ICCJ. Decizia nr. 5331/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5331/2012
Dosar nr. 1721/99/2008
Şedinţa publică din 14 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 1092 din 03 iunie 2009, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii B.A.D., B.S.M. şi P.S. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Paşcani şi au fost obligaţi reclamanţii să plătească B.E.T.C. Iaşi în contul expertului G.C. suma de 400 RON diferenţă de onorariu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În temeiul contractului de veşnică vânzare (depus la dosar la fila 14) autorii reclamanţilor, numiţii I.I.D. şi G.I.I.D., au dobândit în proprietate un imobil neconstruit situat în oraşul Paşcani având ca vecinătăţi şi măsuri: în faţă, strada Ş.M. pe o întindere de 51 m.l.; în fund, vecinătatea V.I. pe o întindere de 55 m.l.; la dreapta, drumul cimitirului pe o întindere de 96 m.l. şi la stânga, vecinătatea lui V.I., pe o întindere de 67 m.l.
Ulterior, soţii G.I.D. şi l.D. au vândut de veci şi tară nici o rezervă fiicei lor R.I.D. un teren urban situat în Paşcani, strada Ş.M., având forma unui patrulater cu dimensiunile şi megieşiile următoare: la faţă, strada Ş.M. cu o lungime a laturii de 17,50 m; în fund, S.D. având 24 m; de o parte, l.D. cu 67 m şi de alta, vânzătorii pe o lungime de 67 m.
Conform menţiunilor înserate, în acest act de vindere - cumpărare autentificat de Judecătoria Mixtă Paşcani, judeţul Baia, terenul vândut a intrat în stăpânirea vânzătorilor prin cumpărare de la d-na Dr. A.C.M., conform actului autentificat de Judecătoria Paşcani sub nr. 502/1919. Rezultă apodictic din cele 2 contracte anterior redate, că obiect al convenţiei părţilor l-a constituit în anul 1936 o parte din suprafaţa de teren cu privire la care numiţii G.I.D. şi l.D. au dobândit proprietatea în anul 1919. Concluzia este impusă atât de lungimea laturilor terenului înstrăinat, cât şi de megieşiile acestuia, una din laturile terenului înstrăinat învecinându-se cu terenul proprietatea vânzătorilor G. şi l.D.
În anul 1945 imobilul construit şi neconstruit situat în Paşcani, a făcut obiect al unui contract de închiriere încheiat între Dr. M.C.L.P. în calitate de proprietar, prin mandatar l.D. şi Fabrica de Zahăr D. din Roman. Termenul locaţiunii a fost de 6 ani, cu începere la data de 1 iulie 1945 şi până la 1 iulie 1951.
Din cuprinsul notificării (somaţiunii) depusă la fila 9 dosar şi a corespondenţei purtate de I.l.D. cu autorităţile acelor vremuri, coroborate cu contractul de închiriere reiese că în Paşcani, pe strada Ş.M. au existat 2 imobile compuse din teren şi construcţii identificate prin numere diferite. Proprietar al imobilului numerotat 124 era Dr. M.C.L.P., iar proprietar al imobilului numerotat 126 erau I.D. şi G.D. Totodată, ambele imobile situate în strada Ş.M. au fost naţionalizate prin Legea nr. 119/1948. Până la acest moment al naţionalizării au fost folosite de Fabrica de Zahăr I.P. Roman, în anul 1958 fiind în administrarea acesteia.
Notificarea adresată de B.Ş.D., fundamentat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Primăriei municipiului Paşcani vizează imobilul situat în Paşcani. Notificatorul a invocat calitatea sa de moştenitor legal al defunctei M.P. fostă R.D., proprietara imobilului. B.Ş.D. a decedat la data de 14 noiembrie 2003, capacitate şi vocaţie succesorală la moştenirea acestuia având conform certificatului din 26 ianuarie 2004 eliberat de B.N.P. T.M.D., reclamanţii B.A.D., în calitate de soţie supravieţuitoare, B.S.M. şi P.S. în calitate de descendenţi de gradul I.
Pornind de la existenta a 2 imobile distincte, aparţinând unor proprietari diferiţi, primordial tribunalul a reţinut limitele impuse de cuprinsul notificării.
