ICCJ. Decizia nr. 5585/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5585/2012
Dosar nr. 31519/3/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 22 august 2008, sub nr. 31519/3/2008, reclamanţii B.C. şi G.G. au chemat în judecată pe pârâtul G.D., solicitând obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, str. M.V.
Prin sentinţa civilă nr. 308 din 05 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului G.G., ca neîntemeiată; a respins acţiunea, ca neîntemeiată; a obligat pe reclamanţi la plata către pârât a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului G.G., tribunalul a reţinut că, prin acţiunea introductivă la instanţă, reclamanţii au invocat existenta unui drept de proprietate asupra imobilului revendicat şi au solicitat compararea titlului lor de proprietate cu cel al pârâtului.
În probaţiune, au depus mai multe hotărâri judecătoreşti care priveau dreptul de proprietate asupra aceluiaşi imobil, ceea ce creează premisa că părţile au deţinut sau deţin încă titluri de proprietate, care se cuvine a fi analizate în cadrul acţiunii în revendicare, pe fondul cererii.
Pe fondul cauzei, Tribunal a reţinut că prin decizia civilă nr. 161/R din 07 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă cererea formulată de pârâtul G.D. în contradictoriu cu reclamanţii B.C. şi G.G. şi s-a constatat transmis dreptul de proprietate din patrimoniul reclamanţilor în cel al pârâtului, prin vânzare, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 18 iunie 2003 la B.N.P. M.J.
Ca urmare, numai pârâtul mai poate opune un titlu de proprietate, în timp ce reclamanţii nu mai au în patrimoniul lor bunul şi nici nu mai pot opune un titlu de proprietate.
Acţiunea în revendicare, ficţiune a practicii care îşi are izvorul în dispoziţiile art. 480 C. civ., este definită ca fiind acţiunea proprietarului neposesor ce solicită restituirea bunului de la posesorul neproprietar.
În speţă, nu este îndeplinită condiţia premisă, respectiv existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanţilor, ca urmare a faptului că au înstrăinat în mod irevocabil acest drept, astfel că acţiunea lor în revendicare este neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 540A din 26 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ce nefondat, apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei susmenţionate, pentru următoarele considerente:
Contrar celor susţinute în motivele de apel, anume că intenţia apelanţilor a fost aceea de a nu vinde şi că au fost lipsiţi ilegal de proprietate, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin decizia civilă nr. 161 R din 7 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă cererea lui G.D. în contradictoriu cu B.C. şi G.G. şi s-a constatat transmiterea dreptului de proprietate în patrimoniul lui G.D., prin vânzare, dându-se eficienţă promisiunii de vânzare-cumpărare autentificate din 18 iunie 2003 de B.N.P. M.J., deci transformându-se din promisiune în certitudine şi căpătând o altă semnificaţie juridică, practic realizându-se înstrăinarea bunului promis. Din acest moment, apelanţii nu mai au în proprietate bunul, iar orice altă discuţie nu se mai poate face referitor la proprietatea bunului (că ar fi rămas la stadiul de promisiune a vânzării, comparare de titluri etc).
Decizia Curţii de Apel, a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamanţi, care au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au arătat următoarele:
1. în mod greşit instanţa de apel a analizat în grup cele nouă motive de apel formulate, în loc să le analizeze separat.
2. în mod greşit s-a reţinut că apelanţii nu mai aveau în proprietate bunul şi că orice altă discuţie nu se mai poate face referitor la proprietatea bunului.
Este eronată concluzia instanţei în sensul că începând cu data încheierii antecontractului, reclamanţii nu mai aveau în proprietate bunul. Instanţa nu a luat în considerare că bunul nu este şi nu era plătit, iar conform antecontractului nr. 2956 din 18 iunie 2003, beneficiarul-cumpărător se obliga să cumpere, iar reclamanţii, în calitate de promitenţi-vânzători, promiteau să vândă.
Decizia civilă nr. 161/R/2007 a Tribunalului Bucureşti, prin care reclamanţilor le-a fost luat bunul împotriva voinţei lor, este greşită, fundamentându-se pe grave şi flagrante încălcări ale C. proc. civ.
Instanţa de apel nu a ţinut seama de actele depuse de reclamanţi, prin care tindeau a demonstra că titlul lor de proprietate a fost dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil, întrucât acesta a dobândit bunul imobil de la adevăratul proprietar, Statul Român, prin cumpărare.
Nu s-a ţinut seama la judecarea apelului de sentinţa civilă nr. 8240 din 20 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul de fond nr. 12114/2003 având ca obiect rezoluţiune antecontract de vânzare-cumpărare pentru neplata preţului, în care s-a reţinut că nu poate avea eficienţă promisiunea de vânzare-cumpărare, cât timp beneficiarul-cumpărător nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului la termenul convenit.
