ICCJ. Decizia nr. 4646/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 4646/2012
Dosar nr. 4781/62/2009
Şedinţa publică de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 mai 2009, reclamanta SC L. SA a solicitata obligarea pârâtului A.L. la plata sumei de 115.984,26 lei reprezentând contravaloarea lucrării de construcţii şi a sumei de 3.566,9 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, societatea reclamantă, în baza contractului din 9 iunie 2008 (anexa 1) a executat construirea unei locuinţe D+P+E+M în municipiul Săcele, strada Frasinului.
După efectuarea lucrărilor, în baza proiectului şi a planurilor avizate puse la dispoziţie de către beneficiarul pârât, lucrări achitate, acesta a solicitat efectuarea şi a altor lucrări cum ar fi tencuieli brute la interioare, termoizolaţie exterioară, racord canalizare.
În aceste condiţii, prin respectarea clauzelor contractuale şi prin efectuarea unor lucrări suplimentare societatea reclamantă a listat situaţia de lucrări real executate pe luna noiembrie 2008 în valoare de 107.855,5 lei şi decembrie 2008 în valoare de 8.128,76 lei (anexă 2) situaţii care au fost refuzate de beneficiarul pârât.
Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamatei la plata penalităţilor de întârziere pentru neexecutarea la termen a lucrării.
În motivarea acestei cereri, pârâtul a arătat că:
Pârâta reconvenţională (constructorul din Contract) nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată, respectiv finalizarea şi predarea către pârât, a lucrării ce face obiectul Contractului, deşi, pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale de plată.
Instanţa a respins excepţia prematurităţii invocată de pârât şi excepţia tardivităţii formulării cererii reconvenţionale, invocată de reclamantă, cu motivarea menţionată în încheierea de şedinţă.
Prin sentinţa civilă nr. 1217 din 16 iunie 2011 Tribunalul Braşov a admis în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă reconvenţională SC L. SA, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvenţional A.L.
A obligat pârâtul-reclamant reconvenţional A.L. la plata către reclamanta-pârâtă reconvenţională SC L. SA a sumei de 36.954,48 lei.
A respins restul pretenţiilor formulate de reclamanta-pârâtă reconvenţională SC L. SA în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvenţional A.L., precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional A.L. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţională SC L. SA.
A obligat pârâtul-reclamant reconvenţional A.L. la plata către reclamanta-pârâtă reconvenţională SC L. SA a sumei de 3459,18 Iei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Între părţi s-a încheiat la data de 09 iunie 2008 Contractul de execuţie de lucrări prin care reclamanta, în calitate de antreprenor, se obligă faţă de pârât, în calitate de beneficiar, să execute lucrări de construire locuinţă D+P+E+M situată în Municipiul Săcele, Bunloc, pentru care se eliberează autorizaţia de construire din 19 mai 2008 de Primăria Municipiului Săcele, în temeiul proiectului întocmit de SC E. SRL Braşov.
Valoarea contractului a fost stabilită la suma totală de 318.515,82 lei, din care - valoarea estimată a structurii de rezistenţă este de 267.660,35 lei + TVA în valoare de 50.855,47 lei.
La art. 4.2 din contract s-a prevăzut că orice lucrări solicitate în afara contractului vor fi consemnate prin act adiţional ducând la schimbarea valorii contractului şi la decalarea termenului
După cum arată expertul la fila 142 volumul I din dosar şi a recunoscut reclamanta inclusiv în acţiune, nu au fost întocmite alte acte adiţionale, deşi preţul din contract priveşte doar structura de rezistenţă.
Chiar dacă nu au fost întocmite acte adiţionale pentru lucrările suplimentare aşa cum prevede art. 4.2 din contract, instanţa a reţinut, din cuprinsul raportului de expertiză şi din constatările expertului că acestea au fost executate de reclamantă, existând în fapt.
Or, este evident că aceste lucrări suplimentare nu se puteau face decât cu acordul beneficiarului pârât, neopunerea acestuia la executarea acestora nereprezentând altceva decât întâlnirea acordului de voinţă al părţilor cu privire la acest aspect.
