ICCJ. Decizia nr. 5747/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5747/2012
Dosar nr. 9237/1/2011
Şedinţa publică din 26 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 834/2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia reclamanţilor C.I. şi S.E. împotriva hotărârii nr. 60/2006 emisă de pârâta Compania Naţională „Poşta Română”.
S-a reţinut că situaţia juridică a suprafeţei de teren pentru care reclamanţii au notificat pe pârâtă în baza Legii nr. 10/2001, nu este supusă normelor acestei legi,ci normelor Legii nr. 18/1991.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii arătând că terenul nu se mai afla în proprietatea C.A.P. la data apariţiei Legii nr. 18/1991 pentru a putea fi recuperat pe calea acestei legi şi că terenul se află în intravilan, ocupat de construcţii.
Prin decizia nr. 44A din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi C.I. şi S.E. împotriva sentinţei civile nr. 834 din 18 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Naţională „Poşta Română”.
A schimbat în tot sentinţa în sensul că a admis contestaţia formulată de reclamanţii C.I. şi S.E.
A dispus anularea hotărârii nr. 60/2006 emisă de intimata Compania Naţională „Poşta Română”.
A constatat că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafaţă de 964,35 m.p. situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. S., nr. 184, judeţ Vâlcea, identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert G.G. şi aflat la Dosarul nr. 25714/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Curtea a reţinut că, prin notificarea din 2001 reclamanţii au solicitat pârâtei măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 1.000 m.p. teren situat în comuna S., str. C.T., nr. 110, judeţ Vâlcea, arătând că sunt moştenitori ai proprietarului originar al terenului, C.G.I., făcând şi cuvenitele dovezi în acest sens.
Deşi terenul a fost preluat iniţial în patrimoniul C.A.P. Râureni, fapt necontestat de părţi, ulterior acesta a fost transmis prin Decretul nr. 409/1973 în proprietatea statului şi în administrarea Ministerului Transportului şi Telecomunicaţiilor.
Pentru identificarea terenului a fost dispusă şi efectuată o expertiză tehnică.
La dosar au fost depuse dovezi din care a rezultat că reclamanţilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,90 ha şi 8,10 ha în acţiuni, fiind emise titluri de proprietate pentru suprafaţa de 2,72 ha.
Acţiunea reclamanţilor a fost respinsă la fond cu motivarea că pentru terenul în cauză este aplicabilă Legea nr. 18/1991 şi nu Legea nr. 10/2001.
S-a constatat că terenul nu se mai afla la data apariţiei Legii nr. 18/1991 în patrimoniul C.A.P.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate pe calea acestei legi se putea realiza doar pentru acele terenuri aflate în patrimoniul C.A.P., condiţie pe care terenul în litigiu nu o mai îndeplinea.
În altă ordine de idei terenul în litigiu este vădit că nu se află în extravilan, ceea ce l-ar exclude de la aplicarea Legii nr. 10/2001, pe acesta fiind construită clădirea Poştei din comuna S., judeţ Vâlcea, conform raportului de expertiză.
În aceste condiţii, respingerea acţiunii reclamanţilor cu motivarea că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ci cele ale Legii nr. 18/1991, este eronată.
Cum reclamanţii şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001, se impun a fi acordate în concordanţă cu prevederile art. 3 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa identificată prin raportul de expertiză de 964,35 m.p.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Compania Naţională „Poşta Română” SA, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 10/2001, a Legii nr. 1/2000 şi a O.U.G. nr. 102/2001.
Făcând o apreciere corectă a probelor administrate şi aplicând corect legea, instanţa de fond a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată motivând că în cauză este aplicabilă Legea nr. 18/1991 şi nu Legea nr. 10/2001, toate acestea în baza dovezilor depuse la dosarul cauzei din care rezulta fără echivoc că intimaţilor-reclamanţi le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă mai mare decât cea deţinută iniţial, în baza prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000.
Raportat la dispoziţiile art. 2 şi 8 din Legea nr. 18/1991, art. 81 şi art. 10 din Legea nr. 1/2000, modificat prin O.U.G. nr. 102/2001 şi art. 8 din Legea nr. 10/2001, suprafaţa de teren pentru care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, nu intră în sfera de reglementare a legii speciale, motivat de faptul că la data exproprierii se afla situată în extravilanul localităţii; pe de altă parte, în raport de regimul său juridic, terenul face obiect de reglementare al Legii nr. 18/1991, reclamanţii beneficiind de reconstituirea dreptului de proprietate, pentru o suprafaţă de teren mult mai mare decât cea cu care a figurat autorul lor în registrul agricol, inclusiv pentru suprafaţa de teren în litigiu.
S-a susţinut că în cauză nu s-a făcut dovada identităţii dintre terenul deţinut de autorul reclamanţilor şi care a făcut obiectul notificării, cu cel deţinut de către pârâtă.
Recursul nu este fondat.
Terenul în litigiu, ce a făcut obiectul notificării, către pârâta Compania Naţională „Poşta Română” SA a aparţinut autorului comun al reclamanţilor, fiind evidenţiat în registrul agricol şi identificat prin raportul de expertiză ca fiind situat în prezent în Râmnicu Vâlcea, str. S., nr. 184, şi pe care se afla edificată construcţia Oficiului Poştal Râureni.
Terenul a fost preluat iniţial în patrimoniul C.A.P. Râureni, fapt necontestat de părţi, iar ulterior a fost transmis prin Decretul nr. 403/1973 în proprietatea statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, pentru edificarea Oficiului Poştal Râureni.
Terenul preluat de la autorul reclamanţilor, deşi era situat în extravilanul localităţii la data preluării, a dobândit ulterior o altă situaţie juridică în raport cu care a excedat măsurilor reparatorii reglementate prin legile fondului funciar, astfel că pe deplin legal instanţa de apel a statuat în sensul aplicării Legii nr. 10/2001, nefiind încălcate dispoziţiile art. 8 alin. (1) din lege.
Dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu se aplică în cazul terenurilor intravilane, care nu au fost integral restituite persoanelor îndreptăţite în baza legilor fondului funciar, caracterul reparator al Legii nr. 10/2001 operând şi pentru aceste terenuri, fiind întrunite condiţiile impuse de legea specială: terenul să fie intravilan, să fi fost preluat abuziv şi să nu fi fost restituit.
Terenurile aflate în intravilanul localităţilor intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 dacă nu au fost restituite.
Prin formularea „imobile nerestituite” cuprinsă în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a înţeles să confere domeniului de reglementare al legii şi un caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative reparatorii în materie imobiliară, inclusiv din fondul funciar, în sensul că se referă şi la acele terenuri din intravilanul localităţilor care până la intrarea ei în vigoare, nu ar fi fost restituite integral celor îndreptăţiţi.
Faptul că suprafaţa de teren totală reconstituită în baza Legii nr. 18/1991 depăşeşte suprafaţa de teren cu care a figurat autorul în registrul agricol nu are relevanţă atâta timp cât terenul care a fost solicitat prin notificare nu a mai făcut obiectul altei solicitări, aşa cum s-a stabilit şi prin decizia de casare.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Naţională „Poşta Română” SA împotriva deciziei nr. 44A din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5742/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5755/2012. Civil → |
|---|
