ICCJ. Decizia nr. 4701/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4701/2012
Dosar nr. 3808/46/2006
Şedinţa publică de la 21 iunie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reţinut următoarele:
Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 71/ A din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC O.M.V.P. SA împotriva sentinţei civile nr. 114 din 29 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş.
Pentru a decide astfel, instanţa a apreciat că pentru a pronunţa hotărârea sa Tribunalul Argeş a avut în vedere, în primul rând, existenţa unui anumit prejudiciu bine determinat în patrimoniul reclamanţilor, constatând că reclamanta a cerut aceeaşi întindere de prejudiciu în cauza penală unde, urmare a administrării probatoriului s-a constatat că aceasta nu a fost vătămată prin infracţiunea produsă asupra patrimoniului său, calificată ca delapidare, decât în limita valorică stabilită în procesul penal, aşa încât, din aceeaşi faptă nu poate pretinde un alt prejudiciu celui care judecătoreşte a fost stabilit.
De nicăieri, din cuprinsul acţiunii sau apărărilor reclamantei nu rezultă că în afara materialului sustras de cei doi inculpaţi, pentru care aceştia au fost obligaţi a răspunde în procesul penal, există şi o altă lipsă patrimonială, pe care să o fi cauzat pârâţii din prezenta cauză, eventual constând în încărcarea, din dispoziţia inculpatei T.V. a anumite cantităţi de material tubular şi predarea, la finalul cursei, către G.I., a unei alte cantităţi, mai mică.
Într-o asemenea situaţie, într-adevăr reclamanta putea invoca un prejudiciu cauzat de către pârâţi pe parcursul transportului, cât au avut calitatea de gestionar de fapt, dacă ar fi sustras, la rândul lor, din transportul încredinţat de prima, parte din materiale.
Or, o asemenea faptă în procesul civil reclamanta nu a dovedit în sarcina pârâţilor spre a atrage o răspundere pentru un prejudiciu distinct de cel pentru fapta de delapidare. De aceea, corect prima instanţă de fond a reţinut că, în baza aceleiaşi fapte şi a aceloraşi probe administrate în procesul penal nu este permis a se stabili o altă valoare a aceluiaşi prejudiciu, iar un altul nu s-a dovedit.
Nici cât priveşte aportul pârâţilor din prezenta pricină la producerea prejudiciului recunoscut prin hotărârea penală nu se constată vreo lipsă de motivare din partea primei instanţe de fond.
Pârâţii nu au avut nici un fel de contribuţie la săvârşirea infracţiunii de delapidare, aceasta fiind cea care a vătămat patrimoniul reclamantei.
Cel mult, fapta pârâţilor persoane fizice se reflectă în patrimoniul pârâtei persoană juridică pentru care reclamanta nu este îndrituită să formuleze cerere în repararea prejudiciului. Dimpotrivă, pentru această faptă s-a constatat că este operant motivul de exonerare de răspundere constând în îndeplinirea ordinului superiorului. Mijloacele de transport proprietatea pârâtei SC B.A.T. SA deţinute de pârâţii persoane fizice ca şoferi erau puse la dispoziţia reclamantei, urmând ca aceştia să execute transporturile ordonate de reprezentantul acesteia, în speţă gestionara T.V. care înmâna avizele de expediţie, comunica locul de descărcare a mărfii, ceea ce a fost apreciat drept ordin al superiorului ca element exonerator de răspundere.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanta a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Hotărârea este nelegală întrucât instanţa de apel a reţinut în mod greşit că reclamanta a cerut aceeaşi întindere de prejudiciu din cauza penală şi că nu rezultă din probatoriu că în afara materialului sustras de către cei doi inculpaţi T.V. şi G.I. pentru care aceştia au fost obligaţi a răspunde în procesul penal există şi o altă lipsă patrimonială, pe care să o fi cauzat pârâţii.
Pârâţii au efectuat mai multe transporturi ilegale care au produs un prejudiciu reclamantei.
În cauză nu poate exista motiv de exonerare de răspundere deoarece executarea ordinului superiorului va înlătura caracterul ilicit al faptei doar dacă a fost emis de organul competent, cu respectarea formelor legale, ordinul nefiind vădit ilegal sau abuziv şi modul de executare nefiind ilicit.
Pârâţii, în calitate de conducători auto, aveau obligaţia să respecte destinaţia înscrisă în avizele de însoţire a mărfii, fiind răspunzători de marfa luată în primire până la destinaţie. în realitate, aceştia au urmat indicaţiile inculpatei T.V., deşi acestea erau vădit ilegale şi abuzive.
Faptele pârâţilor prin care s-a produs reclamantei un prejudiciu au fost săvârşite „în funcţiile încredinţate";, rezultând ca sunt îndeplinite condiţiile răspunderii S.C. BAT S.A. în calitate de comitent în solidar cu prepuşii acesteia întrucât în zilele când aceştia au efectuat transporturile ilegale aveau delegaţii pentru ridicare de mărfuri, transporturi pe care le efectuau după ce executau cursele ilegale.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanta SC OMV Petrom SA a chemat în judecată pe pârâţii T.N.C., R.A., SC B.A.T. SA B.B.F., B.C., P.P.T., M.G., Ţ.G., S.V., U.C.N., U.C.C. şi U.A. pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 8.148.375.891 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs reclamantei prin transporturile ilegale efectuate de pârâţi.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în perioada 1 mai 1998 - 31 mai 2001 s-a sustras din gestiunea de conductă a Agenţiei de Aprovizionare Leordeni, subunitate a SC P. SA, cantitatea de 49.928,39 metri liniari de conductă de diferite dimensiuni, în valoare totală de 14.947.516.869,65 lei.
Aceste sustrageri au făcut obiect al unui dosar de urmărire penală finalizat prin Decizia nr. 3851/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în cadrul procesului penal s-a stabilit existenţa faptei penale, a persoanelor care au săvârşit-o şi a vinovăţiei acestora, precum şi valoarea prejudiciului cauzat reclamantei din prezentul litigiu, urmare a infracţiunii de delapidare săvârşite de inculpaţii din dosarul penal.
Instanţele de fond au stabilit corect faptul că nu s-a probat că pârâţii din prezentul litigiu ar fi săvârşit vreo activitate care să aibă legătură cu fapta penală reţinută în dosarul penal în sarcina inculpaţilor T.V. şi G.V., de natură să producă reclamantei un prejudiciu suplimentar faţă de cel stabilit în procesul penal.
Împrejurarea că T.V. înmâna pârâţilor avizele de expediţie şi le comunica acestora locul de descărcare a mărfii este o chestiune de fapt, ce excede controlului instanţei de recurs.
Iar critica legată de eventuala exonerare de răspundere decurgând din ordinul superiorului este făcută direct în recurs, omisso medio.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC O.M.V.P. SA împotriva deciziei nr. 71/ A din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4700/2012. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 4705/2012. Civil. Suspendare executare... → |
|---|
