ICCJ. Decizia nr. 5704/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5704/2012
Dosar nr. 2289/115/2010
Şedinţa publică din 25 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin la 01 iunie 2010, reclamanţii M.P. şi M.D. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, Municipiul Caransebeş, prin Primar, Consiliul Local Caransebeş, prin Primar, şi Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin O.C.P.I. Caraş-Severin, solicitând să se constate că imobilele construcţii, menţionate în Anexa nr. 2 la H.G. nr. 577/2009 şi în raportul de evaluare al expropriatorului, sunt amplasate pe terenul lor, cu nr. top. A/2, nr. cadastral nou 1, şi nu pe terenul din Municipiul Caransebeş cu nr. top. B/2/a/1/b şi să fie obligat expropriatorul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, să le plătească despăgubiri pentru exproprierea construcţiilor la valoarea menţionată în raportul de evaluare întocmit de către expertul expropriatorului. S-a solicitat, totodată, să fie obligat expropriatorul la plata despăgubirilor pentru cei 50 de pomi fructiferi aflaţi pe terenul cu nr. top. A/2 şi pe terenul aferent construcţiilor expropriate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr. 198/2004, republicată, şi ale Legii nr. 33/1994 şi pe art. 41 alin. (3) din Constituţia României şi H.G. nr. 577/1998, reclamanţii au arătat că, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 21 noiembrie 2009, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a dispus exproprierea suprafeţei de 3.114 m.p. din terenul proprietatea reclamanţilor cu nr. top. A/2, această hotărâre nefiind contestată deoarece au considerat că suma acordată, de 18 euro/m.p. teren expropriat, este echitabilă.
Întrucât nu au primit hotărârea aferentă exproprierii construcţiilor şi pomilor fructiferi aflaţi pe teren, reclamanţii au solicitat pârâtelor Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara să le comunice hotărârea de expropriere. Au mai arătat că, prin adresa din 26 aprilie 2010 emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, li s-a adus la cunoştinţă faptul că imobilele construcţii nu ar fi amplasate pe terenul lor cu nr. top. A/2/b din C.F. nr. 1, din care a fost expropriată o suprafaţă de 3.114 m.p. Prin aceeaşi adresă li s-a comunicat că pentru cei 50 de pomi fructiferi ce se află pe terenul expropriat din C.F. nr. A/2/b nu vor fi despăgubiri.
În ceea ce priveşte construcţiile, reclamanţii au precizat că nu contestă valoarea stabilită de evaluator, ci refuzul expropriatorului de a-i despăgubi, contrar normelor legale.
Ulterior, reclamanţii au formulat o precizare de acţiune, prin care, în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, au solicitat să fie despăgubiţi de Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, cu suma de 1.600 RON pentru cei 7 butuci de viţă de vie ce s-au aflat pe terenul expropriat cu nr. top. A/2, situat în extravilanul municipiului Caransebeş, a cărui valoare a fost stabilită de către expropriator, conform raportului de expertiză, la suma de 55 euro/butuc.
Prin declaraţia din 13 aprilie 2010 autentificată la BNP S.G., reclamanţii, în calitate de proprietari asupra cotei de ½ din terenul înscris în C.F. nr. 1 Caransebeş, şi-au exprimat acordul cu privire la despăgubirea acordată pentru terenul expropriat.
Reclamantul M.P. a precizat cuantumul despăgubirilor solicitate pentru cei 50 de pomi şi 7 butuci de viţă de vie, aflaţi pe terenul cu nr. top. A/2, la suma de 5.295 euro (22.400 RON), conform raportului de evaluare pe care l-a anexat.
Prin sentinţa civilă nr. 1988 din 06 decembrie 2010, Tribunalul Caraş-Severin a respins acţiunea formulată de reclamanţi, reţinând, în esenţă, că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 21 noiembrie 2003 s-a expropriat imobilul identificat cu nr. top. A/2/b, în suprafaţă de 3.114 m.p., situat în municipiul Caransebeş, aparţinând expropriaţilor A.I., A.E., M.D. şi M.P., în cotă de ¼ fiecare, prin acordarea unor despăgubiri în cuantum total de 239.997,85 RON.
Reţinând că reclamanţii nu au contestat hotărârea menţionată în ceea ce priveşte despăgubirile acordate pentru teren, de 18 euro/m.p., Tribunalul a constatat, totodată, că imobilele construcţii la care fac referire reclamanţii la petitele 1 şi 2 din cererea de chemare în judecată, nu sunt evidenţiate în cartea funciară şi nu s-a probat cui aparţine dreptul de proprietate asupra acestora, conform art. 5 alin. (3) din Legea nr. 198/2004.
