ICCJ. Decizia nr. 4732/2012. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4732/2012
Dosar nr. 4952/97/2008
Şedinţa publică de Ia 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea depusă la Judecătoria Petroşani înregistrară sub nr. 8724/2005, reclamantul T.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii P.M., M.B.I. şi B.E., pronunţarea unei sentinţe prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 747 din 19 februarie 2003 la B.N.P. G.N. din Petroşani, contract prin care pârâta SC T.F. SRL, prin P.M., administrator, a vândut pârâţilor M.B.I. şi B.E. un spaţiu comercial în Petroşani.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în contractul de vânzare-cumpărare pârâta P.M. a fost indicată ca administrator şi unic asociat al SC T.F. SRL însă, în realitate, aceasta nu deţinea funcţia de administrator şi nu era unic asociat şi că mama sa (decedată în prezent) care deţinea 50% din părţile sociale al SC T.F. SRL (moştenite de reclamant) nu şi-a dat acordul cu privire la vânzare, neexistând o hotărâre a asociaţilor prin care să se autorizeze vânzarea spaţiului, astfel că respectivul contract este lovit de nulitate absolută.
Prin sentinţa civilă nr. 478/2006 din 30 ianuarie 2006 Judecătoria Petroşani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Tribunalul Hunedoara prin sentinţa nr. 6034/CA/2006 din 27 decembrie 2006, a admis acţiunea precizată a reclamantului T.A. şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 19 februarie 2003 la B.N.P. G.N. din Petroşani, cu privire la spaţiul comercial situat în Petroşani.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia Comercială prin decizia comercială nr. 62/A/2008 din 16 mai 2008 a admis apelul declarat de pârâţii M.B.I. şi B.E. împotriva sentinţei nr. 6034/CA/2006 din 27 decembrie 2006 a Tribunalului Hunedoara, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La Tribunalul Hunedoara dosarul a fost reînregistrat sub nr. 4952/97/2008, iar prin sentinţa nr. 2423/CA/2009 din 17 decembrie 2009 a fost admisă acţiunea reclamantului T.A., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 747 din 19 februarie 2003 la B.N.P. G.N. din Petroşani, cu privire la spaţiul comercial situat în Petroşani şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară vânzării şi rectificarea cărţii funciare.
Prin decizia comercială nr. 118/A din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia Comercială a admis apelurile declarate de pârâţii M.B.I. şi B.E., SC G.C. SRL Simeria şi de reclamantul T.A. împotriva sentinţei nr. 2423/CA/2009 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Hunedoara, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin acţiunea înregistrată iniţial sub nr. 3380/97/2007 reclamantul T.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.B.I., B.E., SC G.C. SRL, SC T.F. SRL Petroşani şi R.B. - Sucursala Hunedoara pronunţarea unei sentinţe prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâţii M.B.I. şi B.E. au vândut către SC G.C. SRL Simeria imobilul din Petroşani pe care îl dobândiseră de la SC T.F. SRL prin primul contract de vânzare-cumpărare invocând faptul că, întrucât pârâţii M.B.I. şi B.E. au dobândit imobilul printr-un contract de vânzare-cumpărare nul, aceştia nu puteau vinde în mod valabil acest imobil către SC G.C. SRL, contractul de vânzare-cumpărare subsecvent fiind nul.
R.B. a fost chemată în judecată întrucât SC G.C. SRL achitase imobilul cu un credit luat de la această bancă, garantat cu ipotecă asupra imobilului.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâţii au invocat o serie de excepţii şi au solicitat, pe fond, respingerea acţiunii.
La data de 23 octombrie 2008, la dosarul nr. 4952/97/2008 a fost conexat dosarul nr. 3380/97/2007 al Tribunalului Hunedoara cauza continuând să fie judecată sub nr. 4952/97/2008.
Prin sentinţa nr. 1505/CA/2011 din 20 aprilie 2011 Tribunalul Hunedoara - Secţia Comercială de contencios Administrativ şi Fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.B. - Sucursala Hunedoara şi excepţia netimbrării invocată de pârâţii M.B.I. şi B.E.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului T.A. invocată de pârâta SC G.C. SRL Petroşani şi în consecinţă a respins acţiunea reclamantului T.A. în contradictoriu cu pârâţii M.B.I. şi B.E., SC G.C. SRL Simeria, SC T.F. SRL prin lichidator judiciar SC C.E. SRL Deva şi R.B. - Sucursala Hunedoara.
A obligat reclamantul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC G.C. SRL Simeria.
