ICCJ. Decizia nr. 5080/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul înaltei Curți, revizuenta D.V. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC O.M.C. P. SA, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 3805 din 8 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. 43233.01/3/2007 al Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, susținând că această decizie este contrară deciziei civile nr. 948/ R din 17 februarie 2009, pronunțate de Curtea de Apel București, în aceeași pricină.
în motivarea cererii revizuenta a susținut că prin decizia nr. 948/ R din 17 februarie 2009 s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului prin administrarea probei cu expertiză judiciară contabilă, singura probă prin care se putea stabili cuantumul sumelor cuvenite reclamantei.
Mai susține că această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat, însă instanța de apel prin decizia nr. 3805 din 08 iunie 2011, a pronunțat o soluție cu ignorarea îndrumărilor date prin decizia de casare nr. 948/ R din 17 februarie 2009, cu referire la necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă, obligatorie, susține revizuenta, în dezlegarea pricinii, potrivit dispozițiilor instanței de recurs din primul ciclu procesual.
Drept urmare, invocă incidența în speță a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu consecința admiterii cererii de revizuire și anularea deciziei nr. 3805 din 08 iunie 2011 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La termenul de judecată din data de 29 iunie 2012, înalta Curte a rămas în pronunțare asupra cererii de revizuire, având a se pronunța, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității acesteia, dat fiind împrejurarea că hotărârile pretins potrivnice au fost pronunțate în aceeași cauză, în etape procesuale diferite.
Analizând aspectele deduse judecății prin prisma dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., înalta Curte constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3939 din data de 09 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 43233/3/LM/2007, Tribunalul București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.V., în contradictoriu cu pârâta SC P. SA și a obligat-o pe aceasta, la plata către reclamantă, a drepturilor bănești, reprezentând prima de Crăciun pentru anii 2004-2006 și prima de Paști pentru anii 2004-2007, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, pentru fiecare eveniment, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației, la data plății efective.
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, pârâta SC P. SA - Membru O.M.V. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea, în tot, a sentinței civile atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 948/ R din l7 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 43.233/3/2007(7128/2009), Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta SC P. SA - Membru O.M.V. G., împotriva sentinței civile nr. 3939 din data de 09 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII a, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 43.233/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D.V., a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a respins motivat excepțiile invocate de recurentă, respectiv a conexității, a prematurității și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei, Curtea a constatat că prin acțiunea introdusă de reclamantă, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea SC P. SA la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paști și de Crăciun pentru anii 2005-2007, în temeiul art. 168 alin. (l) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Societății.
Pe fondul cauzei a susținut că în mod greșit instanța de fond a înlăturat apărările pârâtei, în sensul că există o diferență între salariul de bază mediu pe S.N.P. P. și salariul mediu brut, în raport de care au fost calculate sumele solicitate de reclamantă, fără a justifica în ce mod a ajuns la o astfel de concluzie și care sunt elementele probatorii pe care se întemeiază, apreciind lipsită de utilitate administrarea probei cu expertiză judiciară contabilă, cu motivare că la dosarul cauzei, există elementele de calcul în raport de care pot fi cuantificate drepturile solicitate.
Procedând astfel, a susținut instanța de apel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., întrucât din proba cu înscrisuri administrată în recurs, a rezultat necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile judiciare, care să stabilească cuantumul sumelor cuvenite reclamantei în raport de prevederile art. 168 alin. (l) din Contractul Colectiv de Muncă și să verifice împrejurarea, susținută de recurentă, în sensul că aceste sume au fost incluse în salariu, fiind astfel achitate salariaților societății.
Astfel, curtea de apel a reținut că față de dispozițiile art. 305 C. proc. civ., proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel încât se impune admiterea căii de atac promovată de SC P. SA - Membru O.M.V. G., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, cu obiectivele anterior menționate, prilej cu care va analiza cauza prin prisma tuturor aspectelor invocate de părți, prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinare.
