ICCJ. Decizia nr. 4739/2012. Civil. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4739/2012
Dosar nr. 621/90/2010
Şedinţa publică de Ia 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 mai 2009, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâta SC C.P. SRL Râmnicu Vâlcea, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să desfiinţeze contractul de antrepriză din 28 decembrie 2007, prin care pârâta s-a obligat să execute apartamentul descris în capitolul II din contract şi să oblige pe pârâtă să-i restituie avansul în sumă de 30.000 lei, reactualizat cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 198 din 13 ianuarie 2010, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea, având în vedere natura comercială a litigiului şi valoarea acestuia de peste 100.000 lei.
Tribunalul Vâlcea - secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1644/2011 din 14 septembrie 2011, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.M. şi cererea formulată de pârâtă cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 28 decembrie 2007, între părţi s-a încheiat contractul intitulat de antrepriză, prin care pârâta s-a obligat, cu materialele sale, să execute lucrarea descrisă în Anexa nr. 1 Ia contract, lucrare reprezentând un apartament tip mansardă, compus din living, dormitor, bucătărie, baie, balcon de 39,32 mp.
Preţul contractat a fost de 120.000 lei, stabilindu-se achitarea unui avans de 30.000 lei, urmând ca restul de 90.000 lei să fie achitat integral cel mai târziu la terminarea lucrărilor şi semnarea procesului-verbal de recepţie finală.
S-a stipulat că, în caz de nerespectare a obligaţiei de plată a diferenţei de preţ la termenul stabilit, beneficiarul pierde avansul achitat antreprenorului.
Termenul de execuţie a fost stipulat ca fiind 30 august 2008, plus sau minus 60 de zile, fără a cădea în sarcina antreprenorului întârzierile datorate neobţinerii în termene a unor avize, acorduri sau autorizaţii, termen ce putea fi prelungit, la cererea antreprenorului, fără nici o daună, în situaţia în care întârzierile în executarea lucrărilor se datorează celor menţionate, cazurilor de forţă majoră sau plăţii cu întârziere a avansului sau a ratelor.
S-a prevăzut ca recepţia să se facă în două etape, pe faze de executare şi cea finală, la terminarea lucrărilor prin acordul părţilor, cu consemnarea în procesul-verbal de recepţie, la finalizarea acestora.
În art. X lit. i), la obligaţiile antreprenorului s-a stipulat ca acesta să comunice beneficiarului data terminării lucrărilor prevăzute în contract, printr-un document scris confirmat de beneficiar.
De asemenea, s-a prevăzut fixarea unui program de vizitare de către antreprenor, cu respectarea standardelor de calitate, soluţionarea neconformităţilor, a defectelor sau a neconcordanţelor apărute în fazele de execuţie, urmând a fi efectuată numai pe baza soluţiilor stabilite de specialişti, remedieri ce trebuie executate tară plată.
Pentru nerespectarea sau executarea defectuoasă a clauzelor contractuale, partea vinovată s-a obligat să plătească daune-interese.
Prin Anexa nr. 1, au fost precizate detaliile legate de finisaje şi dotări ce trebuiau prezentate la recepţia finală, şi anume centrală proprie, tâmplărie PVC cu geam termoizolant, parchet laminat, finisaje gresie, faianţă, zugrăveli lavabile, uşi interioare şi uşă metalică la intrare.
Avansul a fost achitat de către reclamantă, prin ordinul de plată depus la fila 9 dosar, la data de 28 decembrie 2007.
Aşa cum a reţinut expertul prin expertiza dispusă în cauză, constructorul a obţinut autorizaţia de construire, la data de 10 ianuarie 2008, după care au început lucrările de edificare a mansardei, decopertarea straturilor existente la cele trei scării fiind iniţiată la data de 30 ianuarie 2008, conform procesului-verbal încheiat.
Celelalte lucrări s-au executat pe parcursul perioadei 1 februarie 2008 - 22 octombrie 2008, iar în aceeaşi lună s-a obţinut Referatul Tehnic la terminarea lucrărilor, întocmit de proiectantul general SC E. SRL şi de către proiectantul SC C. SRL, act în care s-a consemnat că investiţia poate fi dată spre folosinţă (fila 84 dosar).