Instanţa de apel nu a comparat titlurile de proprietate, operaţiune care era de esenţa soluţionării acţiunii în revendicare.
Instanţa de apel nu a intrat în cercetarea fondului şi nu şi-a motivat hotărârea, mărginindu-se la a reproduce sentinţa fondului.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Contrar susţinerilor recurenţilor, nu are nicio relevanţă faptul că instanţa de apel nu a analizat separat motivele de apel, ci împreună, deoarece instanţa este în drept să grupeze argumentele folosite de părţi şi să le răspundă printr-un considerent comun.
În mod corect, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu mai sunt proprietarii imobilului revendicat, raportat la decizia civilă nr. 161/R din 07 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, criticile pe acest aspect nefiind întemeiate.
Astfel, prin decizia civilă nr. 61/R din 07 februarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii-pârâţi B.C. şi G.G. împotriva sentinţei civile nr. 8240 din 20 octombrie 2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi a admis recursul declarat de pârâtul-reclamant G.D. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis cererea reconvenţională a pârâtului-reclamant, dispunând ca hotărârea pronunţată să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare între reclamanţii-pârâţi B.C. şi G.G., în calitate de vânzători, şi pârâtul-reclamant G.D., în calitate de cumpărător, pentru imobilul situat în Bucureşti, str. M.V. care face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 18 iunie 2003 la B.N.P. M.J., la preţul convenit de 23.600 dolari S.U.A.; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, respectiv cele referitoare la respingerea, ca neîntemeiată, a cererii principale formulate de reclamanţii-pârâţi B.C. şi G.G. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant G.D., având ca obiect rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 18 iunie 2003 la B.N.P. M.J.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de recurs, a reţinut, în esenţă, că reclamanţii-pârâţi, promitenţii-vânzători, nu şi-au respectat în mod culpabil obligaţiile asumate prin antecontract, pe când pârâtul-reclamant, beneficiarul-cumpărător, şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate, inclusiv obligaţia de plată a preţului, consemnând la dispoziţia reclamanţilor-pârâţi preţul stipulat în antecontract.
Hotărârea care ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare, pronunţată de instanţă în executarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, are caracter constitutiv de drepturi, operând transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător pe data rămânerii sale definitive.
În consecinţă, în mod legal instanţa de apel a reţinut că faţă de decizia civilă din 07 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare între reclamanţi, în calitate de vânzători, şi pârât, în calitate de cumpărător, pentru imobilul litigios ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 18 iunie 2003, a operat transferul dreptului de proprietate asupra acestui imobil din patrimoniul reclamanţilor-vânzători în patrimoniul pârâtului-cumpărător.
Prin urmare, de la data pronunţării deciziei în discuţie, care este irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., reclamanţii B.C. şi G.G. nu mai justifică dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, acest drept intrând, prin efectul vânzării consfinţite de instanţă în executarea antecontractului părţilor, în patrimoniul pârâtului G.D.
Cât priveşte criticile recurenţilor potrivit cărora preţul din antecontract nu a fost plătit, acestea nu pot fi analizate raportat la decizia civilă nr. 161/R/ din 7 februarie 2007, prin care s-a tranşat în mod irevocabil chestiunea plăţii preţului convenit prin antecontract, reţinându-se că benefîciarul-cumpărător G.D. a consemnat la dispoziţia promitenţilor-vânzători B.C. şi G.G. preţul stipulat în antecontract.
Ca hotărâre irevocabilă, decizia civilă nr. 161/R/2007 a Tribunalului Bucureşti se bucură de putere de lucru judecat, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. cu referire la art. 1200 pct. 4 şi art. 1202 alin. (2) C. civ., astfel că ceea ce a fost dezlegat prin această hotărâre nu mai poate fi repus în discuţie într-o nouă judecată între aceleaşi părţi, constatarea făcută prin hotărâre judecătorească irevocabilă fiind prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
3. Recurenţii critică decizia civilă nr. 161/R/2007 a Tribunalului Bucureşti pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că soluţia pe care o cuprinde este greşită.
Aceste critici nu pot face, însă, obiect de analiză în prezenta cauză, deoarece legalitatea sau temeinicia unei hotărâri judecătoreşti nu pot fi cenzurate decât de instanţa învestită cu o cale de atac prevăzută de lege împotriva respectivei hotărâri; pe de altă parte, decizia civilă nr. 161/R/2007 este o hotărâre irevocabilă, care se bucură de efectul puterii lucrului judecat, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. cu referire la art. 1200 pct. 4 şi 1202 alin. (2) C. civ., efect ce se opune rediscutării într-o nouă judecată între aceleaşi părţi a chestiunilor de drept pe care le-a tranşat, aşa cum urmăresc în realitate recurenţii.