Urmare a casării cu trimitere prin sentința civilă nr. 6558 din 24 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 43233.01/3/2007, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis cererea reclamantei D.V., a obligat pârâta O.M.V. P. SA (SC P. SA - Membru O.M.V. G.) să plătească reclamantei suma de 6202 lei, drepturi bănești, reprezentând primă de Crăciun pentru 2004-2006 și primă de Paște 2004 - 2007, sumă ce cuprinde primele și actualizarea lor cu indicele de inflație până la data de 28 iunie 2010, a obligat pârâta să plătească reclamantei 601,80 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtă SC P. SA - Membru O.M.V. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 3805 din 8 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. 43233.011312007, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă SC O.M.V. P. SA în contradictoriu cu intimata-reclamantă D.V., a modificat sentința și a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut cu privire la excepția de conexitate, excepția de prematuritate și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, că au fost corect soluționate de tribunal, în sensul respingerii acestora, iar pe fondul cauzei a constatat fondate criticile recurentei-pârâte.
Astfel, a reținut că din înscrisurile administrate în cauză, a rezultat că voința reală a părților la data încheierii contractelor colective de muncă ulterioare anului 2003, când au preluat alineatul doi al art. 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, a fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paști și de Crăciun, pentru anii 2004, 2005, 2006 și, respectiv 2007, sunt drepturi ce încă din anul 2003, au fost incluse în salariul de bază și urmează să fie executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
Sesizând exprimarea defectuoasă din actul adițional încheiat pentru anul 2004, la negocierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2005, părțile au modificat aliniatul doi, precizând că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. (1) al articolului, au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", voința părților fiind aceea de a stabili că, începând cu anul 2003, suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecății să fie incluse în salariul de bază.
S-a mai susținut de instanța de control că în sprijinul acestei interpretări a fost dată hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare alin. (2) al art. 168, în luna iunie 2007. Astfel, Comisia Paritară P. SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art. 168 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004-2006, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. (l), care urmau a fi acordate angajaților sub aceasta formă. Decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art. 969 C. civ., dintre patronat și sindicat ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci si pentru intimatul reclamant, reprezentat de F.S.L.I. P.
în concluzie, instanța de apel a reținut că voința reală a părților pentru perioada la care se referă pretențiile reclamantei a fost de a stabili că și în anii 2004-2007, suplimentările salariale rămân incluse în salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003, astfel că intimata reclamantă a beneficiat de drepturile solicitate, prin acțiune, conform clauzelor din Contractelor Colective de Muncă aplicabile pe perioada dedusă judecății, interpretate de Comisia Paritară, iar în temeiul dispozițiilor art. 969, 977, 978, 982, 983 C. civ. și reținând regulile de interpretare ale contractelor, Curtea a dispus admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și respingerea pretențiilor reclamantei, ca neîntemeiate.
Astfel, din expunerea succintă a elementelor care au caracterizat cele două litigii soluționate prin hotărârile considerate a fi potrivnice, înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac a revizuirii, întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunțată în cauză.
Prin urmare, legiuitorul instituie condiția triplei identități: de părți, obiect, cauză, condiție fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității de lucru judecat.
în prezenta cauză această condiție nu este îndeplinită, deoarece revizuenta pretinde că hotărârea atacată pe calea revizuirii prin care s-a soluționat litigiul în al doilea ciclu procesual este potrivnică hotărârii date în recurs, în primul ciclu procesual, prin care s-a dispus trimiterea cauze spre rejudecare.
Or, reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., își găsește rațiunea în necesitatea de a se înlătura principiul autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite dar având același obiect aceeași cauză și aceleași părți.
în cadrul aceluiași proces, cazul în speță, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât chiar dacă în diferite etape procesuale, soluțiile pot fi diferite, de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății.
Prin urmare, întrucât în speță, hotărârile pretinse potrivnice sunt pronunțate în același dosar, aflat în etape procesuale diferite, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire este inadmisibilă.
în consecință, fată de considerentele menționate și având în vedere dispozițiile art. 322 alin. (l) pct. 7 C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta împotriva deciziei civile nr. 3805 din 08 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5105/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5070/2012. Civil → |
|---|