Aplicarea de către unitatea deţinătoare a dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001 declanşată în temeiul notificării adresate a vizat în mod legal, punctual, solicitările persoanelor îndreptăţite ale căror nemulţumiri în prezentul litigiu exced limitelor aduse spre soluţionare în procedura prealabilă sesizării instanţei. Controlul judecătoresc, ca expresie a principiului liberului acces la justiţie (art. 21 din Constituţia României), deşi total şi efectiv trebuie raportat la dreptul invocat de părţi şi configuraţia dată acestuia prin mijlocirea notificării formulate. Nu este cu putinţă ca susţinerile prezentate instanţei să conţină capete de contestare privitoare la un imobil care, expresie a voinţei libere a notificatorului, a fost lăsat chiar de el în afara pretenţiilor formulate premergător sesizării instanţei.
Rezultă că solicitarea autorului reclamanţilor de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 doar cu privire la imobilul ce a fost situat în strada Ş.M. leagă în mod riguros şi definitiv faza contencioasă, de vreme ce prezentul litigiu modifică obiectul reclamantei.
Totodată, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 notificarea va cuprinde elementele de identificare a bunului imobil solicitat, unitatea deţinătoare, prin decizie sau după caz, prin dispoziţie motivată, fiind obligată să se pronunţe asupra cererii de restituire în natură, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 25 din acelaşi act normativ.
Dreptul de proprietate asupra imobilului construit şi neconstruit situat în Paşcani, a existat anterior naţionalizării în patrimoniul numitei Dr. M.C.L.P.
Potrivit art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum şi moştenitorii legali sau testamentari ai acestora. In aplicarea acestor dispoziţii legale, în cadrul pct. 4.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, se arată că în toate cazurile stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar se face potrivit legii civile române.
Dacă în cadrul juridic reglementat de legea specială (Legea nr. 10/2001) în prezenţa cererii singulare de restituire, nu se pune problema de a stabili în raport de alţi moştenitori o ordine în funcţie de clasa de moştenitori sau de proximitatea gradului de rudenie, testimoniile administrate trebuie să fie însă de natură a dovedi capacitatea şi vocaţia succesorală a notificatorului B.Ş.D. la moştenirea numitei M.C.L.P. Pe lângă faptul că nu a fost depus la dosar un certificat care să ateste decesul acesteia, reclamanţii nu au făcut dovada cu acte de stare civilă a chemării autorului lor la moştenirea fostului proprietar al imobilului în litigiu, în calitate de colateral privilegiat (clasa a II-a de moştenitori) al acestuia. Această dovadă se impunea în condiţiile în care nu s-a dovedit identitatea dintre R.I.D. (fiica G. şi a lui I.D.) care a dobândit imobilul în anul 1936 şi numita Dr. M.C.L.P. persoană din al cărei patrimoniu a fost preluat imobilul de către stat prin naţionalizare.
Tribunalul a reţinut lipsa de fundament în aplicarea vreunei prezumţii simple, întrucât schimbarea atât a prenumelui cât şi a numelui nu poate avea loc doar printr-o schimbare a stării civile, astfel cum susţin reclamanţii (respectiv prin căsătorie).
În contextul juridic relevat Dispoziţia nr. 7085 din 27 februarie 2008 emisă de pârâtul Primarul municipiului Paşcani este legală.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, tribunalul a dispus conform celor cuprinse în prezenta hotărâre.
Având în vedere neachitarea de către reclamanţi a diferenţei de onorariu expert datorat urmare a efectuării raportului de expertiză de ing. G.C., tribunalul a obligat pe aceştia la plata către B.E.T.C. Iaşi în contul expertului a sumei de 400 RON.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel contestatorii B.A.D., B.S.M. şi P.S.
Prin Decizia civilă nr. 26 din 25 februarie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul declarat, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat următoarele:
Reclamanţii B.A.D., B.S.M. şi P.S. au formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei Primarului municipiului Paşcani din 27 februarie 2008, prin care s-a respins notificarea nr. 921/N/2001 comunicată de notificatorul B.Ş.D., notificare prin care a solicitat acordarea drepturilor băneşti cuvenite ca măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul -construcţie, ce s-ar fi situat în mun. Paşcani şi restituirea în natură a imobilului teren, iar dacă acesta nu poate fi restituit, acordarea de drepturi băneşti cuvenite ca măsuri reparatorii în echivalent, imobile pe care le-ar fi deţinut autoarea sa P.M., ca nedovedită.
