ICCJ. Decizia nr. 4402/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4402/2012
Dosar nr. 3245/111/2010
Şedinţa publică din 14 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 06 martie 2007, reclamantul F.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Oradea şi Cooperativa M.I. Oradea, să se constate nulitatea absolută a naţionalizării imobilelor situate în Oradea, şi să se dispună restituirea în natura a acestora. În subsidiar a solicitat să se constate refuzul pârâţilor de a emite dispoziţia prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi se să dispună emiterea acestei dispoziţii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, prin notificarea din 14 august 2001, adresată Primăriei Municipiului Oradea, a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau în echivalent a imobilelor menţionate. Notificarea a fost transmisă Cooperativei M.I. Oradea, în calitate de unitate deţinătoare. S-a mai arătat că imobilele în litigiu au aparţinut părinţilor reclamantului şi erau exceptate de la naţionalizare conform prevederilor Decretului nr. 92/1950.
Prin întâmpinare, Primăria Municipiului Oradea a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Pârâta Cooperativa M.I. Oradea a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile a notificării, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 88/C din 13 martie 2008, Tribunalul Bihor a admis excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului şi neîndeplinirea procedurii notificării pentru imobilul din Oradea, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Oradea şi a respins acţiunea formulată de reclamant.
Prima instanţă a reţinut că imobilul, înscris în CF nr. XX Oradea, a constituit proprietatea numitului F.N. Prin sentinţa civilă nr. 2530/1962 pronunţată de Tribunalul Popular al Raionului Oradea, imobilul a fost declarat ca fiind bun fără stăpân şi s-a dispus, în baza Decretului nr. 111/1951, trecerea acestuia în proprietatea statului.
S-a mai reţinut că imobilul, înscris în CF nr. YY Oradea, a constituit proprietatea numiţilor F.N. şi a soţiei acestuia, născută F.A. În baza Decretului nr. 92/1950, Statul Român a preluat imobilul cu titlu de naţionalizare.
Prin hotărârea Consiliului de Miniştri al R.S.R. nr. 1047/1969 i s-a transmis pârâtei Cooperativa M.I. Oradea, în folosinţă gratuită, terenul şi în proprietate clădirile situate pe aceste parcele, cu plată, în baza unei evaluări, iar prin dispoziţiile de plată pârâta a achitat contravaloarea acestor clădiri, precum şi taxele de intabulare.
Clădirile cumpărate au fost demolate în baza autorizaţiei, autorizaţie care viza şi clădirile situate pe parcelele, iar după demolare s-a obţinut autorizaţia pentru executare lucrări în vederea construirii unui atelier de producţie.
Prin notificare, reclamantul a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau în echivalent bănesc a imobilului înscris în CF nr. XX Oradea, ce a constituit proprietatea antecesorilor săi, însă nu a dovedit calitatea sa de moştenitor al defunctului F.N., proprietarul tabular al imobilelor, nefiind persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Instanţa a mai constatat că reclamantul a formulat notificare numai pentru imobilul înscris în CF nr. XX Oradea, nu şi pentru imobilul înscris în CF nr. YY Oradea.
Prin decizia nr. 22/A din 18 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a admis apelul reclamantului, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
Instanţa de apel a reţinut că soluţia instanţei de fond este rezultatul unei rezolvări greşite date celor două excepţii invocate de pârâtă, fiind eronat admisă excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului şi respectiv cea privind neîndeplinirea procedurii notificării cu privire la imobilul Oradea.
Astfel, prin completarea notificării iniţiale reclamantul a solicitat inclusiv imobilul, iar în ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantului, prin sentinţa civilă nr. 5793/2009 a Judecătoriei Oradea s-a stabilit că, din eroare, în actul de naştere al reclamantului, înregistrat în Registrul de stare civilă al Primăriei Oradea din 05 aprilie 1948, a fost trecut M. în loc de N., sens în care s-a dispus efectuarea cuvenitelor rectificări în registrul de stare civilă. De altfel, chiar şi în absenţa hotărârii judecătoreşti menţionate, calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită rezultă din actele de stare civilă.
Decizia nr. 22/A din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea a rămas irevocabilă prin nerecurare.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 338/C din 25 octombrie 2010, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
Preluând argumentele deciziei instanţei de apel, Tribunalul, ca instanţă de rejudecare, a reţinut în considerentele sentinţei că reclamantul face dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituire.
