ICCJ. Decizia nr. 4323/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4323/2012
Dosar nr. 1865/91/2010
Şedinţa publică din 12 iunie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 584 din 07 septembrie 2010, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul B.V.D. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotârî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul şi pentru care s-a dispus arestarea preventivă, nu se înscrie în cele expres prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 şi nici nu a avut vreunul dintre scopurile stabilite de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 219/1999, astfel încât măsura arestării preventive a reclamantului pentru încercarea de trecere frauduloasă a frontierei, faptă care este încriminată şi în prezent, dar în alte condiţii, nu poate fi considerată că ar avea caracter politic.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Galaţi, prin decizia civilă nr. 118/A din 23 mai 2011, urmare respingerii apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei Tribunalului.
Împotriva deciziei Curţii de Apel, sus menţionată, a declarat recurs reclamantul B.V.D., fără însă a indica temeiul de drept al criticilor sale.
Recursul este nul pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 302 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt reglementate limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, însă recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 302 lit. c) C. proc. civ.
Or, în ipoteza în care recurentul-reclamant s-a limitat doar la a aprecia ca nelegală decizia atacată şi a face o referire la analiza probelor - ceea ce excede nelegalităţii, fără a dezvolta în mod concret motivele de recurs, prin raportare la speţă, în sensul formulării unor critici pertinente privind modul de judecată al instanţei, nu se poate reţine în sarcina instanţei, obligaţia de a realiza o încadrare a criticilor.
De altfel, încadrarea criticilor este posibilă numai dacă acestea îmbracă, prin conţinutul expunerii, o formă care să permită instanţei a le califica din punct de vedere al temeiului de drept, ceea ce nu se regăseşte în speţă.
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită, împrejurarea ce nu există în cauza dedusă judecăţii.
De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existenţa unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuţia în părţilor şi asupra cărora să delibereze, astfel încât să fie incidente prevederile art. 306 alin (2) C. proc. civ.
Aşa fiind, apreciind că nu se poate realiza o încadrare a criticilor expuse, în motivele de nelegalitate, expres şi limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 306 alin. (1) şi art. 306 alin. (3) teza finală din Cod şi urmează a constata nulitatea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul B.V.D. împotriva deciziei nr. 118/A din 23 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată in şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 4322/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4324/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
---|