ICCJ. Decizia nr. 5541/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5541/2012
Dosar nr. 8291/1/2011
Şedinţa publică din 20 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 18 octombrie 2011, contestatoarea M.A. a solicitat anularea deciziei din 11 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Temeiul de drept al cererii l-a constituit art 317 alin. (2) C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că prin decizia contestată a fost anulat ca nefiind motivat recursul exercitat împotriva unei hotărâri a curţii de apel. Situaţia reală este alta, pentru că recursul a fost motivat şi a avut ca temei de drept art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În cazul prevăzut de art. 3041 C. proc. civ. instanţa de recurs nu se poate limita doar la motivele indicate în cererea cu care a fost învestită, ci are obligaţia de a cerceta cauza sub toate aspectele.
Din dezvoltarea motivelor enunţate rezultă că temeiul de drept al contestaţiei în anulare îl reprezintă art. 318 teza a II-a C. proc. civ., în raport de care a fost analizată contestaţia în anulare şi s-a apreciat că este nefondată.
Astfel, în respectarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă argumente din care să rezulte nelegalitatea hotărârii atacate, în limitele impuse de art. 304 C. proc. civ.
În egală măsură, pentru ca recursul să fie considerat motivat, criticile formulate trebuie să vizeze înseşi aspectele reţinute de instanţa a cărei hotărâre este recurată, iar nu alte chestiuni.
Aceste cerinţe nu au fost însă respectate de către recurenta M.A., instanţa de recurs argumentându-şi soluţia de anulare a recursului prin faptul că motivele de recurs deduse analizei nu au nicio legătură cu soluţia pronunţată şi cu motivarea instanţei de apel.
Pe de altă parte, simpla prezentare a desfăşurării procesului în celelalte etape procesuale, precum şi prezentarea criticilor formulate în apel nu constituie, prin ea însăşi, o motivare a recursului. Or, se observă că ceea ce recurenta consideră a fi o motivare a recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 41A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, constituie doar o prezentare a obiectului dedus judecăţii, respectiv afirmaţii generice legate de faptul că „respectarea legii trebuie să fie strictă, fără interpretări subiective sau superficiale"; şi „suntem absolut siguri că legiuitorul atunci când a elaborat Legea nr. 10/2001 a avut în vedere producerea unui efect juridic legal şi echitabil aşa cum reiese şi din prevederile privitoare la despăgubirea celor direct afectaţi de restituirea în natură a imobilelor, ci nu prejudicierea cetăţenilor români aşa cum se poate întâmpla şi în ceea ce mă priveşte în cazul în care recursul va fi respins. Consider că aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să fie una unitară, iar reprezentanţii autorităţilor statului trebuie să aibă la baza aplicării acesteia o cercetare temeinică şi obiectivă";.
În aceste condiţii, constatând nulitatea recursului în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre legală, motiv pentru care nu se impune retractarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea M.A. împotriva deciziei nr. 3872 din 11 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5539/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5542/2012. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