Lipsa unui proces-verbal de finalizare a lucrărilor întocmit bilateral între părţi nu poate conduce la concluzia nefinalizării lucrărilor, în condiţiile în care una dintre părţi, respectiv pârâtul, constată efectuarea acestora, iar cealaltă parte, reclamanta, susţine că le-ar fi efectuat, căci într-o atare ipoteză este evident că acest proces-verbal nu putea fi întocmit.
Rămâne de analizat din probele administrate în cauză dacă reclamantul şi-a executat obligaţia asumată prin contractul de execuţie, precum şi dacă a executat şi alte lucrări suplimentare.
Or, chiar pârâtul recunoaşte prin întâmpinare că a achitat întregul preţ convenit prin contract pentru structura de rezistenţă (fila 26 volumul I), iar din concluziile expertului de la filele 142 şi 143 volumul I din dosar rezultă că structura de rezistenţă construită potrivit contractului a fost executată şi finalizată de reclamantă.
Într-o atare situaţie, excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă şi întemeiată pe lipsa procesului-verbal de recepţie este neîntemeiată.
De asemenea, faptul că a fost achitată contravaloarea structurii de rezistenţă prevăzută în contractul de execuţie este recunoscută de pârât şi în cererea reconvenţională.
Deşi pârâtul susţine că termenul de 6 luni prevăzut pentru executarea acestei structuri de rezistenţă ar fi fost depăşit, fapt care ar rezulta tot din neîncheierea vreunui proces-verbal de recepţie, conform art. 2.9, sens în care reclamanta i-ar datora penalităţi, instanţa a reţinut că potrivit art. 7.8 din contractul de execuţie, inclusiv pârâtului îi revenea obligaţia efectuării convocării pentru recepţia lucrărilor la terminarea lor, aceeaşi obligaţie revenind, conform art. 6.4 şi reclamantei.
Cu privire la lucrările suplimentare efectuate de reclamantă, instanţa a reţinut că expertul a menţionat că lucrarea este în stadiul finalizării finisajelor şi amenajărilor exterioare, indicând la fila 145 voi. I, ca lucrări suplimentare efectuate de SC L.U.C.S. SA, două balcoane din beton armat pe faţada nord - vest, schimbarea dimensiunilor şi dispoziţiei unor ferestre şi uşi exterioare de balcon, lucrări de termoizolare exterioară a faţadelor, canalizarea menajeră exterioară pentru branşarea la reţeaua de pe str. Frasinului, traversare cabluri electrice a aceleaşi străzi (şanţ şi protecţie cabluri), menţionând că valoarea rămasă de încasat este de 36.954,48 lei.
Expertul a invocat că există o valoare de 20.013,45 lei rămasă de plată pentru contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă chiar şi dacă s-ar avea în vedere varianta pârâtului (fila 99 vol. II din dosar).
La fila 153 vol. II din dosar, răspunzând obiecţiunilor părţilor, expertul arată că îşi menţine însă concluziile din raportul de expertiză iniţial, reluate în primul răspuns la obiecţiuni, astfel încât instanţa a avut în vedere o valoare a lucrărilor suplimentare efectuate de reclamantă în sumă de 36.954, 48 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul prin care a solicitat respingerea acţiunii şi admiterea cererii reconvenţionale.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin decizia nr. 113/Ap din 7 decembrie 2011 a admis în parte apelul formulat de pârâtul A., pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă reconvenţională SC L. SA, şi în consecinţă:
A obligat pârâtul-reclamant reconvenţional A.L. la plata către reclamanta-pârâtă reconvenţională SC L. SA a sumei de 20013,45 lei în loc de 36.954,48 lei. A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei.
A obligat intimata SC L. SA să plătească apelantului A.L. suma de 647 lei cheltuieli de judecată parţiale în apel.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Curtea a constatat apelul fondat în parte, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamanta a executat lucrări la imobil, chiar şi martorii propuşi de pârât, respectiv martorul D.I. declară că reclamanta a executat lucrări lăsând imobilul în faza de roşu, iar martorul C.S. vecin cu pârâtul a constatat că lucrările au fost executate de reclamantă şi în regie proprie de către un nepot al pârâtului.