Expertul a reţinut că lucrările la scara A au fost terminate în luna iulie, iar cele la scara C în luna octombrie, 22 octombrie 2008, Inspectoratul în Construcţii efectuând programarea la data de 26 noiembrie 2008.
Întrucât Comisia de recepţie nu s-a putut întruni la data sus-menţionată, s-a efectuat o reprogramare la 12 ianuarie 2009, aşa cum a rezultat din Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor depus la fila 83 dosar (act înaintat la cererea instanţei de către Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea).
Toate aceste aspecte relevate mai sus, cuprinse în raportul de expertiză, nu au fost contestate de părţi.
Cu privire la executarea contractului, s-a reţinut că procesul-verbal a fost semnat pe data de 12 ianuarie 2009, lucrarea fiind terminată cu excepţia gazelor şi curentului electric, utilităţi racordate ulterior, în luna martie 2009 (fila 49 dosar).
La dosar, s-a depus de către societatea-pârâtă adresa din 20 ianuarie 2009, prin care reclamanta a fost invitată la sediul firmei, pentru a i se emite factura fiscală în valoare de 90.000 lei, factură emisă la data de 22 ianuarie 2009 (factura fiscală, fila 15 dosar) şi că toată corespondenţa emisă pe adresa reclamantei a fost restituită cu menţiunea „destinatar mutat";.
Din interogatoriul luat reclamantei şi din conţinutul raportului de expertiză, s-a reţinut că părţile s-au întâlnit în data de 28 ianuarie 2009, apartamentul fiind vizionat de către reclamantă cu acest prilej.
În luna februarie 2009, reclamanta a comunicat pârâtei cerinţa de a i se transmite factura fiscală în original, să-i fie comunicată periodic starea lucrărilor pentru recepţiile preliminare şi să remedieze corespunzător deficienţele constatate, menţionându-se depăşirea termenului, condiţii în care aceasta a precizat că înţelege să rezilieze contractul (fila 30 dosar).
În data de 12 martie 2009, aceeaşi reclamantă a emis notificarea de reziliere a contractului şi de restituire a avansului achitat, anterior acestei notificări, societatea-pârâtă, prin adresa nr. 94 din 6 martie 2009, aducându-i la cunoştinţă rezilierea contractului, începând cu data de 6 martie 2009, ca urmare a neachitării preţului apartamentului (fila 29 dosar).
Ulterior acestei date, la 19 mai 2009, reclamanta a înţeles să formuleze prezenta acţiune, prin care a solicitat desfiinţarea contractului şi obligarea pârâtei la restituirea avansului achitat.
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, reţinând că la baza raporturilor dintre părţi a stat antecontractul de vânzare-cumpărare a unui bun viitor, pornind de la obiectul contractului, şi anume, executarea unor apartamente prin mansardarea blocului, cu materialele societăţii-pârâte, precum şi de la clauzele cuprinse în contract referitoare la obligaţia părţilor de a se prezenta la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Cu privire la executarea obligaţiilor stipulate în contract de către ambele părţi, instanţa a constatat că nu se poate vorbi despre o neexecutare gravă a obligaţiilor contractuale de către societatea-pârâtă, având în vedere următoarele aspecte:
Obiectul cauzei de faţă îl constituie, în fapt, rezoluţiunea contractului, rezoluţiune prin care se înţelege desfiinţarea unui contract, la cererea uneia dintre părţi, pentru motivul că cealaltă parte nu a executat obligaţiile la care s-a îndatorat prin angajamentul său contractual.
Prin art. XI, paragraful 2 din contract, părţile au stipulat un pact comisoriu de grad II, prin care s-a prevăzut că se poate desfiinţa unilateral contractul, dacă o parte nu-şi execută obligaţiile asumate prin contract, cu punerea în întârziere a acesteia.