Tribunalul a apreciat că singura problema care se pune în speţă este faptul că clădirile expropriate au fost demolate, respectându-se toate prevederile legale aplicabile la acea dată, iar după demolare s-a obţinut autorizaţia pentru executare lucrări în vederea construirii unui atelier de producţie, ceea ce s-a şi realizat.
Astfel, deşi reclamantul îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a clădirilor demolate este imposibilă, singura modalitate de reconstituire a dreptului său fiind restituirea în echivalent valoric.
Deşi s-a pus în discuţie părţilor acest aspect, reclamantul a insistat pentru restituirea în natură, motiv pentru care instanţa a apreciat acţiunea ca nefondată şi a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în totalitate a sentinţei, cu consecinţa admiterii capătului subsidiar al cererii, prin care a solicitat obligarea intimatei să emită dispoziţia prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001, prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Prin întâmpinare, intimatul Primarul Municipiului Oradea a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, faţă de prevederile art. 21, art. 22 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, din evidenţele Direcţiei Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului Oradea rezultând că în imobilul din litigiu funcţionează Cooperativa M.I.
Prin decizia civilă nr. 171A din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, s-a respins, ca nefondată, excepţia invocată de intimatul Primarul Municipiului Oradea, s-a admis apelul declarat de apelantul reclamant, s-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri ce se vor acorda în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele înscrise în CF nr. YY Oradea constând în teren în suprafaţă de 764,2 m.p., şi în teren în suprafaţă de 291 m.p. şi, respectiv, clădire.
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Oradea să emită dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost obligat apelantul să plătească intimatei Societatea Cooperativă M.I. Oradea suma de 1.600 RON cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Soluţia primei instanţe este criticabilă parţial, deoarece, dacă dispoziţia de respingere a acţiunii formulate de reclamant împotriva pârâtei Cooperativa M.I. Oradea se impunea a fi menţinută, în schimb soluţia de respingere a aceleiaşi acţiuni îndreptate împotriva Primarului Municipiului Oradea este eronată.
O atare dispoziţie apare cu atât mai greşită cu cât vine în contradicţie cu argumentele din considerentele hotărârii, prin care s-a reliefat că reclamantul îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, respectiv, are calitate de moştenitor al proprietarului tabular, iar în CF este intabulat dreptul de proprietate al antecesorului său.
În profida concluziei corecte, în sensul că singura modalitate de reconstituire a dreptului reclamantului este restituirea în echivalent valoric, instanţa a omis să aibă în vedere împrejurarea că, în şedinţa publică din 20 septembrie 2010, reclamantul prin avocat a învederat că solicită acordarea de despăgubiri băneşti şi nu restituirea în natură a imobilului, aspect ce se găseşte reliefat şi în cadrul interogatoriului depus la dosar la acelaşi termen, adresat pârâtei Cooperativa M.I. Oradea.
Fără îndoială că apelantul reclamant este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent, în calitatea sa de moştenitor al fostului proprietar al imobilelor preluate de stat, înscrise în CF nr. YY Oradea, măsuri care însă nu pot fi propuse de către pârâta Cooperativa M.I. Oradea, deoarece aceasta nu are calitate de unitate deţinătoare în sensul legii.
Astfel, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.047 din 20 mai 1967 s-a dispus transmiterea terenului, proprietate de stat, identificat în planul de situaţie anexat hotărârii, pe durată determinată, în folosinţa gratuită către Cooperativa M.I. cu sediul în Municipiul Oradea. Prin acelaşi act, construcţiile în suprafaţă de 796 m.p. au fost transmise cu plată din proprietatea statului, în proprietatea Cooperativei M.I. Ulterior, în temeiul încheierii CF nr. ZZ, s-a intabulat în CF nr. YY Oradea dreptul de proprietate în favoarea Cooperativei M.I. Oradea asupra construcţiilor, cu titlu de cumpărare, terenul fiind înscris în favoarea Statului Român.
În speţă, calitatea de entitate învestită cu soluţionarea notificării îi aparţine intimatului pârât Primarul Municipiului Oradea, concluzie ce decurge din textul art. 32 din Legea nr. 10/2001 republicată. Dată fiind situaţia demolării construcţiilor, devine aplicabilă dispoziţia art. 10 alin. (1) din lege, ce reglementează situaţia construcţiilor demolate şi terenurilor ocupate, caz în care „măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent";.