Faptul că nu s-a încheiat un proces-verbal de finalizare a lucrării din vina ambelor părţi care fiecare avea obligaţia potrivit art. 6.4 şi respectiv 7.8 din contract să anunţe beneficiarul de terminarea lucrărilor pentru a organiza recepţia respectiv să convoace şi să efectueze recepţia lucrării.
Cu privire la lucrările suplimentare efectuate de reclamantă, pârâtul a contestat executarea lucrărilor de termoizolare exterioară, canalizarea menajeră, tencuielile brute.
Unele lucrări descrise de martorii propuşi de pârât cum ar fi amenajări interioare cu faianţă gresie parchet, zugrăveală exterioară, instalare curent electric, instalaţie de încălzire nu fac obiectul dosarului.
Cât priveşte canalizarea menajeră, din concluziile expertizei coroborată cu declaraţiile martorilor care indică executarea lucrărilor de canalizare de către ambele părţi, rezultă că beneficiarul se referă la canalizarea din curtea imobilului şi nu cea executată de reclamantă pe str. Frasinului, identificată şi evaluată de expert.
Cu privire la tencuieli din depoziţiile martorilor rezultă că au executat tencuieli atâta reclamanta cât şi pârâtul. Analizând şi contractul din 21 aprilie 2009 încheiat de pârât cu SC B. SRL şi concluziile expertului coroborate cu depoziţiile martorilor rezultă că s-au executat 340 mp plus 298 mp, în total 638 mp cantitate mai mică decât totalul de 800 mp, restul de 130 mp fiind executat ulterior de SC B. SRL lucrări pentru care pârâtul nu a fost obligat la plată. Ceea ce a executat reclamanta sunt tencuielile brute.
O parte din facturile şi chitanţele din perioada februarie - iunie 2009 pentru materiale având ca furnizor SC D.I.V. SRL Săcele respectiv mortare şi tinci pentru tencuieli, coş de fum, material pentru izolarea termică şi hidro a plafonului peste mansardă, materiale pentru instalaţii de apă şi canalizarea din curte, gipscarton şi material aferente pentru pereţi de copartimentare şi plafonul fals peste mansardă, materiale pentru şape slab armate respectiv ciment, plasa sudată au fost utilizate pentru lucrări care nu fac obiectul prezentei cauze, aspect care rezultă din ultimul răspuns la obiecţiuni fila 1:51 dosar fond vol. 2.
Facturile depuse de pârât pentru polistiren 300 mp, adeziv polistiren flexibil, plasă fibră, dibluri polistiren coroborate cu depoziţiile martorilor propuşi de pârât arată că lucrările de termoizolare au fost executate de pârât în anul 2009, iar facturile prezentate de reclamant din ianuarie - martie 2008 de achiziţionare a materialelor la care se adaugă avize de însoţire măria emise de reclamantă către pârât de la sfârşitul anului 2008 coroborate cu depoziţiile martorilor propuşi de reclamant dovedesc executarea acestor lucrări de către reclamant. Existând o contradicţie între probele scrise şi depoziţiile martorilor cu privire la executantul lucrărilor de termoizolare exterioară şi având în vedere dispoziţiile art. 983 C. civ. potrivit cărora în caz de dubiu convenţiile se interpretează în favoarea celui care se obligă, pârâtul nu poate fi obligat să suporte plata acestor lucrări neexistând certitudinea că au fost executate de către reclamantă.
Expertul a întocmit două variante de calcul în răspunsul la obiecţiuni depus la 17 ianuarie 2011, una în care lucrările de termoizolare exterioară ar fi executate de reclamantă şi una în care termosistemul ar fi executat de pârât, diferenţa între cele două variante fiind tocmai valoarea lucrărilor de termoizolare în sumă de 15.941,03 lei.
Nu are relevanţă faptul că pârâtul nu a semnat toate situaţiile de lucrări sau că unele lucrări nu au fost facturate, atâta timp cât s-au executat rară opoziţia pârâtului. Lucrările nefacturate reprezintă lucrări executate dar pentru care nu s-au emis facturi, neemiterea facturilor neavând relevanţă din punctul de vedere al obligaţiei plăţii valorii acestora de către beneficiar.