Notificatorul B.Ş.D. (autorul reclamanţilor) a fost nepotul de fiică al proprietarilor imobilului, numiţii I.D. şi R.G.D., respectiv al M.D., căsătorită P.
Raportat la dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, şi ale pct. 4.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în mod corect instanţa de fond a reţinut că probatoriile administrate în cauză trebuie să fie de natură a dovedi capacitatea şi vocaţia succesorală a notificatorului B.Ş.D., la moştenirea celei ce se susţine că i-a fost mătuşă, respectiv a numitei Dr. M.C.L.P.
Deşi apelanţii reclamanţi susţin identitatea dintre R.I.D. (fiica G. şi a lui I.D.), cea care a dobândit imobilul în 1936 şi numita Dr. M.C.L.P., persoană din al cărei patrimoniu a fost preluat imobilul de către stat prin naţionalizare, ei nu au depus la dosar înscrisuri în acest sens, chiar dacă li s-a pus în vedere acest aspect, atât pe parcursul soluţionării cauzei în fond, cât şi în faza apelului. Susţinerile că prin căsătoria cu Dr. C.L.P. şi renunţarea la cultul mozaic prin trecerea la religia ortodoxă a soţului au determinat atât schimbarea numelui cât şi a prenumelui autoarei lor, în mod corect au fost reţinute ca lipsite de fundament de către instanţa de fond, atât timp cât schimbarea cel puţin a prenumelui nu poate avea loc prin schimbarea stării civile, respectiv prin căsătorie. Mai mult decât atât, la dosarul cauzei nu a fost depus nici certificatul de deces al numitei Dr. M.C.P. şi acte din care să rezulte vocaţia succesorală a notificatorului B.Ş.D. la moştenirea acesteia, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
În consecinţă, atâta timp cât apelanţii-reclamanţi nu au făcut dovada susţinerilor lor cu privire la identitatea dintre R.I.D. şi Dr. M.C.P., în mod corect tribunalul a constatat că Dispoziţia nr. 7085 din 27 februarie 2008 emisă de Primarul municipiului Paşcani este legală.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, Curtea a constatat că instanţa a fost investită cu soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Dispoziţiei nr. 7085 din 27 februarie 2008 a Primarului municipiului Paşcani, dispoziţie prin care s-a respins notificarea nr. 921/N/2001 a notificatorului B.Ş.D., cu privire la imobilul situat în Paşcani, deci în limitele impuse de conţinutul acesteia.
Prin urmare, date fiind considerentele expuse şi dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul şi a păstrat sentinţa Tribunalului Iaşi, ca temeinică şi legală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B.A.D., B.S.M. şi P.S.
Criticile formulate prin motivele de recurs vizează, în esenţă, următoarele aspecte de nelegalitate:
I. Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001).
Potrivit art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt îndreptăţiţi, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora precum şi moştenitorii legali sau testamentari ai acestora.
Este adevărat că potrivit pct. 4.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar se face potrivit legii civile române.
Notificatorul B.Ş.D. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul - construcţie - ce a fost situat în Paşcani şi restituirea în natură a imobilului teren sau eventual despăgubiri, imobile care au fost în proprietatea autoarei sale P.M.
Notificatorul (autorul reclamanţilor), decedat la 14 noiembrie 2003, a fost nepotul de fiică al foştilor proprietari ai imobilului (D.I. şi D.G.) – D.R., căsătorită B. şi respectiv, nepotul de soră al M.P., sora mamei acestuia din al cărei patrimoniu - fost preluat imobilul de către stat prin naţionalizare.
Instanţele de fond şi apel au considerat că reclamanţii - recurenţi nu au depus acte din care să rezulte vocaţia succesorală a notificatorului B.Ş.D. la moştenirea sorei mamei acestuia, M.P. (Dr. M.C.L.P.).