Societatea-pârâtă avea obligaţia predării apartamentului, la termenul de 30 august 2008, plus sau minus 60 de zile, deci la maxim 30 octombrie 2008.
Aşa cum a rezultat din cuprinsul raportului de expertiză, ultimele lucrări de structură au fost finalizate la data de 22 octombrie 2008, iar încheierea ulterioară a procesului-verbal de recepţie, la data de 12 ianuarie 2009, a fost cauzată de existenta unor circumstanţe obiective, şi anume neîntrunirea Comisiei de recepţie din partea Inspectoratului în Construcţii (fila 93 dosar).
Din interpretarea clauzelor contractuale, a rezultat, că plata taxelor de racordare la utilităţi intrau în sarcina cumpărătorului-capitolul IV paragraful 6, obligaţie nerespectată de către reclamantă, în fapt, societatea-pârâtă fiind cea care a achitat contravaloarea proiectului pentru dimensionarea conductei de gaze, cu obţinerea avizelor şi acordurilor, aceeaşi situaţie regăsindu-se şi în cazul instalaţiei electrice.
De la conducta de pe casa scării, fiecare beneficiar trebuia să-şi facă contract cu societăţile E. şi D., iar după obţinerea contractului nominal, fiecare beneficiar urma să-şi racordeze în apartament instalaţia de gaze şi cea electrică (fila 94 dosar).
Cu privire la obligaţia referitoare la termenul de execuţie prevăzut de art. V din contract, s-a reţinut că aceasta a fost respectată de societatea-pârâtă, atâta timp cât din analiza efectuată de către expert rezultă că, în fapt, aceasta a avut loc la data de 22 octombrie 2008 (în termenul de plus, minus 60 de zile de la data de 30 august 2008), aspect necontestat de către reclamantă, iar din Referatul Tehnic la terminarea lucrărilor, întocmit de proiectantul general SC E. SRL şi de către proiectantul SC C. SRL, act aflat la fila 84 dosar, a reieşit că lucrarea executată de către pârâtă putea fi dată spre folosinţă înainte de încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.
În ceea ce priveşte întocmirea unui program de vizitare a lucrărilor şi recepţia lucrărilor pe faze de execuţie, din analiza tuturor clauzelor contractuale, a reţinut că acestea sunt obligaţii secundare ca importanţă în întregul ansamblu contractual, că neexecutarea acestor obligaţii nu sunt de natură să conducă la desfiinţarea contractului.
Astfel, neexecutarea celor două obligaţii contractuale din partea societăţii pârâte nu lipseşte de temei juridic obligaţia de plată a preţului apartamentului de către reclamantă, atâta timp cât executarea acestuia s-a finalizat în termenul contractual.
Cu privire la executarea necorespunzătoare a lucrărilor la apartamentul ce face obiectul contractului, s-a reţinut că acest aspect nu face imposibilă folosirea spaţiului în mod normal şi că în fapt reclamanta este nemulţumită de dimensiunile apartamentului, dimensiuni cuprinse în contract şi de calitatea unor lucrări.
Prin Anexa nr. l au fost precizate detaliile legate de finisaje şi dotări ce trebuiau prezentate la recepţia finală, şi anume centrală proprie, tâmplărie PVC cu geam termoizolant, parchet laminat, finisaje gresie, faianţă, zugrăveli lavabile, uşi interioare şi uşă metalică la intrare, detalii identificate de către expert în lucrarea sa (fila 90).
Referitor la nepredarea spaţiului către aceasta, cu încheierea unui proces-verbal de recepţie, din analiza actelor depuse de pârâtă la dosar, s-a reţinut că întreaga corespondenţă purtată cu reclamanta, referitor la acest aspect, a fost returnată, cu menţiunea „destinatar mutat"; (filele 31, 35-38 dosar), corespondenţă emisă pe adresa cuprinsă în contract şi anume, Rm.
În aceste condiţii, nu i se poate imputa pârâtei nerespectarea obligaţiilor cuprinse în art. VI din contract, referitoare la recepţia lucrării şi consemnarea într-un proces-verbal de recepţie la finalizare, schimbarea domiciliului reclamantei în perioada derulării raporturilor contractuale fiind un aspect ce trebuia adus la cunoştinţa societăţii pârâte.