Prin cererea reconvenţională pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata de penalităţi de întârziere.
Potrivit art. 4.3 din contractul încheiat între părţi, pentru nerespectarea termenului de execuţie exclusiv din vina antreprenorului aceasta va plăti penalizări de 0,06% la valoarea lucrărilor rămase de executat.
Lucrările care au făcut obiectul contractului respectiv structura de rezistenţă a imobilului au fost executate de către reclamantă fiind constatate de expert la faţa locului şi au fost achitate de pârât la valoarea înscrisă în contract cu chitanţe deci anterior termenului de finalizare a lucrării stipulat în contract de 6 luni, prin plata acestor lucrări anterior acestui termen pârâtul recunoscând executarea acestora la termen, tară întârziere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A.L., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond respingerea acţiunii.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin criticile formulate recurentul a susţinut că între părţi s-a încheiat un contract de execuţie, prin care societatea reclamantă s-a obligat să execute lucrări de construcţii, prevăzându-se obligativitatea pentru lucrări suplimentare de a se încheia acte adiţionale.
În aceste condiţii, reclamanta nu poate invoca executarea unor lucrări ce nu au fost solicitate şi însuşite de pârât.
Pe de altă parte, arată că nu au fost emise nici facturi pentru sumele solicitate, în acest fel fiind încălcată Legea contabilităţii.
Cu referire la cererea reconvenţională formulată în cauză, în mod nejustificat respinsă, recurentul susţine că aceasta a fost condiţiile în care societatea reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract.
În ceea ce priveşte probele administrate în cauză respectiv expertiză construcţii şi probele cu martori, arată că instanţa şi-a întemeiat hotărârea pe concluziile raportului de expertiză, însă părerea expertului nu este fermă. De asemenea, expertul îşi întemeiază susţinerile pe baza situaţiilor de lucrări neacceptate de beneficiar, care sunt acte unilaterale ce nu au nici o valoare.
În concluzie, se arată că pretenţiile reclamantei nu au fost dovedite, deci nu poate fi obligat la plata acestora, în condiţiile în care există incertitudinea executării acestora de către reclamantă. Amenajările interioare, instalaţia de curent electric, instalaţia de încălzire au fost executate de către pârât în regie proprie.
Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) raportat la art. 302 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului pentru următoarele considerente :
Dispoziţiile citate stabilesc o regulă de bază în exercitarea acestei căi extraordinare de atac care obligă la indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, cât şi la dezvoltarea lor. Întrucât recursul nu are caracter devolutiv, ci pe această cale se verifică dacă judecata a avut loc cu respectarea dispoziţiilor legale pe care s-a fundamentat soluţia, recurentului îi revenea obligaţia să indice temeiurile legale încălcate şi să îşi dezvolte în fapt dar şi în drept criticile.
În actuala reglementare, recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege. Mai este de reţinut că, în prezent cauza recursului constă în nelegalitatea deciziei din apel care se atacă pe această cale, astfel că aceasta trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Din expunerea argumentelor evocate de recurent, care reprezintă o reproducere a criticilor din apel, în ceea ce priveşte fondul cauzei, rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1)-(9) C. proc. civ.
Din acest punct de vedere criticile referitoare la interpretarea corectă a probelor existente la dosarul cauzei, dezvoltate de către recurent prin cererea de recurs, nu pot face obiect al controlului de legalitate de către instanţa de recurs. Faptul că se invocă anumite prevederi ale contractului încheiat între părţi, nu poate să atragă nici o analiză întrucât indicarea formală a acestora nu înseamnă dezvoltarea motivelor aşa cum prevede art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
În consecinţă, pentru motivele anterior arătate care vizează condiţiile de promovare şi susţinere a recursului cât şi în raport de susţinerile recurentului prin care se invocă netemeinicia şi nu nelegalitatea soluţiei anterioare, potrivit art. 312 C. proc. civ., va fi constatat nul recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâtul A.L. împotriva deciziei nr. 113/Ap din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov - secţia comercială, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4644/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4650/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