În mod greşit instanţele de fond au considerat că nu s-a dovedit identitatea dintre R.I.D. (fiica G. şi a lui I.D.) care a dobândit imobilul în anul 1936 şi Dr. M.C.L.P. persoană din al cărei patrimoniu a fost luat imobilul de către stat prin naţionalizare pentru următoarele considerente:
În momentul cumpărării imobilului, respectiv 04 septembrie 1936, fosta proprietară a imobilului se numea R.I.D. Ulterior, aceasta s-a căsătorit cu Dr. C.L.P. şi aceasta trecând la religia ortodoxă (anterior aparţinând cultului mozaic) şi-a schimbat şi prenumele în M.
Deşi nu există un înscris care să facă dovada acestui lucru, există însă la dosarul cauzei acte din care rezultă că, după 1936, proprietara se numeşte M.P. sau Dr. M.C.L.P., aceasta fiind proprietara imobilului din Paşcani şi fiind fiica lui l.D.
S-a depus în apel procura din 01 martie 1939 dată la Cernăuţi de M.P., prin care îl mandatează pe tatăl acesteia l.D. „să închirieze oricui i-ar crede de cuviinţă imobilul situat în oraşul Paşcani, să semneze contractul de locaţiune încasând chiria cuvenită";.
De asemenea, la dosar este depus un alt contract de închiriere din 30 august 1935, încheiat de M.P. „prin procuratorul meu l.D."; cu Fabrica de Zahăr D. din Roman, tot pentru imobilul din Paşcani.
Acestea sunt date care creează prezumţii, în sensul că există identitate între R.I.D. şi M.P.
Mai mult, este evident că la numele M.P., în actul de naţionalizare s-au adăugat datele de identificare ale soţului „Dr. C.L.P.";.
II. Hotărârea instanţei de fond şi apel este rezultatul interpretării greşite a actului juridic dedus judecăţii, conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În acest sens se arată că autorul apelanţilor, B.Ş.D., a formulat mai multe notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, în august 2001, respectiv notificările X.
Instanţa de fond a analizat numai cererea de despăgubiri care a făcut obiectul notificării din august 2001, deşi prin Dispoziţia nr. 7085 a Primarului municipiului Paşcani din 27 februarie 2008, care face obiectul prezentei contestaţii, la art. 1 se dispune „se respinge notificarea comunicată de notificatorul B.Ş.D.";.
Anterior, prin Dispoziţia nr. 2046 din 09 decembrie 2005 a Primarului municipiului Paşcani, s-a dispus respingerea notificărilor în legătură cu care s-a considerat că există autoritatea administrativă de lucru soluţionat (prin Dispoziţia nr. 36 din 27 martie 2002). Din art. 1 al Dispoziţiei nr. 2046 rezultă că notificarea se referea la proprietatea l.D. şi nu M.P. (fostă R.D.).
Este evident, în aceste condiţii, că nu s-a tăcut o judecată completă a notificărilor şi acest lucru rezultă în principal, din cadrul actelor contestate şi din considerentele hotărârii judecătoreşti.
Instanţa de fond s-a preocupat exclusiv de notificarea prin care s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în municipiul Paşcani, fostă proprietate M.P.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat că este fondat pentru considerentele ce succed:
Critica referitoare la modul în care instanţele de judecată de la fond şi apel au rezolvat problema referitoare la stabilirea identităţii dintre R.I.D. (fiica G. şi a lui l.D.), care a dobândit imobilul litigios în anul 1936 şi Dr. M.C.L.P., persoană din al cărei patrimoniu a fost preluat imobilul de către stat prin naţionalizare, pune în discuţie aplicarea dispoziţiilor legale ce reglementează calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, republicată.
Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum şi moştenitorii legali sau testamentari ai acestora. În aplicarea acestor dispoziţii legale, în cadrul pct. 4.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, se arată că în toate cazurile stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar se face potrivit legii civile române.
În speţă, nu s-a contestat că la momentul cumpărării imobilului litigios, respectiv în anul 1936, fosta proprietară a imobilului se numea R.I.D. (fiica G. şi a lui l.D.), mătuşă a notificatorului B.Ş.D. (fiind sora mamei acestuia – D.R., căsătorită B.), notificatorul fiind la rândul său autorul reclamanţilor recurenţi în cauză.