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a concluzionat că nu se poate reţine o neexecutare gravă a obligaţiilor contractuale de către societatea-pârâtă, astfel că acţiunea în desfiinţarea contractului încheiat între părţi, s-a considerat neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către pârâtă, instanţa a constatat că la dosar nu au fost depuse înscrisuri referitoare la cuantumul acestora, nefiind îndeplinite condiţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. şi în consecinţă, cererea a fost respinsă.
Împotriva sentinţei nr. 1644 din 14 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia Comercială de Contencios Administrativ şi Fiscal, în termen legal, a formulat apel reclamanta S.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apel întemeiat pe dispoziţiile art. 282 - 288 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 6/A-C din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a Ii-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta S.M., cu domiciliul ales în comuna Milcoiu, împotriva sentinţei nr. 1644 din 14 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia Comercială de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 621/90/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC C.P. SRL, cu sediul în Râmnicu Vâlcea.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele.
Instanţa de fond a stabilit corect natura juridică a raporturilor contractuale dintre părţi, respectiv existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui bun viitor, pornind de la obiectul contractului, respectiv executarea unor apartamente prin mansardarea blocului, cu materialele societăţii-pârâte.
S-a reţinut corect că, atunci când antreprenorul se obligă a procura, pe lângă munca sa, şi materialul necesar pentru executarea lucrării ce face obiectul contractului, iar caracteristicile bunului sunt determinate în avans de către executant, operaţiunea juridică este cea de vânzare-cumpărare a unui bun viitor, valoarea materialului necesar depăşind în mod vădit valoarea manoperei, aşa cum a statuat şi practica judiciară în materie.
Este adevărat că, atunci când în contractul sinalagmatic a fost stipulat un pact comisoriu de gradul II, III sau IV, instanţa este obligată să verifice existenţa unei neexecutări culpabile, validitatea pactului comisoriu şi doar să constate că rezilierea contractului a operat în temeiul pactului comisoriu.
În speţă, s-a reţinut că prin art. XI, paragraful 2 din contract, părţile au stipulat un pact comisoriu de grad II, prin care s-a prevăzut că se poate desfiinţa unilateral contractul, dacă o parte nu-şi execută obligaţiile asumate prin contract, cu punerea în întârziere a acesteia; de asemenea, a verificat dacă societatea-pârâtă şi-a respectat obligaţiile asumate prin contract şi a concluzionat că nu se poate reţine în sarcina acesteia o neexecutare gravă a obligaţiilor contractuale, acţiunea în desfiinţarea contractului, formulată de către reclamantă, fiind apreciată ca neîntemeiată şi respinsă ca atare. Pârâta nu a solicitat, însă, instanţei să constate rezilierea contractului încheiat între părţi, în temeiul pactului comisoriu stipulat.
S-a mai reţinut că instanţa de fond a analizat fiecare susţinere a reclamantei ce viza neîndeplinirea de către pârâtă a clauzelor contractuale, constatând că nu se poate reţine o neexecutare gravă a obligaţiilor contractuale de către pârâtă şi că societatea-pârâtă avea obligaţia predării apartamentului, la termenul de 30 august 2008, plus sau minus 60 de zile, deci la maxim 30 octombrie 2008 şi că din raportul de expertiză, a rezultat că ultimele lucrări de structură au fost finalizate la data de 22 octombrie 2008, iar încheierea ulterioară a procesului-verbal de recepţie, la data de 12 ianuarie 2009, a fost cauzată de existenţa unor circumstanţe obiective, respectiv neîntrunirea Comisiei de recepţie din partea Inspectoratului în Construcţii (fila 93 dosar).