Pentru a pronunţa ceasta sentinţă Tribunalul Hunedoara a reţinut următoarele:
S-a solicitat, pe cale de excepţie, anularea acţiunii ca netimbrată, arătându-se că la dosar nu există dovada achitării taxei judiciare de timbru - excepţie care a fost respinsă întrucât prin încheierea din camera de consiliu din 16 decembrie 2008 a fost admisă cererea reclamantului de scutire de la plata taxei de timbru.
A fost invocată excepţia lipsei competenţei materiale a Tribunalului Hunedoara, invocându-se că este vorba de o acţiune civilă în constatare.
Cum la 4 decembrie 2008 (f.24) reclamantul a precizat că obiectul contractului este de 342.125 lei, practic, a indicat astfel că litigiul are şi un aspect de revendicare pentru un bun de această valoare şi cum litigiul are natură comercială, fiind vorba de un litigiu legat de un act de comerţ, dar şi de un litigiu între asociaţi, excepţia a fost respinsă, faţă de prev. art. 4 C. com. şi art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Pârâta R.B. - Sucursala Hunedoara a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive arătând faptul că nu are personalitate juridică şi că în proces ar fi trebuit chemată R.B. Bucureşti.
Cum contractul de ipotecă a fost încheiat de R.B. - sucursala Hunedoara, aceasta poate fi chemată în judecată în calitate de pârâtă, acţiunea vizând constatarea nulităţii contractului de ipotecă, cât şi pentru opozabilitate.
Pârâta SC G.C. SRL a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
Excepţia a fost admisă pentru următoarele considerente:
S-a reţinut că vânzătorul imobilului în litigiu din primul contract atacat este SC T.F. SRL şi că reclamantul nu a fost parte în respectivul contract de vânzare-cumpărare; că reclamantul, ca moştenitor al fostului asociat la SC T.F. SRL (mama sa T.E.) a preluat exact drepturile avute de aceasta şi nici antecesoarea sa nu avea calitatea de a promova acţiune în constatarea nulităţii celor 2 contracte, nefiind parte în nici unul din ele.
Că în această situaţie, reclamantul în calitate de succesor putea să ceară reprezentantului societăţii să introducă acţiunea în constatarea nulităţii, iar în caz de refuz putea iniţia procedura de înlocuire a acestuia ori putea introduce o acţiune prin care administratorul să fie obligat să atace cele două contracte şi că nu poate ataca direct, în nume propriu, nici unul din cele 2 contracte.
În cauză a fost invocată şi excepţia lipsei interesului, excepţie care, însă, nu a mai fost analizată întrucât numai în cazul persoanei care are calitate procesuală activă se poate pune problema existenţei interesului, astfel că cele două excepţii se exclud reciproc.
Împotriva sentinţei nr. J505/CA/2011 din 20 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara - secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal a formulat apel reclamantul T.A., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiuni sale.
Curtea de Apel Alba Iulia - secţia a II-a civilă prin decizia nr. 116/2011 din 16 noiembrie 2011 a respins apelul formulat de reclamantul T.A. împotriva sentinţei comerciale nr. 1505/CA/2011 din 20 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 4952/97/2008.
Curtea de Apel Alba Iulia pentru a pronunţa această decizie a avut în vedere următoarele considerente:
În esenţă, a reţinut că SC T.F. SRL Petroşani, prin contractul de vânzare cumpărare din 14 decembrie 2001 de Biroul Notarului Public G.N. din Petroşani, a achiziţionat imobilul înscris în CF în suprafaţă de 170 mp. de la SC T. Iaşi, societatea cumpărătoare fiind reprezentată de P.M.
Această reprezentantă a societăţii SC T.F. SRL Petroşani, P.M. a preluat prin contractul de cesiune părţi sociale (fila 10 dosar nr. 8724/2005 al Judecătoriei Petroşani), la data de 30 noiembrie 2001, 30 de părţi sociale reprezentând 50% din capitalul integral al societăţii de la cesionarii P.C. şi P.L., devenind astfel alături de asociata T.E., asociat şi administrator al SC T.F. SRL.
De menţionat că acest act intitulat contract de cesiune părţi sociale şi act adiţional a fost semnat de cesionarii P.C. şi P.L., ca şi de asociata T.E., mama decedată a reclamantului şi respectiv de P.M.
SC T.F. SRL reprezentată de administratorul P.M., a vândut cumpărătorilor M.B.I. şi B.E., cetăţeni austrieci de origine română, imobilul înscris în CF 3215, încheindu-se contractul de vânzare cumpărare din 19 februarie 2003.
Ulterior, la data de 26 iunie 2004, asociata T.E. a decedat, iar fiul acesteia, T.A., în baza certificatului de moştenitor a iniţiat litigiul prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare din 19 februarie 2003 şi a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între M.B.I. şi B.E. şi cumpărătorul SC G.C. SRL, autentificat sub nr. 1102/2006.
