ICCJ. Decizia nr. 594/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.594/2012
Dosar nr.1266/59/2010
Şedinţa publică din 2 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, la data de 13 decembrie 2010, sub nr. 1266/59/2010, revizuenţii L.R.E. şi L.D.T. au solicitat revizuirea deciziei nr. 953/ R din 10 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că Decizia a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei civile nr. 945/ R din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 60/220/2010.
S-a mai arătat că cele două hotărâri sunt definitive şi potrivnice, iar problema de drept analizată în faza procesuală a recursului în cele două dosare a fost aceeaşi, vizând acordarea cheltuielilor de judecată în condiţiile în care intimata a arătat doar formal în primă instanţă că nu s-ar opune admiterii plângerii.
Prin Decizia civilă nr. 181 din 3 martie 2011, Curtea de Apel Timişoara a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenţii L.R.E. şi L.D.T. împotriva deciziei nr. 953/ R din 10 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în Dosarul nr. 62/220/2010, în raport cu Decizia civilă nr. 945/ R din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 60/220/2010, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că ambele hotărâri a căror contrarietate se invocă au fost pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. 2 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire revine instanţei mai mare în grad, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată din 2 februarie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie care este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi potrivnice, date în dosare deosebite; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, şi ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a pronunţat în litigiul având ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii nr. 14303 din 16 septembrie 2009 a O.C.P.I. Timiş - Biroul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Deta, în temeiul art. 26 şi art. 38 din Legea nr. 7/1996, Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul directorului general al A.N.C.P.I. nr. 633/2006, Ordinul nr. 133 din 26 martie 2009 al A.N.C.P.I., părţi fiind L.R.E., L.D.T. şi SC C. SRL.
În litigiul soluţionat prin Decizia nr. 945/ R din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 60/220/2010, părţi au fost tot L.R.E., L.D.T. şi SC C. SRL, cererea a fost întemeiată pe aceleaşi dispoziţii legale, însă a avut ca obiect plângerea împotriva unei alte încheieri, respectiv nr. 14299 din 16 septembrie 2009.
Prin urmare, se constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat în raport de hotărârea judecătorească pretins a fi potrivnică de către revizuenţi, întrucât cele două litigii nu au avut acelaşi obiect, astfel că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
De aceea, instanţa, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 953/ R din 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, formulată de revizuenţii L.R.E. şi L.D.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 61/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 588/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