Imobilul situat în oraşul Paşcani a fost preluat de stat prin naţionalizare din patrimoniul numitei M.P.
La numele M.P., în actul de naţionalizare s-au adăugat datele de identificare ale soţului acesteia Dr. C.L.P.
Aceasta înseamnă că ulterior cumpărării imobilului, R.I.D. s-a căsătorit cu Dr. C.L.P. şi trecând la religia ortodoxă (anterior aparţinând cultului mozaic) şi-a schimbat şi prenumele devenind Dr. M.C.L.P.
Instanţele anterioare au reţinut că nu există un înscris care să facă dovada acestui lucru, însă există la dosarul cauzei acte din care rezultă că, după anul 1936, proprietara imobilului din Paşcani, se numeşte M.P. sau Dr. M.C.L.P.
În acest sens s-a depus în apel procura din 01 martie 1939 dată la Cernăuţi de M.P., prin care îl mandatează pe dl. I.D. „să închirieze oricui i-ar crede de cuviinţă imobilul situat în oraşul Paşcani, să semneze contractul de locaţiune încasând chiria cuvenită";.
De asemenea, s-a depus la dosar un alt contract de închiriere din 30 august 1945, încheiat de M.P. „prin procuratorul meu I.D."; cu Fabrica de Zahăr D. din Roman, tot pentru imobilul din Paşcani.
Este evident că dreptul de proprietate asupra imobilului construit şi neconstruit situat în Paşcani, a existat anterior naţionalizării în patrimoniul numitei M.P., sau Dr. M.C.L.P.
Deşi aceste date au fost invocate în apel ca prezumţii, în sensul că există identitate între R.I.D. şi M.P., instanţa de apel nu le-a avut în vedere şi nici nu a arătat în considerente de ce le-a înlăturat, eventual.
Analizând motivul de recurs referitor la acest aspect se constată că este fondat, întrucât, deşi instanţa de apel a confirmat soluţia de respingere a acţiunii reclamanţilor nu a examinat şi, implicit, nu a răspuns motivat de ce nu a avut în vedere, respectiv de ce a înlăturat actele mai sus-menţionate invocate de reclamanţi prin motivele de apel.
Nepronunţându-se în niciun fel asupra acestei critici din apel, instanţa de recurs nu poate înlocui lipsa de motive, pronunţându-se pentru prima dată în recurs asupra acestei chestiuni deduse judecăţii.
Dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. reglementează în mod imperativ obligaţia instanţei de judecată de a arăta în cadrul 11 hotărârii, motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii astfel pronunţate, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Prin urmare, nemotivarea constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecinţa casării acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, situaţie ce se circumscrie sferei de aplicabilitate a motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În speţă, obligaţia de a motiva îmbracă o importanţă deosebită, în condiţiile în care referirile la caracterul reparatoriu al legii speciale - Legea nr. 10/2001, cu privire la dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii în calitate de persoane îndreptăţite după autorii lor, lipsesc şi prin urmare, nu fundamentează soluţia pronunţată.
În lipsa oricăror considerente referitoare la aspectele invocate de reclamanţi şi în apel, Înalta Curte apreciază că decizia atacată cu recurs nu este motivată, ceea ce echivalează cu imposibilitatea exercitării controlului judiciar asupra acesteia, aşa încât, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se impune casarea soluţiei şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe de apel.
Cu ocazia rejudecării, în baza efectului devolutiv al apelului, Curtea de apel urmează să administreze orice probatorii, cum ar fi să solicite copii de pe certificatul de deces sau de pe actul de căsătorie din Registrul de stare civilă al vremii, orice dovadă care să consemneze o atestare a schimbării prenumelui cu ocazia schimbării numelui prin căsătorie, precum şi orice alte probatorii, pentru ca să stabilească pe deplin situaţia de fapt în scopul aplicării corecte a legii, cu trimitere desigur la probatoriile şi la dispoziţiile legale apreciate a fi relevante în cauză.
În acest sens se va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 314 C. proc. civ. şi, drept consecinţă, se va admite recursul declarat de reclamanţi, se va casa decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii B.A.D., B.S.M. şi P.S. împotriva Deciziei civile nr. 26 din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5045/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5590/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