La data încheierii procesului-verbal nu erau asigurate cele două utilităţi, gaze şi curent electric, lucrări executate ulterior, în luna martie 2009, dar din interpretarea clauzelor contractuale, a rezultat, însă, că plata taxelor de racordare la utilităţi intrau în sarcina cumpărătorului - capitolul IV paragraful 6, obligaţie nerespectată de către reclamantă, în fapt, societatea-pârâtă fiind cea care a achitat contravaloarea proiectului pentru dimensionarea conductei de gaze, cu obţinerea avizelor şi acordurilor, aceeaşi situaţie regăsindu-se şi în cazul instalaţiei electrice; de la conducta de pe casa scării, fiecare beneficiar trebuia să-şi încheie contract cu societăţile E. şi D., iar după obţinerea contractului nominal, fiecare beneficiar urma să-şi racordeze în apartament instalaţia de gaze şi cea electrică (fila 94 dosar).
S-a reţinut că, obligaţia referitoare la termenul de execuţie prevăzut de art. V din contract, a fost respectată de societatea-pârâtă, din analiza efectuată de către expert rezultând că, aceasta a avut loc la data de 22 octombrie 2008, respectiv în termenul de plus, minus 60 de zile, de la data de 30 august 2008, aspect necontestat de către reclamantă. De altfel, din Referatul Tehnic la terminarea lucrărilor, întocmit de proiectantul general SC E. SRL şi de către proiectantul SC C. SRL (fila 84), a rezultat că lucrarea executată de către pârâtă putea fi dată spre folosinţă înainte de încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.
Cu privire la cele invocate de reclamantă în acţiune, referitoare la recepţia lucrărilor pe faze de executare, că societatea-pârâtă nu a respectat clauzele cuprinse în capitolul VI şi IX, în ceea ce priveşte întocmirea unui program de vizitare a lucrărilor şi recepţia lucrărilor pe faze de execuţie, dar din analiza tuturor clauzelor contractuale, a constatat că ne aflăm în prezenţa unor obligaţii secundare, ca importanţă în întregul ansamblu contractual, neexecutarea acestor obligaţii, neavând suficientă gravitate, care să conducă la desfiinţarea contractului; neexecutarea celor două obligaţii contractuale din partea societăţii - pârâte nu lipseşte de temei juridic obligaţia de plată a preţului apartamentului de către reclamantă, atâta timp cât executarea acestuia s-a finalizat în termenul contractual.
Cu privire la executarea necorespunzătoare a lucrărilor la apartamentul ce face obiectul contractului, instanţa a constatat că, aşa cum s-a reţinut în raportul de expertiză, în fapt reclamanta era nemulţumită de dimensiunile apartamentului, dimensiuni cuprinse în contract, precum şi de calitatea unor lucrări, că expertul a constatat că deficientele enumerate de către reclamantă nu existau la data întocmirii raportului, iar micile deficienţe puteau fi remediate uşor.
În ceea ce priveşte nepredarea spaţiului de către pârâtă, cu încheierea unui proces-verbal de recepţie, instanţa a reţinut că nu i se poate imputa pârâtei nerespectarea obligaţiilor cuprinse în art. VI din contract, referitoare la recepţia lucrării şi consemnarea într-un proces-verbal de recepţie la finalizare, întrucât schimbarea domiciliului reclamantei în perioada derulării raporturilor contractuale este o împrejurare ce trebuia obligatoriu adusă la cunoştinţa societăţii - pârâte.
Recursul reclamantei S.M. declarat împotriva deciziei nr. 6/A-C din 25 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia a Ii-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal este netimbrat.
Pentru termenul de astăzi, recurenta reclamantă a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.011,5 lei şi a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, conform dovezii de comunicare a citaţiei aflată la fila 12 dosar recurs, obligaţie pe care aceasta în mod nejustificat nu şi-a îndeplinit-o.
Prin art. l din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificate, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea de recurs va fi anulată ca netimbrată.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii, motive de recurs, constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat şi nici până la termenul stabilit de instanţă, 18 octombrie 2012, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată şi să dispună anularea recursului reclamantei, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta S.M. împotriva deciziei nr. 6/A-C din 25 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia a Il-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 noiembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4738/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4740/2012. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
