ICCJ. Decizia nr. 5651/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5651/2012
Dosar nr. 1842/1/2001
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3969/2000 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al municipiului Bucureşti, solicitând obligarea acestuia să îi restituie în deplină proprietate şi liniştită posesie cota indiviză de Vi din imobilul situat în Bucureşti, str. Pache Protopopescu şi ieşirea din indiviziune asupra acestui imobil, cu obligarea sa la plata către pârât a 1/4 din valoarea imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 639/ F din 02 octombrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind revendicarea cotei de 1/4 din imobilul solicitat şi a respins cererea privind ieşirea din indiviziune pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemenicie.
Prin decizia civilă nr. 129 din 07 decembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 18 decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a dispus suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea 10/2001, la cererea recurentei reclamante. La termenul de judecată din 09 decembrie 2005, fixat de instanţă din oficiu, pentru verificarea stadiului de soluţionare a procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001, s-a menţinut măsura suspendării pricinii, având în vedere că procedura administrativă nu s-a finalizat.
La data de 11 noiembrie 2011, în urma unei adrese trimisă de instanţă recurentei reclamante pentru comunicarea stadiului procedurii administrative, numita B.A.M. a comunicat instanţei că recurenta reclamantă a decedat la 15 februarie 2009 şi că moştenitorii acesteia sunt D.D.E.M. şi D.T.C., în calitate de fii, trimiţând la dosar certificatul de deces şi cel de moştenitor. Totodată, a învederat că are procură de reprezentare dată de recurenţii reclamanţi.
Înalta Curte, la termenul din 13 ianuarie 2012, fixat pentru verificarea stadiului de soluţionare a procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001, constatând că nu s-a făcut dovada calităţii de mandatar a numitei B.A.M. pentru ambii recurenţi reclamanţi, a amânat judecata la 6 aprilie 2012 şi apoi, pentru aceleaşi motive, la 21 septembrie 2012.
Urmare a solicitării instanţei, la data 12 septembrie 2012, recurenţii reclamanţi au comunicat că imobilul în litigiu le-a fost restituit în procedura Legii nr. 10/2001 prin dispoziţia nr. 6107 din 19 iunie 2006 emisă de Primarul general al municipiului Bucureşti, motiv pentru care renunţă la continuarea judecăţii din prezentul dosar.
Înalta Curte urmează să constate intervenită sancţiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi aceasta să se datoreze culpei părţii.
în speţă, după suspendarea judecării cauzei nu s-au făcut demersuri pentru reluarea procedurii judiciare, deşi potrivit relaţiilor furnizate de către recurenţii reclamanţi procedura prealabilă a fost definitivată prin emiterea de către Primarul municipiului Bucureşti a dispoziţiei nr. 6107 din 19 iunie 2006.
Rezultă că temeiul suspendării reprezentat de dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 10/2001 a încetat să mai justifice această măsură, de lăsare a pricinii în nelucrare, la data emiterii dispoziţiilor sus-menţionate.
Or, de la acest moment şi până la repunerea cauzei pe rol din oficiu, părţile nu au mai îndeplinit niciun act de procedură de natură să întrerupă cursul termenului de perimare.
În consecinţă, având în vedere că până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părţi nu a solicitat continuarea judecăţii, se va reţine întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta D.M. (decedată) şi continuat de moştenitorii D.D.E.M. şi D.T.C. împotriva deciziei nr. 129 din 7 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5646/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5652/2012. Civil → |
|---|