4. Criticile prin care recurenţii impută instanţei de apel că nu a analizat actele depuse de ei la dosar în dovedirea preferabilităţii titlului lor de proprietate sunt neîntemeiate.
Analiza invocată de recurenţi presupunea drept premisă ca instanţa să le fi recunoscut calitatea de proprietari asupra imobilului revendicat, ceea ce nu este cazul în speţă, unde s-a reţinut, raportat la decizia civilă nr. 161/R/2007 a Tribunalului Bucureşti, că reclamanţii nu mai sunt proprietarii imobilului revendicat, pe care l-au înstrăinat pârâtului G.D.
5. Sunt neîntemeiate şi criticile prin care recurenţii susţin că instanţa de apel trebuia să ţină seama la pronunţarea soluţiei de sentinţa civilă nr. 8240/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, prin care s-a reţinut că nu poate avea eficienţă promisiunea de vânzare- cumpărare, cât timp benefîciarul-cumpărător nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului la termenul convenit.
Aceasta deoarece, recurenţii ignoră faptul că sentinţa civilă nr. 8240/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, prin care se respinsese cererea reconvenţională prin care pârâtul solicitase ca, în executarea antecontractului de vânzare-cumpărare, să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare între părţi, a fost reformată în calea de atac a recursului în ceea ce priveşte soluţia dată acestei cereri. Astfel, prin decizia civilă nr. 161/R/2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, urmare a admiterii recursului pârâtului, s-a modificat în parte sentinţa civilă nr. 8240/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în sensul că s-a admis cererea reconvenţională şi s-a dispus ca hotărârea pronunţată să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare între reclamanţii-pârâţi B.C. şi G.G., în calitate de vânzători, şi pârâtul-reclamant G.D., în calitate de cumpărător, pentru imobilul situat în Bucureşti, str. M.V. care face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 18 iunie 2003 la B.N.P. M.J., la preţul convenit de 23.600 dolari S.U.A.
Prin urmare, în mod corect instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia pe hotărârea irevocabilă din litigiul anterior dintre părţi -decizia civilă nr. 1617R/2007 a Tribunalului Bucureşti, reţinând că prin această hotărâre s-a dat eficienţă antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, consfmţindu-se practic vânzarea la care părţile s-au obligat prin antecontract, sens în care în considerentele respectivei hotărâri s-a reţinut că benefîciarul-cumpărător şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin antecontract, consemnând la dispoziţia promitenţilor-vânzători preţul stipulat în antecontract.
6. în soluţionarea unei acţiuni în revendicare, care este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, instanţa are a verifica, cu prioritate, calitatea de proprietar a reclamantului şi numai în măsura în care constată că ambele părţi deţin titluri de proprietate asupra bunului revendicat procedează la compararea acestor titluri, după regulile consacrate în materie de doctrină şi jurisprudenţă.
Or, în speţă, contrar susţinerilor recurenţilor, instanţa de apel nu se afla în situaţia de a soluţiona acţiunea în revendicare prin efectuarea operaţiunii de comparare de titluri, deoarece reclamanţii nu mai sunt proprietarii imobilului revendicat, calitate pe care o justifică numai pârâtul.
Într-adevăr, reclamanţii nu mai sunt proprietarii imobilului revendicat, pentru care există hotărâre judecătorească irevocabilă ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare între reclamanţi, în calitate de vânzători, şi pârât, în calitate de cumpărător, respectiv decizia civilă nr. 161/R din 07 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, pronunţată în executarea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 18 iunie 2003.
Ca efect al vânzării consfinţite prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat s-a transmis de la reclamanţi la pârât, aşa încât reclamanţii nu îşi mai legitimează calitatea de proprietari în acţiunea în revendicare, ceea ce demonstrează netemeinicia acestei acţiuni, cum corect au reţinut instanţele anterioare.
7. Din moment ce instanţa de apel a verificat calitatea de proprietari a reclamanţilor asupra imobilului revendicat, verificare ce ţine de fondul acţiunii în revendicare, iar în considerentele hotărârii pronunţate a expus argumentele pentru care a confirmat soluţia fondului de respingere a acţiunii în revendicare, anume că reclamanţii nu mai sunt proprietarii imobilului revendicat raportat la decizia civilă nr. 161/R/2007 a Tribunalului Bucureşti, nu se poate imputa instanţei de apel că nu a intrat în cercetarea fondului cauzei şi că nu şi-a motivat hotărârea, criticile în acest sens nefiind fondate.
Faţă de considerentele prezentate neputându-se reţine incidenţa în cauză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul reclamanţilor ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B.C. şi G.G. împotriva deciziei civile nr. 540A din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5583/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5586/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