S-a reţinut, de asemenea, că reclamanţii nu au făcut dovada existenţei pomilor fructiferi şi viţei de vie conform prevederilor legale.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii M.P. şi M.D., susţinând că în mod eronat nu li s-au acordat despăgubiri pentru construcţiile dezafectate şi pentru cei 50 de pomi şi 7 butuci de viţă de vie, acestea fiind calculate prin raportul de evaluare depus la dosar.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 1030 din 29 septembrie 2011, a admis apelul reclamanţilor, a schimbat sentinţa atacată şi a admis în parte acţiunea, în sensul obligării pârâtului Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara să plătească reclamanţilor suma de 54.600 RON despăgubire reprezentând contravaloarea construcţiilor dezafectate ca urmare a lucrărilor de expropriere.
S-a respins în rest acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a constatat că pretenţiile reclamanţilor sunt întemeiate în parte, respectiv cu privire la contravaloarea construcţiilor edificate pe parcela nr. x, nr. top. A/2, ce urmează a fi demolate, urmare a lucrărilor de expropriere ce vor fi executate de pârâtă.
S-a reţinut că valoarea acestor construcţii a fost stabilită prin expertiză tehnică de un evaluator, la cererea pârâtei, din acelaşi raport de evaluare rezultând şi numărul topografic pe care s-au aflat construcţiile, respectiv parcela nr. x, nr. top. A/2.
S-a avut în vedere că valoarea de piaţă a acestor construcţii a fost stabilită de către evaluatorul pârâtei la suma de 54.600 RON.
Celelalte pretenţii ale reclamanţilor cu privire la contravaloarea pomilor fructiferi şi a butucilor de viţă de vie au fost apreciate ca neîntemeiate, din planşele foto depuse în faţa primei instanţe rezultând că pomii fructiferi şi viţa de vie reprezentau mai degrabă o dezvoltare naturală a vegetaţiei pe terenul arabil respectiv, plantaţia fiind neîngrijită.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, solicitând modificarea în sensul respingerii apelului reclamanţilor şi menţinerii sentinţei Tribunalului Caraş-Severin.
Dezvoltând motivele de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut că prin decizia atacată s-a reţinut eronat că reclamanţii ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcţiilor, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, acestea nefiind evidenţiate în cartea funciară.
De asemenea, s-a învederat că respectivele construcţii nici nu se află pe parcela cu nr. top. A/2/b, ci pe parcela cu nr. top. B/2/a/1/b, care este în proprietatea municipiului Caransebeş, aşa cum se observă din documentaţia cadastrală aflată la dosar.
S-a reţinut, totodată, că raportul de evaluare nu poate constitui o dovadă sau o certificare a dreptului de proprietate.
Examinând criticile invocate de pârâta-recurentă, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Instanţa de apel a reţinut în mod nelegal ca fiind întemeiate pretenţiile reclamanţilor cu privire la contravaloarea construcţiilor edificate pe parcela nr. x, nr. top. A/2, ce urmează a fi demolate, cu motivarea că valoarea acestora a fost stabilită prin expertiza tehnică, chiar la cererea pârâtei.
În conformitate cu obiectivele evaluării şi prevederile Standardelor Internaţionale de Evaluare, raportul de evaluare nu poate constitui o dovadă sau o certificare a dreptului de proprietate.
De asemenea, dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 prevăd că „dovada dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale asupra imobilelor expropriate se face prin orice alte mijloace de probă admise de lege, inclusiv în zonele în care se aplică Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cărţile funciare, nemodificările ulterioare, în funcţie de modalitatea de dobândire a drepturilor - convenţională, judiciară, legală sau succesorală, înţelegând prin dobândire şi constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul unor legi speciale”.
Ca atare, pentru deblocarea despăgubirilor aferente construcţiilor, era necesar ca proprietarii să depună un extras de carte funciară în care acestea să fie evidenţiate, precum şi autorizaţia de construcţie atestând existenţa dreptului real.
În lipsa acestor dovezi, s-a reţinut nelegal că reclamanţii M.P. şi M.D. ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor construcţii.
Mai mult în documentaţia cadastrală depusă la dosar şi avizată de O.C.P.I. Caraş-Severin rezultă că respectivele construcţii nu se află pe parcela cu nr. top. A/2/b, supusă exproprierii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă şi va modifica în tot decizia recurată, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamanţii M.P. şi M.D. împotriva sentinţei nr. 1988 din 06 decembrie 2010 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Timişoara, împotriva deciziei nr. 1030/2011 din data de 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică decizia în tot, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanţii M.P. şi M.D. împotriva sentinţei nr. 1988 din data de 06 decembrie 2010 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5696/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5715/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