În speţă, notificarea şi înscrisurile ulterioare au fost adresate de apelantul reclamant Primăriei Oradea care însă, prin actul din 01 septembrie 2003 emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, le-a remis spre soluţionare Cooperativei M.I., care însă nu are calitate de unitate deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., Instituţia Primarului Municipiului Oradea, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat se susţine că Instituţia Primarului Municipiului Oradea nu are calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile art. 21, art. 22 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi Normele metodologice de aplicarea a acestei legi, potrivit cărora notificarea se soluţionează de unitatea deţinătoare a imobilului, iar din probele administrate rezultă că imobilul solicitat este deţinut de Cooperativa M.I.
Recurenta mai susţine că notificarea a fost formulată numai pentru imobilul de la nr. top. X, nu şi pentru cel de la nr. top. Y, astfel încât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii de notificare şi cu privire la acest imobil.
Examinând decizia recurată, prin prisma argumentelor invocate de recurentă în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În ce priveşte primul motiv de recurs, în cadrul căruia se susţine că Instituţia Primarului Municipiului Oradea nu are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care imobilul este deţinut de Cooperativa M.I., Înalta Curte constată următoarele:
Situaţia de fapt a imobilului a fost stabilită în fazele procesuale anterioare, pe baza probelor administrate. Astfel, s-a reţinut că imobilul preluat de stat era compus din construcţie şi teren, fiind ulterior transmis, prin hotărârea Consiliului de Miniştri al R.S.R. nr. 1047/1969, pârâtei Cooperativa M.I. Oradea, în folosinţă gratuită în ceea ce priveşte terenul şi în proprietate clădirile situate pe aceste parcele.
Clădirile preluate de stat au fost demolate, iar pe terenul atribuit Cooperativei M.I. Oradea în folosinţă gratuită, aceasta a edificat noi construcţii autorizate.
În raport de situaţia de fapt reţinută şi care nu poate face obiect al cenzurii instanţei de recurs, instanţa de apel a stabilit în mod corect calitatea Instituţiei Primarului Municipiului Oradea de entitate obligată să soluţioneze notificarea.
În ceea ce priveşte construcţiile demolate, au fost în mod corect aplicate prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora: „În situaţia imobilelor-construcţii demolate, notificarea formulată de persoana îndreptăţită se soluţionează potrivit art. 10 sau 11 prin dispoziţia motivată a primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a Primarului General al Municipiului Bucureşti";.
Competenţa soluţionării notificării revine aceleiaşi entităţi şi în ceea ce priveşte terenul, pe care Cooperativa M.I. Oradea nu îl deţine în proprietate, pentru a fi calificată ca unitate deţinătoare, ci în folosinţă gratuită. Întrucât terenul se găseşte pe teritoriul administrativ al Municipiului Oradea şi nu s-a susţinut şi dovedit în cauză că, urmare a aplicării dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, ar fi fost încadrat în domeniul public sau privat al statului, terenul în litigiu este de interes local, deţinătoare fiind unitatea administrativ-teritorială locală, care, prin reprezentantul său legal, trebuia să soluţioneze notificarea.
Critica aceleiaşi recurente, potrivit căreia notificarea a fost formulată numai pentru imobilul de la nr. top. X, nu şi pentru cel de la nr. top. Y, nu mai poate fi examinată, în condiţiile în care această problemă a fost dezlegată în ciclul procesual anterior, prin hotărâre rămasă irevocabilă.
Astfel prin decizia nr. 22/A din 18 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 88/C din 13 martie 2008 a Tribunalului Bihor (prin care fusese admisă excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului şi neîndeplinirea procedurii notificării pentru imobilul cu nr. top. Y Oradea), a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
Instanţa de apel a reţinut, prin decizia menţionată, că, prin completarea notificării iniţiale, reclamantul a solicitat inclusiv imobilul de la nr. top Y, fiind greşită soluţia instanţei de fond privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului şi respectiv cea privind neîndeplinirea procedurii notificării cu privire la imobilul cu nr. top. Y Oradea.
Decizia nr. 22/A din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea a rămas irevocabilă prin nerecurare, fiind astfel stabilit, cu putere de lucru judecat, că reclamantul are calitate procesuală activă şi că este îndreptăţit să solicite măsuri reparatorii pentru imobilul cu nr. top. Y, aceste aspecte nemaiputând fi analizate în rejudecare.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei Instituţia Primarului Municipiului Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Instituţia Primarului Municipiului Oradea împotriva deciziei civile nr. 171A din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4401/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4403/2012. Civil → |
|---|
