 și 2009, precum și la plata ajutoarelor materiale de Paști și Crăciun pentru anul 2009 este îndreptățită, apărarea pârâtei I în sensul că pentru perioada 1 martie 2009 - 4 iunie 2009 nu a avut contract colectiv de muncă la nivelul societății neputând fi primită, în acest caz fiind aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel superior. De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea pârâtei în sensul că prin procesul-verbal din 25 mai 2009 s-ar fi suspendat acordarea acestor drepturi pentru anul 2009, din moment ce această suspendare nu a fost stipulată într-un act adițional care să fie înregistrat conform legii.
Nu a fost reținută nici apărarea pârâtelor în sensul ca obligația de a achita drepturile pretinse de reclamanți este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, din moment ce dispozițiile celor două contracte colective de muncă sunt clare, nedispunând nici o limită în sensul celor susținute de pârâte.
în privința pretențiilor reclamanților referitoare la acordarea primei ocazionate de "Ziua Ceferistului" pentru anul 2010, instanța de fond a reținut că prin Actul Adițional la contractul colectiv de muncă pentru anul 2009 - 2010, înregistrat la Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București din 21 aprilie 2010, au fost modificate dispozițiile art. 69 lit. b) din contractul colectiv de muncă menționat, stipulându-se că în perioada 1 aprilie 2010 - 31 decembrie 2010 aceste prevederi nu se aplică, urmând a se aplica începând cu 1 ianuarie 2011.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SN T.F.C.C.F.R.C. SA - R.T.F.C. Timișoara, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți.
în motivarea cererii de recurs, se arată că greșit s-a respins excepția prescripției și s-a admis acțiunea, întrucât drepturile solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă, nefiind un drept prevăzut în contractul individual de muncă al salariaților reclamanți, și fiind vorba de ajutoare materiale, respectiv premii, devin incidente dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii.
Pe fond a arătat că reținerea instanței de fond în sensul că existența unei hotărâri a Consiliului de Administrație al societății nu reprezintă o condiție pentru acordarea primei de Ziua Feroviarului, decât în situația în care se stabilește un nivel superior de premiere celui stabilit prin contract, este eronată, și nu reflectă intenția părților, întrucât atunci când această primă a fost acordată salariaților, acest lucru s-a tăcut în baza unei hotărâri a Consiliului de Administrație care nu stabilea, însă, un nivel superior de premiere, ci respecta condiția impusă de contractul colectiv de muncă pentru acordarea primei de Ziua Feroviarului. Ori, în speță, Consiliul de Administrație nu a probat premierea pentru Ziua Feroviarului raportat la prevederile legale (prevederile din actele normative care au aprobat bugetul de venituri și cheltuieli), deoarece acestea erau prioritare prevederilor din contractul colectiv de muncă.
Sindicatul Liber Feroviar al Reviziei Mecanicilor de Locomotivă din Remiza Lugoj este afiliat la Federația Mecanicilor de Locomotivă (semnatară a contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008) care este semnatara procesului-verbal încheiat în data de 25 mai 2009 și a Actului adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2009 - 2010, prin care aceasta a fost de acord cu suspendarea pe anul 2009 și 2010 a ajutoarelor materiale salariaților cu ocazia "Zilei Ceferistului" și a sărbătorilor de Paște pe 2010, învederând dispozițiile art. 969 C. muncii.
Mai mult, reclamanții au fost de acord cu suspendarea acestora, sindicatul cunoștea situația financiară a societății și Consiliul de Administrație nu a stabilit cuantumul acestor drepturi.
în drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 6 și art. 3041C. proc. civ.
împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta SN T.F.C.C.F.R.C. SA București, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
în motivarea cererii de recurs, consideră că greșit s-a respins excepția dreptului material la acțiune, întrucât drepturile solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă, nefiind un drept prevăzut în contractul individual de muncă al salariaților reclamanți, și fiind vorba de ajutoare materiale, respectiv premii, devin incidente dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii, iar noțiunea de "ajutor material" reglementată de contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008 este echivalentă cu cea de recompensă nu cu cea de adaos sau spor, astfel că, obiectul acțiunii nu constă în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea la respectarea unei clauze din contractul colectiv de muncă.