Motivele pe care le-a invocat reclamantul, privitor la primul contract, vizau lipsa calităţii de reprezentant a pârâtei P.M. pentru SC T.F. SRL, întrucât cesiunea părţilor sociale nu a fost înscrisă la registrul comerţului nefiind opozabilă terţilor, pe de o parte, iar pe de altă parte lipsa unei hotărâri a ambilor asociaţi care să determine existenta unui consimţământ valabil la vânzare.
Curtea, a reţinut că, contractul de cesiune părţi sociale menţionat mai sus, chiar dacă nu a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului, a devenit opozabil părţilor, respectiv celor doi asociaţi, defunctei T.E. şi asociatei P.M., situaţie în care moştenitorul defunctei T.E., reclamantului T.A. nu poate invoca împrejurarea că această cesiune nu ar fi fost opozabilă mamei sale care prin semnarea în faţa notarului public a actului de cesiune şi a confirmării ca administrator a lui P.M., a confirmat opozabilitatea actului faţă de persoana sa.
În consecinţă, reclamantul moştenitor nu poate invoca lipsa calităţii de reprezentant a administratorului P.M., pe care mama sa, în viaţă fiind, nu a invocat-o, ba dimpotrivă a recunoscut-o prin semnătură.
Referitor la lipsa unei hotărâri a celor doi asociaţi în ce priveşte vânzarea s-a reţinut că nici acest aspect nu a fost contestat de mama defunctă a reclamantului, care faţă de data înstrăinării imobilului 19 februarie 2003 şi data decesului 26 iunie 2004, a avut un an şi 4 luni la dispoziţie, să conteste vânzarea, dacă nu şi-ar fi dat acordul.
În aceste împrejurări, cum reclamantul nu ar fi putut să preia prin certificatul de moştenitor care i-a dat calitatea mamei sale în SC T.F. SRL, mai mult decât a avut mama sa, decât ar fi putut face, sau ar fi început să facă mama sa, nici această cerere în constatarea nulităţii vânzării imobilului nu poate fi primită.
În consecinţă, sentinţa instanţei de fond cu privire la lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, de a ataca contractul de vânzare a imobilului înscris în CF este corectă.
În privinţa solicitării de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, cu privire la spaţiul comercial din Petroşani prin care vânzătorii M.B.I. şi B.E. au vândut imobilul SC G.C. SRL, se constată că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a constatat că reclamant nu are calitatea de a-l ataca nefiind parte la încheierea lui, nici mama sa, decedată în 2004 şi cu atât mai mult el, ca unic moştenitor.
Împotriva deciziei nr. 116/2011 din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia - Secţia a Ii-a Civilă, a declarat recurs reclamantul T.A., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În criticile formulate, după o prezentare amănunţită a situaţiei de fapt, recurentul reclamant a susţinut în esenţă următoarele:
Că, în cauză are calitate procesuală activă în raport de obiectul acţiunii, constatarea nulităţii absolute a celor două contracte, ce poate fi invocată de oricine are interes şi ca interesul său este legat de drepturile şi obligaţiile societăţii, întrucât îndeplineşte condiţiile impuse pentru sesizarea instanţei, interesul fiind legitim, personal, actual şi direct.
De asemenea a arătat că instanţele de judecată aveau obligaţia ca în virtutea rolului lor activ prevăzut de art. 129 pct. 5 C. proc. civ., să stabilească cadrul procesual ţinând cont de raporturile juridice dintre părţi prin cele două contracte de vânzare-cumpărare, că intimaţii au exercitat cu rea credinţă drepturile procesuale.
Intimata SC G.C. SRL Simeria prin întâmpinarea depusă la dosar a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia nr. 116/2011 din 16 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a Ii-a Civilă, în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, înalta Curte a constatat că recursul este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel se constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel situaţia de fapt, în sensul că, SC T.F. SRL reprezentată de administratorul P.M., a vândut cumpărătorilor M.B.I. şi B.E., cetăţeni austrieci de origine română, imobilul înscris în CF 3215, încheindu-se contractul de vânzare cumpărare din 19 februarie 2003, că la data de 26 iunie 2004, asociata T.E. a decedat, iar fiul acesteia, T.A., în baza certificatului de moştenitor a iniţiat litigiul prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 19 februarie 2003, iar ulterior acestei date, şi a contractului de vânzare cumpărare încheiat între M.B.I. şi B.E. şi cumpărătorul SC G.C. SRL, autentificat sub nr. 1102/2006, care privea acelaşi imobil.
