ICCJ. Decizia nr. 5841/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5841/2012
Dosar nr. 2755/2/2011
Şedinţa publică din 1 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 660 din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Ţ.D. prin tutore M.Gh. privind Decizia civilă nr. 562 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reţinându-se următoarele considerente:
La data de 25 martie 2011, Ţ.D. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 562A din 28 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, solicitând anularea acestei hotărâri judecătoreşti şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat, în vederea pronunţării unei hotărâri neviciate.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a susţinut că soluţionarea cauzei a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., respectiv cu lipsă de procedură cu apelanta-reclamantă şi fără a se avea în vedere că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală există Dosarul de strămutare nr. 4847/1/2011, cu termen de soluţionare la data de 4 februarie 2011.
Se mai arată că decizia atacată este nelegală şi întrucât Fondul Proprietatea prin Hotărârea A.G.A. nr. 1 din 6 septembrie 2010 a devenit societate de investiţii de tip închis şi nu mai poate constitui un organism pentru acoperirea despăgubirilor.
La termenul de judecată de la 27 iunie 2011, s-au invocat două excepţii şi anume, inadmisibilitatea precum şi tardivitatea introducerii contestaţiei în anulare.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a examinat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare,reţinând următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. - hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, respectiv atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau când s-au încălcat dispoziţiile de ordine publică privitoare la competenţă.
Astfel, s-a reţinut că decizia a cărei anulare se solicită putea fi atacată cu recurs, însă potrivit declaraţiei reprezentantului contestatoarei, această cale de atac nu a fost exercitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.Gh. în calitate de tutore al reclamantei Ţ.D. solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată.
Criticile aduse hotărârii recurate vizează nelegalitatea în condiţiile în care în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Se susţine că instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. invocându-se incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În aceeaşi idee se susţine că nu s-a observat faptul că procedura de citare cu Ţ.D. la data pronunţării hotărârii atacate pe calea contestaţiei în anulare, nu a fost legal îndeplinită şi că nici măcar comunicarea hotărârii nu s-a făcut în condiţii legale procedurale câtă vreme nu s-a specificat unde s-a efectuat afişarea hotărârii.
Întrucât la 22 iunie 2011 recurenta Ţ.D. a decedat, în cauză au fost introduse moştenitoarele acesteia C.A. şi M.A.M.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Înalta Curte reţine următoarele:
Faţă de motivul de ordine publică invocat de instanţă în şedinţa publică de azi, ce vizează nulitatea deciziei recurate, care a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană decedată, decesul contestatoarei Ţ.D. intervenind anterior pronunţării deciziei recurate, Înalta Curte reţine următoarele.
Contestaţia în anulare împotriva Deciziei civile nr 562 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost formulată de contestatoarea Ţ.D. la 25 martie 2011, iar decesul contestatoarei a intervenit la 23 iunie 2011, aşa cum rezultă din certificatul de deces existent.
Or, faţă de data decesului contestatoarei şi data pronunţării hotărârii dată în soluţionarea contestaţiei în anulare - 27 iunie 2011 este de observat că hotărârea a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană decedată, în condiţiile în care decesul contestatoarei Ţ.D. a intervenit anterior pronunţării deciziei recurate, în cauză la acel moment nu au fost introduse moştenitoarele acesteia.
Astfel conform dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.
Capacitatea procesuală de folosinţă, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile şi presupune ca partea din proces să fie în viaţă pe tot parcursul acestuia.
În cazul în care una dintre părţi era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanţă, fără să poată fi aplicabile dispoziţiile art. 243 alin. final C. proc. civ., conform cărora, decesul părţii nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârile judecătoreşti pronunţate de prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi toate actele de procedură săvârşite de instanţe ulterior decesului părţii şi în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Din perspectiva celor expuse şi raportat la faptul că la data pronunţării deciziei recurate (27 iunie 2011), contestatoarea nu mai putea fi parte în cauză, în condiţiile în care intervenise decesul său la 23 iunie 2011, lipsindu-i astfel capacitatea de folosinţă, este de reţinut că hotărârea a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosinţă, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se admite recursul a se casa decizia recurată şi a se trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de contestatoarele C.A. şi M.A.M., împotriva Deciziei nr. 660A din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5839/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5842/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
