ICCJ. Decizia nr. 5652/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5652/2012
Dosar nr. 520/205/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 16 august 2007, reclamanta S. (fostă C.), S.C. a chemat în judecată pe pârâţii N.T., N.A.S.C. şi pe M.E. pentru a fi obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilele terenuri şi construcţii situate în Câmpulung, str. Negulici şi respectiv str. Nicolae Iorga, judeţul Argeş.
Prin sentinţa civilă nr. 2134 din 24 octombrie 2007, Judecătoria Câmpulung a constatat nulă acţiunea, reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cererea de chemare în judecată nu este semnată.
Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr. 101/ R din 22 ianuarie 2008, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că în mod greşit instanţa de fond a anulat cererea ca nesemnată, deoarece prin procura specială aflată la dosarul cauzei, reclamanta a împuternicit pe P.T. să întreprindă toate demersurile legale pentru retrocedarea imobilelor în litigiu, procură în baza căreia acesta avea dreptul să formuleze cereri şi să le semneze.
În rejudecare, Judecătoria Câmpulung, în raport de valoarea imobilelor revendicate, prin sentinţa civilă nr. 1041 din 5 mai 2008, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Pârâta M.E. a formulat cerere de chemare în garanţie a Primarului municipiului Câmpulung, a Primăriei municipiului Câmpulung, în calitate de succesor al R.A. Edilul Câmpulung, a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a notarilor publici E. şi S.C.B. pentru a răspunde pentru eliberarea certificatelor de calitatea de moştenitor din 12 mai 2004, nr. 225 din 1 octombrie 1991 şi nr. 164 din 9 iulie 2002.
La dosarul cauzei a fost depusă şi o cerere de intervenţie în interes propriu formulată de E.F.I., la care s-a anexat sentinţa civilă nr. 1634 din 17 aprilie 2000 pronunţată de Judecătoria Câmpulung, definitivă şi irevocabilă prin neapelare.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a formulat cerere de chemare în garanţie a Consiliului Local Câmpulung în calitate de mandant al R.A. Edilul Câmpulung.
Prin sentinţa civilă nr. 63 din 23 martie 2009, Tribunalul Argeş a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, a luat act de renunţarea pârâtei M.E. la judecata cererilor de chemare în garanţie şi a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie formulată de Ministerul Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 175/ A din 7 decembrie 2009, a admis apelul formulat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeş în vederea completării probatoriului.
Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recurs pârâţii N.T., N.A.S.C., D.V., D.V. şi M.E.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 5829 din 4 noiembrie 2010, a admis recursurile pârâţilor, a casat decizia recurată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea de şedinţă din 14 martie 2011, a admis cererea pârâţilor N.T. şi N.A.S.C. şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 2044/2015/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Câmpulung.
La data de 25 mai 20011, petenta T.E. (cesionară a reclamantei S. - fostă C.S.C.), a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea din 14 martie 2011 sus-menţionată, arătând că în mod greşit în partea introductivă a încheierii s-a trecut că apărătoarea apelantei reclamante a solicitat respingerea cererii de suspendare a judecăţii având în vedere că pârâţii N.T. şi N.A.S.C. au dovedit că au calitate de moştenitori în linie dreaptă. Petenta a arătat că apărătoarea sa nu a făcut o asemenea afirmaţie ci, dimpotrivă, la toate termenele de judecată a susţinut că pârâţii în discuţie nu au calitate de moştenitori în cauză.
Prin încheierea din camera de consiliu din 27 iunie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, reţinând, în urma verificării caietului de şedinţă al grefierului, că încheierea este conformă cu consemnările din caietul de şedinţă al grefierului.
Împotriva acestei încheieri, petenta T.E. a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, petenta a susţinut că încheierea recurată este nelegală, întrucât în încheierea din 14 martie 2011 grefierul de şedinţă a consemnat eronat susţinerile avocatei A.M., în sensul că în loc să consemneze că aceasta a solicitat respingerea cererii de suspendare a judecăţii, întrucât pârâţii N. nu au calitate de moştenitori a consemnat că pârâţii N. au calitate de moştenitori.
Recursul este nul potrivit considerentelor care urmează:
Dispoziţiile înscrise în art. 304 punctele 1 - 9 C. proc. civ. prevăd limitativ motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speţă, deşi recurenta invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că, în realitate, aceasta nu a formulat nicio critică de nelegalitate, ci a solicitat instanţei de recurs să constate că în încheierea din 14 martie 2011 grefierul de şedinţă a consemnat eronat susţinerile apărătoarei sale.
Altfel spus, recurenta nu a precizat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă, sau prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă, în legătură cu aceste dispoziţii legale, ci, dimpotrivă, ceea ce susţine cu titlu de critică în recurs, este pe deplin concordant cu soluţia instanţei de apel.
În consecinţă, cum criticile formulate de petentă nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 şi 306 din acelaşi cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de petenta T.E. împotriva încheierii din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5651/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5655/2012. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