Arată că cererea este întemeiată pe prevederile clauzelor contractuale cuprinse în contractul colectiv de muncă aplicabile în perioada 2008 - 2010, ori, în acest caz, este clar că sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii, care prevăd că: "cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune".
Faptul că valoarea acestor ajutoare s-a stabilit a se acorda cu respectarea anumitor condiții, la nivelul unui salariu de bază, reprezentând clasa I de salarizare, nu înseamnă în mod automat că acest ajutor este de natură salarială.
Se mai arată că dispoziția cuprinsă în textul art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii, reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă în art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii; de asemenea, că nu putea fi obligată la acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia Paștelui și Crăciunului și a primei acordate pentru "Ziua Ceferistului", decât cu respectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă și art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2008, respectiv să existe surse financiare pentru suportarea acestora, și că organizațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate au fost de acord cu renegocierea clauzelor contractuale, în sensul că prevederile art. 69 lit. a) și b) din contractul colectiv de muncă să se aplice într-o primă etapă începând cu 1 ianuarie 2010, iar ulterior prin Actul adițional nr. 1708 din 21 aprilie 2010 să se aplice începând cu 1 ianuarie 2011.
Mai mult, la data semnării contractului colectiv de muncă valabil pe anii 2007 - 2008, unitatea nu avea aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2008, fiind semnat la data de 28 martie 2007, iar bugetul pentru anul 2008 a fost aprobat prin H.G. nr. 1712 din 17 decembrie 2008 și ca atare, clauzele contractuale privitoare la drepturile bănești nu puteau fi aplicate decât în limitele acestor acte normative apărute ulterior semnării contractului colectiv de muncă.
în fine, un alt motiv de recurs l-a constituit și faptul că în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., considerând că nu se află în culpă procesuală, nefiindu-i reținută reaua credită, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
în drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ.
Reclamantul Sindicatul Liber Feroviar al Reviziei de Vagoane Timișoara în numele membrilor de sindicat: A.G.I., A.V., A.I., B.R., C.D.L., D.V.S., L.T., M.L.O., M.M., P.M.L., P.D., P.L., R.G., S.G., S.C.C., S.G., P.I. și T.I. a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâtelor, în solidar, și la plata primei de "Ziua Feroviarului" și pentru anul 2010.
în motivarea recursului arată ca nu poate fi primită apărarea societății, în sensul că acțiunea ar fi inadmisibilă în cea ce privește pretențiile aferente anului 2010, întrucât actele adiționale la contractul colectiv de muncă "stabilesc o clauză prohibitivă în contradicție cu art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008"
Prin decizia nr. 1520 din 22 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosar, s-au respins recursurile declarate de pârâtele SN T.F.C.C.F.R.C. SA București și SN T.F.C.C.F.R.C. SA - Regionala de Transport Feroviar de Călători Timișoara.
A fost admis recursul formulat de reclamanții A.G.I., A.V., A.I., B.R., C.D.L., D.V.S., L.T., M.L.O., M.M., P.M.L., P.D., P.L., R.G., S.G., S.C.C., S.G., P.I. și T.I., reprezentați de Sindicatul Liber Feroviar al Reviziei de Vagoane Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 60 din 21 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar, în contradictoriu cu SN T.F.C.C.F.R.C. SA - Regionala de Transport Feroviar de Călători Timișoara, pe care a modificat-o, în parte, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, respectiv obligării pârâtelor la plata primei ocazionată de "Ziua Feroviarului", aferentă anului 2010.
S-a reținut că recursurile declarate de către pârâtele SN T.F.C.C.F.R.C. SA București și SN T.F.C.C.F.R.C. SA - R.T.F.C. Timișoara sunt neîntemeiate.
Excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, deoarece obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă obligarea pârâtelor la plata unor sume de bani, echivalente unui drept salarial cuvenit și neachitat reclamanților, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii.
Din coroborarea dispozițiilor art. 283 lit. c) C. muncii cu cele ale art. 166 C. muncii, rezultă că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, respectiv drepturi echivalente celor salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de trei ani, conform art. 283 lit. c) C. muncii.
în speță, raportat la data introducerii acțiunii, 17 mai 2010, cererea de chemare în judecată pentru plata drepturilor salariale, reprezentând plata primei ocazionată de Ziua Feroviarului aferentă perioadei 2008 - 2010, respectiv adaosul material de Paști și Crăciun pentru anul 2009, a fost introdusă în interiorul termenului de prescripție reglementat de art. 283 lit. c) C. muncii.
în mod corect a interpretat instanța de fond prevederile art. 69 lit. a) și b) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie din 29 martie 2007, ale cărui dispoziții și-au produs efecte prin prelungirea succesivă până la data de 28 februarie 2009, conform actelor adiționale semnate de către părți, pentru premierea aferentă Zilei Ceferiștilor. Atâta timp cât cuantumul premierii este determinabil la un nivel minim, respectiv clasa 1 de salarizare, Consiliul de Administrație, cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor având posibilitatea să stabilească o valoare a premierii mai mare decât clasa 1 de salarizare, dispoziție convenită în favoarea salariaților, nu se poate lipsi de efecte juridice clauza în absența unei decizii a Consiliului de Administrație de stabilire a unui cuantum mai mare al premierii, raportat și la faptul că dispoziția contractuală are caracter imperativ "se va acorda".
Recunoașterea dreptului la plata primei pentru "Ziua Ceferiștilor", reprezentând echivalentul clasei 1 de salarizare (dreptul nefiind unul condiționat de existența deciziei hotărârii Consiliului de Administrație, decât dacă s-ar fi solicitat premierea într-un cuantum mai mare decât cel minim prevăzut de clauza contractuală), se impune Și în considerarea caracterului obligatoriu al clauzei contractuale reglementat de prevederile art. 969 C. civ., precum Și regulii de interpretare a contractului potrivit căreia atunci când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect.
Faptul că societatea angajatoare deține capital de stat și că este unul din agenții economici monitorizați potrivit prevederilor O.U.G. nr. 79/2008 nu constituie elemente de natură să o exonereze de la îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate. La momentul încheierii Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008, precum și a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie București din 29 martie 2007 erau în vigoare dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 79/2001, dată la care angajatorul a apreciat că deține resursele necesare pentru plata drepturilor convenite în contractul colectiv de muncă de la nivel de unitate și că indicele câștigului salarial mediu se încadrează in indicele productivității muncii, iar ulterior când au intrat în vigoare prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 79/2008, angajatorul, respectiv Asociația Patronală la nivel de grup de unități aveau posibilitatea renegocierii clauzelor contractelor colective de muncă, ce și-au produs efectele pentru anii 2009, 2010, context în care acest motiv de recurs va fi înlăturat.
Absența resurselor financiare precum și aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2008, într-un cuantum care potrivit susținerilor recurentei nu a permis plata drepturilor din litigiu, nu afectează existența dreptului, ci doar executarea, astfel că nu constituie un impediment de natură a atrage respingerea acțiunii. De altfel, chiar pârâta recurentă SN T.F.C.C.F.R.C. SA - Sucursala București, menționează că pentru anul 2009 nu a fost aprobat bugetul de venituri Și cheltuieli, ori procedura administrativă de aprobare nu poate justifica nerecunoașterea dreptului.
Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă au primit o interpretare diferită în practica Și doctrina de specialitate pentru ipoteza în care dreptul stabilit în contractul colectiv de muncă nu avea o reglementare legală în privința existenței Și al cuantumului, însă cu toate acestea dispozițiile art. 12 nu pot fi aplicate prin analogie doar pentru că statul este acționar majoritar al instituției angajatoare, care funcționează după regulile aplicabile societății comerciale, excepția reglementată de dispozițiile anterior amintite, pentru instituțiile bugetare, fiind de strictă interpretare.
