ICCJ. Decizia nr. 4742/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4742/2012
Dosar nr. 4861/87/2010
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 294 din 14 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 4861/87/2010 a fost respinsă, ca nefondată, excepţia prematurităţii, s-a admis acţiunea reclamantei SC M. SA, pârâta SC A. SA Merişani fiind obligată la plata către aceasta a sumelor de 50.723,14 lei şi 59.286,06 lei - reprezentând contravaloarea ratelor 2 şi 3 de leasing, dar şi a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3970 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţa a reţinut, în esenţă, că invitaţia la conciliere a fost primită de pârât şi ea viza neplata ratelor scadente şi că cele doua rate (2 şi 3) nu au fost achitate.
Apărarea că bunul a fost restituit reclamantei pentru că nu a putut fi utilizat a fost înlăturată, din procesul-verbal de restituire rezultând că utilajul a fost preluat silit de către locator prin executorul judecătoresc conform procesului verbal din 19 februarie 2009, iar în acel moment combina era în stare de funcţionare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., pârâtă SC A. SA, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în tot a sentinţei comerciale nr. 294 din 14 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman - secţia civilă, să se admită excepţia prematurităţii introducerii cererii şi să se respingă acţiunea ca fiind introdusa cu încălcarea art. 720 C. proc. civ., iar pe fond să se respingă acţiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 486 din 14 decembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă SC A. SA, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că excepţia prematurităţii cererii reclamantei a fost în mod corect respinsa de prima instanţă, care a reţinut că pârâta a primit invitaţia la conciliere, prin care i se semnalează neplata ratelor 2 şi 3 de leasing.
Faptul că la finalul acestui înscris este inserată menţiunea că neplata sumelor datorate va determina solicitarea falimentului debitoarei nu afectează cu nimic valabilitatea procedurii prealabile a concilierii, cu atât mai mult cu cât aceasta nu este impusă de Legea insolvenţei.
Nici motivul de apel privind neaplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor Codului Consumatorului s-a reţinut că nu este întemeiat, el nefiind invocat ca mijloc de apărare în faţa primei instanţe - pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii, în toate cazurile, hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii. În plus, în Anexa Codului Consumatorului (Legea nr. 296/2004) consumatorul este definit ca fiind „orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie";. Dispoziţiile acestei legi nu i se pot aplica apelantei care este societate comercială pe acţiuni nu o persoană fizică (şi nici o grupare de persoane fizice).
Părţile au încheiat contractul de leasing operaţional din 9 mai 2008, prin care şi-au asumat reciproc anumite obligaţii, între care - locatorul (reclamanta) să transmită dreptul de folosinţă asupra bunului pentru o perioada de 30 luni, cu proces-verbal de predare primire, cu asigurarea service-ului, pe perioada de garanţie - obligaţie îndeplinită, iar utilizatorul, (apelanta-pârâtă) - sa achite ratele de leasing operaţional (chirie) - la termenele stabilite în contract (art. 7.2 lit. a)). Prin înscrisurile anexate - procese verbale încheiate în urma remedierii defecţiunilor utilajului, s-a dovedit că locatorul şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura folosinţa liniştită a bunului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A. SA invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă următoarele:
- cele două hotărâri judecătoreşti au fost date cu încălcarea competenţei de ordine publică. În speţă atât la fond cât şi în apel judecata nu s-a făcut de secţia specializată ca instanţa competentă în funcţie de natura pricinii.
- intimata a încălcat prevederile art. 720 alin. (1) C. proc. civ. întrucât nu a efectuat procedura prealabilă înainte de introducerea acţiunii evaluabilă în bani.
- în speţă, din cauza unor defecţiuni, recurenta nu s-a putut folosi de bun decât o perioadă foarte mică. Acest bun a avut numeroase vicii, afectând folosinţa bunului.
- recurenta nu a avut nici o culpă în îndeplinirea prevederilor contractuale, obiectul contractului fiind grav afectat de viciile bunului.
Intimata SC M. SA Bucureşti a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu este fondat, hotărârile fiind pronunţate cu respectarea normelor de competenţă de ordine publică, de complete specializate pentru judecarea cauzelor cu profesionişti, avându-se în vedere natura comercială a cauzei, respectiv normele legale prevăzute de Ordonanţa nr. 51/1997.
În mod legal instanţa de apel a reţinut că excepţia prematurităţii a fost corect respinsă de prima instanţă în condiţiile în care reclamanta a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă prin invitarea pârâtei la conciliere directă, în condiţiile art. 720 C. proc. civ. De altfel scopul prevăzut de art. 7201 C. proc. civ., a fost îndeplinit în condiţiile în care părţile până în prezent nu au înţeles să rezolve litigiul pe cale amiabilă.
Instanţa de apel, în raport de starea de fapt stabilită a reţinut în mod legal că reclamanta şi-a respectat obligaţia de a asigura utilizatorului folosinţa liniştită a bunului (art. 7.1 lit. b) din contract) şi că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita ratele de leasing operaţional la termenele stabilite în contract (art. 7.2 lit. a)).
Restul criticilor nu pot face obiectul examenului de legalitate în această fază procesuală întrucât antamează aspecte ce pun în discuţie netemeinicia deciziei atacate.
Pentru considerentele expuse în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei SC A. SA, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Merişani, jud. Teleorman împotriva deciziei civile nr. 486 din 14 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 noiembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4741/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4743/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
