ICCJ. Decizia nr. 4764/2012. Civil. Contestaţie la executare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4764/2012
Dosar nr. 6613/1/2011
Şedinţa publică din 22 iunie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 5831 din 07 iulie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâta B.E. împotriva deciziei civile nr. 444A din 09 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că hotărârea ce face obiectul recursului a fost comunicată recurentei pârâte la data de 22 octombrie 2010, aşa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de apel, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 17 noiembrie .2010, cu depăşirea termenului legal imperativ prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, recurenta B.E. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ.
În susţinerea căii extraordinare de atac promovate, contestatoarea susţine că a expediat prin poştă recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 444A din 09 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 12 noiembrie 2010, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Aceasta situaţie de fapt nu a putut fi prezentată instanţei de recurs la data la care aceasta a rămas în pronunţare cu privire la excepţia tardivităţii declarării recursului, deoarece avocatul care a reprezentat-o pe recurentă la acel termen de judecată a aflat de situaţia învederată ulterior pronunţării deciziei, de la avocatul care a formulat, semnat şi depus recursul şi care i-a predat confirmarea de primire, în original şi copie, precum şi adresa de răspuns de la O.J.P.R. Neamţ.
În aceste condiţii, susţine contestatoarea, decizia Înaltei Curţi prin care s-a respins recursul ca tardiv formulat, este rezultatul unei greşeli materiale.
Se ataşează contestaţiei formulate copia confirmării de primire menţionată în cuprinsul cererii.
Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., Teza I, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Aprecierea greşelii materiale se face în raport cu situaţia existentă la dosar la data pronunţării hotărârii ce se atacă, deoarece numai faţă de acest moment se poate determina dacă soluţia cuprinsă în decizia a cărei anulare se solicită este rezultatul unei erori materiale.
Împrejurarea că înscrisurile depuse de contestatoare pentru dovedirea greşelii materiale pretinse nu au ajuns la dosarul instanţei de recurs înainte ca Înalta Curte să se pronunţe asupra excepţiei de tardivitate a declarării căii de atac a fost determinată exclusiv de culpa părţii care nu a înţeles să facă dovada, cu aceste înscrisuri, a declarării recursului la o altă dată decât cea reţinută în decizia contestată.
De aceea, apreciind că, în raport de înscrisurile existente la dosar la momentul pronunţării, hotărârea instanţei de recurs nu cuprinde o greşeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatoarea B.E. împotriva deciziei nr. 5831 din 07 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4762/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4895/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