în ceea ce privește recunoașterea drepturile aferente anilor 2009, 2010 constând în acordarea primei ocazionată de "Ziua Ceferistului" și ajutorul material pentru Paște și Crăciun aferent anului 2009 se reține incidența dispozițiilor art. 238 alin. (1) C. muncii și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996, deoarece în condițiile în care continuă să își producă efectele clauza din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008, valabil și pentru perioada 2009 - 2010, clauza din contractul colectiv de muncă de la nivel de unitate, prin care părțile contractante au fost de acord ca pentru perioada 2009 - 2010 să nu se acorde drepturile, nu poate fi reținută ca fiind legală Și pe cale de consecință nu justifică refuzul angajatorului de a plăti drepturile.
Practica judiciară invocată de către reclamanți, nu poate fi valorificată în cauză, deoarece nu s-a probat că reprezintă o jurisprudență majoritară a instanțelor naționale, pentru a se putea aprecia că s-ar constitui într-o bază legală a dreptului pretins de reclamantă, a cărui recunoaștere s-ar impune eventual prin aplicarea directă a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în acest sens a se vedea Cauza Beian contra României).
Referitor la motivul de recurs ce vizează acordarea cheltuielilor de judecată, de către pârâta recurentă SN T.F.C.C.F.R.C. SA - Sucursala București, s-a apreciat ca neîntemeiat.
Ca urmare a admiterii în parte a acțiunii, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., obligând pârâtele la plata cheltuielilor de judecată, ca o consecință a reținerii culpei procesuale, care nu se analizează în raport de reaua credită, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, astfel cum susține recurenta SN T.F.C.C.F.R.C. SA București, ci presupune culpa părții ce a pierdut procesul, care a determinat promovarea litigiului în fața instanței de judecată, provocând suportarea de cheltuieli, de către partea adversă.
împotriva deciziei pronunțată în recurs revizuenta SN T.F.C.C.F.R.C. SA București a formulat cerere de revizuire în motivarea căreia arată că într-o cauză similară s-a admis recursul declarat de SN T.F.C.C.F.R.C. SA București și a respins în totalitate acțiunea reclamanților în ceea ce privește acordarea printre altele și a premierii de "ziua ceferistului" pentru anii 2008 și 2009, precum și a ajutoarelor materiale de Paști și Crăciun pentru anul 2009.
Astfel, în opinia revizuentei, există contrarietate de hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., îndeplinind condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire pe care le susține în motivarea cererii de revizuire. în continuare, revizuenta apreciază că sunt incidente textul de lege invocat în raport de soluțiile care s-au dat în pricini similare și anume decizia a cărei revizuire se cere și hotărârea dată în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, ambele hotărâri având aceleași părți, același obiect și aceeași pricină.
în consecință, revizuenta solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost motivată.
Analizând cauza prin prisma motivului de revizuire invocat de revizuenta, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:
în primul rând, înalta Curte reamintește că, revizuirea este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict prevăzute de lege și care nu presupune efectuarea unui control al legalității și temeiniciei hotărârile supuse revizuirii.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".
Prin hotărârii definitive potrivnice se înțeleg acelea care s-au pronunțat în dosare separate, prin hotărârea din cel de al doilea dosar încălcându-se autoritatea de lucru judecat rezultat din primul dosar.
Or, invocarea unei cauze similare soluționată de Curtea de Apel Timișoara și, de altfel, a oricăror instanțe de judecată învestite cu asemenea pricini, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire în temeiul textului de lege evocat de revizuentă.
Susținerile revizuentei că în unele dosare au fost admise sau respinse acțiunile reclamanților de către Curtea de Apel București, sunt critici ce vizează practica neunitară în astfel de litigii, ceea ce nu poate să conducă la contrarietate de hotărâri.
Prin urmare, înalta Curte față de considerentele anterior expuse, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4299/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4297/2012. Civil → |
|---|