Cu privire la contractul de cesiune părţi sociale din 30 noiembrie 2001, prin care P.M., reprezentanta societăţii SC T.F. SRL Petroşani, a preluat 30 de părţi sociale reprezentând 50% din capitalul social al societăţii de la cesionarii P.C. şi P.L., devenind astfel alături de asociata T.E., asociat şi administrator al SC T.F. SRL., în mod corect a reţinut instanţa de apel că, chiar dacă acesta nu a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului, contractul a devenit opozabil părţilor, respectiv celor doi asociaţi, defunctei T.E. şi cedentei P.M., situaţie în care moştenitorul defunctei T.E., reclamantul T.A. nu putea să invoce împrejurarea că această cesiune nu ar fi fost opozabilă mamei sale, care prin semnarea în faţa notarului public a actului de cesiune şi a confirmării ca administrator a lui P.M., a confirmat opozabilitatea actului.
Faţă de această situaţie, recurentul moştenitor nu putea să invoce lipsa calităţii de reprezentant a administratorului P.M., pe care mama sa, cât a fost în viaţă, nu a invocat-o şi a recunoscut-o prin semnătură.
Referitor la lipsa unei hotărâri a adunării generale a SC T.F. SRL în ce priveşte vânzarea s-a reţinut că nici acest aspect nu a fost contestat de mama defunctă a reclamantului, care fată de data înstrăinării imobilului 19 februarie 2003 şi data decesului 26 iunie 2004, a avut suficient timp la dispoziţie să conteste vânzarea, în situaţia în care nu şi-ar fi dat acordul.
În aceste împrejurări, cum reclamantul nu ar fi putut să preia prin certificatul de moştenitor care i-a dat calitatea mamei sale în SC T.F. SRL, mai mult decât a avut mama sa, decât ar fi putut face, sau ar fi început să facă mama sa, nici această cerere în constatarea nulităţii vânzării imobilului nu poate fi primită.
Critica recurentului conform căreia instanţa a admis greşit excepţia lipsei calităţii sale procesuale active este nefondată.
Condiţia calităţii procesuale în procesul civil prezintă o importanţă considerabilă deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care se legitimează procesual.
Avându-se în vedere că vânzătorul imobilului în litigiu din primul contract atacat, contractul din 19 februarie 2003 a fost SC T.F. SRL şi că reclamantul nu a fost parte în respectivul contract de vânzare-cumpărare, că acesta în calitate de moştenitor al mamei sale, T.E., fost asociat la SC T.F. SRL, a preluat exact drepturile avute de aceasta şi cum nici antecesoarea sa nu avea calitatea de a promova acţiune în constatarea nulităţii acestuia, întrucât nu a fost parte în el, critica recurentului reclamant pe acest aspect va fi respinsă.
În privinţa solicitării de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, cu privire la spaţiul comercial din Petroşani prin care vânzătorii M.B.I. şi B.E. au vândut imobilul SC G.C. SRL, se constată că în mod legal instanţa de apel a constatat că reclamantul nu are calitatea de a-l ataca nefiind parte la încheierea lui, nici mama sa, decedată în 2004 şi cu atât mai mult el, ca unic moştenitor.
În consecinţă, decizia instanţei de apel cu privire la lipsa calităţii procesuale active a reclamantului de a ataca contractele de vânzare a imobilului înscris în CF este legală.
De altfel, faţă de această situaţie, nici critica prin care recurentul reclamant a susţinut că instanţa de judecată în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avea obligaţia ca în virtutea rolului său activ să stabilească corect raporturile juridice dintre părţi şi că intimaţii şi-au exercitat cu rea credinţă drepturile procesuale nu poate fi reţinută, întrucât procesul civil este un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al contradictorialităţii şi al legalităţii.
Curtea de Apel Alba-Iulia, printr-o corectă apreciere a probelor din dosar a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, soluţionând cauza prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului T.A., în promovarea acţiunii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâţii M.B.I. şi B.E. au vândut către SC G.C. SRL Simeria imobilul din Petroşani pe care îl dobândiseră de la SC T.F. SRL prin primul contract de vânzare-cumpărare.
Or, din modul în care s-a derulat procesul în faţa instanţei de apel rezultă că în cauză recurentul reclamant a beneficiat de un proces echitabil aşa cum este conturat în art. 6 pct. 1 din C.E.D.O., iar instanţa şi-a exercitat rolul activ, pronunţându-se în limitele cererii cu care a fost investită de reclamant.
Aşa fiind, cum decizia nr. 116/2011 din 16 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia - Secţia a Ii-a Civilă, este legală, înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul reclamantului T.A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.A. împotriva deciziei nr. 116/2011 din 16 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia - Secţia a Ii-a Civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 noiembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4731/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4733/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
