ICCJ. Decizia nr. 4684/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4684/2012
Dosar nr. 964/35/2010
Şedinţa publică de la 21 iunie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 91 din 30 martie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a admis apelul declarat de reclamantul N.P.M. împotriva sentinţei civile nr. 590/ C din 28 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor.
A schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a dispus modificarea parţială a Dispoziţiei nr. 4522 din 30 noiembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Oradea.
A constatat că reclamantul este îndreptăţit la acordarea despăgubirilor băneşti pentru casa demolată şi terenul aferent în suprafaţă de 719 mp înscris în CF Seleuş în valoare de 366.690 euro pentru teren şi 145.300 lei pentru casa demolată, sume din care urmează să fie scăzute despăgubirile acordate cu ocazia preluării, actualizate cu indicii de inflaţie.
A obligat pe pârâtul Primarul municipiului Oradea să emită o nouă dispoziţie în sensul acordării despăgubirilor stabilite cu menţionarea celorlalte menţiuni cuprinse în dispoziţia contestată.
A respins acţiunea formulată împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerul Finanţelor Publice.
A obligat pe pârâtul Primarul municipiului Oradea să plătească apelantului suma de 4.373,48 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că imobilul reprezentând în natură casă şi teren în suprafaţă de 719 mp a constituit proprietatea antecesorilor reclamantului, fiind preluat de Statul Român cu titlu de expropriere în baza Decretului nr. 140/1997.
Conform raportului de expertiză terenul în litigiu este ocupat în întregime de intersecţie, drum trotuar neexistând teren liber ce poate fi restituit în natură.
Valoarea despăgubirilor ce se cuvin reclamantului a fost stabilită prin rapoarte de expertiză.
Dispoziţia contestată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, instanţa de recurs stabilind prin decizia de îndrumare că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri băneşti, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma sa iniţială.
2. Încheierea de lămurire a deciziei
Prin încheierea din 15 iunie 2011 a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 91/2011.
În considerentele încheierii s-a arătat că procedura acordării măsurilor reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti este reglementată prin capitolul 5 al Legii nr. 10/2001 şi vizează executarea deciziei ce constituie titlul executoriu, neformând obiectul analizei în prezenta cauză.
Dispoziţiile cuprinse în decizia a cărei lămurire se solicită sunt clare, fără echivoc, obligaţia stabilită în sarcina Primarului municipiului Oradea fiind aceea de a emite dispoziţia de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti, obligaţie ce este conformă dispoziţiilor legale invocate şi care poate fi pusă în executare.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a fost analizată raportat la obiectul dedus judecăţii şi nu sub aspectul procedurii reglementate prin dispoziţiile art. 36, 37 din Legea nr. 10/2001.
3. Recursurile
3.1. Motive
Pârâtul Primarul municipiului Oradea a declarat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 91/2011, cât şi împotriva încheierii din 15 iunie 2011.
Prin recursul împotriva deciziei civile nr. 91/2011 s-a arătat că în mod greşit s-a reţinut că reclamantul este îndreptăţit la acordarea despăgubirilor băneşti în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru că imobilul a fost preluat abuziv cu titlu de expropriere prin Decretul nr. 140/1989, iar dispoziţiile aplicabile sunt cele ale art. 11 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001.
În mod greşit s-a reţinut că Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă. Trebuia urmată procedura prevăzută în art. 36 şi 37 din Legea nr. 10/2001.
Prin recursul împotriva încheierii din 15 iunie 2011 s-a arătat că s-a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 91/2011, respectiv să se specifice în sarcina cui cade plata despăgubirilor băneşti, atâta timp cât, din prevederile art. 36 şi 37 din Legea nr. 10/2001 rezultă că această atribuţie revine Ministerului Finanţelor Publice.
Instanţa nu a specificat cui revine obligaţia plăţii efective a despăgubirilor băneşti stabilite.
3.2. Analiza recursurilor
Recursurile nu sunt întemeiate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1959 din 23 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de Direcţia generală a finanţelor publice Bihor în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice împotriva decizie civile nr. 89/ A din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea şi a casat decizia cu trimitere spre rejudecare.
În considerentele deciziei de casare s-a arătat că, în cauză, calitate de unitate deţinătoare are Primăria municipiului Oradea, situaţie în care Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat cine are calitate procesuală pasivă, respectiv faptul că Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.
De asemenea, prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare s-a arătat că, întrucât dispoziţia contestată a fost emisă la data de 30 noiembrie 2004, anterior apariţiei Legii nr. 247/2005, dispoziţiile acestei legi nu sunt aplicabile în cauză şi, deci, contestatorul este îndreptăţit la acordarea de despăgubiri băneşti, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma sa iniţială.
Ca atare, critica vizând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma avută la data emiterii dispoziţiei contestate, nu poate fi formulată din nou împotriva hotărârii date după casarea cu trimitere, şi prin care au fost respectate cerinţele art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât singurul motiv pentru care instanţa supremă a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a vizat necesitatea efectuării unei noi expertize pentru determinarea corectă a cuantumului despăgubirilor cuvenite contestatorului, numai modul în care s-a răspuns acestor aspecte mai putea fi dedus analizei instanţei de recurs.
Având în vedere cele mai sus reţinute, criticile formulate prin ambele recursuri nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de casare cu trimitere făcând, în respectarea cerinţelor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., aplicarea corectă a dispoziţiilor legii materiale incidente în cauze.
În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 91 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva încheierii de şedinţă din 15 iunie 2011 dată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă în Dosarul nr. 964/35/2010.
Obligă pe recurent la plata sumei de 271,25 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant N.P.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4682/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4686/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
