ICCJ. Decizia nr. 4678/2012. Civil. Termen de graţie/eşalonare plată obligaţie. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 4678/2012
Dosar nr. 6719/1/2012
Şedinţa publică de la 22 noiembrie 2012
Deliberând asupra cauzei de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 octombrie 2012, petentul Oraşul Uricani a solicitat în contradictoriu cu intimata SC N.S.V.J. SRL, prin lichidator judiciar E.Q.I. I.P.U.R.L. să se dispună acordarea unui termen de graţie de 6 luni, pentru efectuarea voluntară a plăţii creanţei stabilită prin sentinţa nr. 2158/CA/2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara şi menţinută prin decizia nr. 20 din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, decizie atacată cu recurs în prezent la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. A mai solicitat suspendarea începerii sau continuării executării silite.
Petenta a invocat prevederile art. 6 alin. (1)-(4) din O.G. nr. 22/2002.
În motivarea cererii s-a susţinut că a fost solicitată punerea în executare a hotărârii recurate de către creditoarea SC N.S.V.J. SRL, prin somaţia de executare silită emisă de Biroul Executorului Judecătoresc O.P. în dosarul execuţional nr. 552/2012.
Invocă dispoziţiile O.G. nr. 22/2002, care instituie o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, care instituie limite în ceea ce priveşte executarea silită, aceasta neputându-se face asupra oricăror resurse financiare ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget cu această destinaţie.
În continuare arată că potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002, creanţa trebuie achitată din suma aprobată cu această destinaţie prin bugetul local, însă în trimestrul trei al anului 2012 nu există posibilitatea indisponibilizării sumei de 448.410,23 lei, neexistând în buget aprobarea sumei cu această destinaţie.
Art. 3 din O.G. nr. 22/2002 instituie interdicţia creditorilor de a începe executarea silită înaintea termenului de graţie de 6 luni necesar rectificării bugetare sau a includerii în buget a sumelor necesare achitării debitului stabilit în sarcina autorităţii publice printr-un titlu executoriu. Procedura executării silite pe dreptul comun poate fi demarată doar după trecerea termenului de graţie.
În finalul cererii, petentul susţine că executarea silită prin poprire, raportată la natura sumelor restante este în măsură să blocheze activitatea acestuia, plata furnizorilor, derularea proiectelor europene, cu consecinţe grave asupra bunului mers al instituţiilor publice locale şi asupra vieţii locuitorilor oraşului.
În dovedirea cererii a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentinţa nr. 2158/CA/2011 din 15 iunie 2011 a Tribunalului Hunedoara, Secţia Comercială şi de contencios Administrativ şi Fiscal, a admis ca fondată acţiunea formulată de reclamanta SC N.S.V.J. SRL în insolvenţă prin administrator judiciar E.Q.I. SPRL împotriva pârâtului Oraşul Uricani şi în consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 414.179,22 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate pentru perioada martie 2004 - decembrie 2006 pentru debite plătite cu întârziere. A fost respinsă acţiunea formulată împotriva pârâtei Primăria Oraşului Uricani.
În baza acestei hotărâri judecătoreşti, B.E.J O.P. a întocmit şi a comunicat debitoarei, la data de 10 octombrie 2012 somaţia de plată a creanţei şi cheltuielile de executare.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a începerii sau continuării executării silite, înalta Curte urmează să o respingă, constatând că prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu de la 8 noiembrie 2012, a fost admisă cererea formulată de petentul Oraşul Uricani, fiind dispusă suspendarea provizorie a executării silite a sentinţei care reprezintă titlu executoriu, până la data de 22 noiembrie 2012, dată la care cererea privind acordarea termenului de graţie a fost soluţionată.
Pe fondul cauzei, se reţine că dispoziţiile art. 1 şi 2 din O.G. nr. 22/2002 prevăd că, creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă, iar în ipoteza în care executarea creanţei nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată, ca în termen de 6 luni de la data la care a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată.
Potrivit art. 4 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.
În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza acordarea, în condiţiile legii, a unui termen de graţie sau / şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.
Faţă de prevederile legale menţionate anterior, înalta Curte a constatat că premiza pentru aplicarea facilităţilor instituite de O.G. nr. 22/2002 în favoarea instituţiilor publice o constituie existenţa unei obligaţii de plată stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi lipsa fondurilor băneşti în bugetul acestora pentru executarea obligaţiilor.
Petentul nu a tăcut dovada că hotărârea judecătorească invocată este irevocabilă, decizia nr. 20/2012 din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia a Ii-a Civilă, fiind atacată cu recurs de către pârâta Oraşul Uricani, cu termen de judecată la data de 17 ianuarie 2013.
Petentul nu a dovedit îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de lege, respectiv lipsa disponibilităţilor băneşti, că ar fi luat măsuri sau ar fi efectuat demersuri pentru a asigura existenţa în bugetul propriu a sumelor necesare îndeplinirii obligaţiei stabilite prin titlu executoriu sau că intenţionează să întreprindă astfel de acţiuni, ori are un plan ce îi va permite plata creanţelor.
Înalta Curte mai menţionează că în conformitate cu jurisprudenţa C.E.D.O., acordarea unui termen de graţie sau eşalonarea plăţii creanţei stabilită prin titlu executoriu, reprezintă o măsură excepţională ce trebuie dispusă cu precauţie, în ipotezele reglementate de lege şi pe o perioadă rezonabilă.
Pentru aceste considerente, înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 1, 2 şi 4 din O.G. nr. 22/2002 va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petentul Oraşul Uricani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de petentul Oraşul Uricani privind acordare termen de graţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4668/2012. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4679/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
