ICCJ. Decizia nr. 613/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.613/2012
Dosar nr.5252/118/2006
Şedinţa publică din 03 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta A.M. a solicitat în contradictoriu cu Primăria Oraşului Eforie şi cu Primarul Oraşului Eforie anularea dispoziţiei nr. 751 din 03 noiembrie 2006 emisă de primar (prin care i s-a respins notificarea din 14 februarie 2002 pe motiv că nu a făcut dovada dreptului de proprietate) şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 167 m.p. din parcelarea Techirghiol - Butarescu, identificată ca fiind Lotul nr. x, situată în Oraşul Eforie, cu vecinătăţile menţionate în planul de parcelare.
Prin sentinţa civilă nr. 1061 din 31 mai 2007, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a respins acţiunea, ca nefondată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că, deşi reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său asupra terenului în litigiu, actul exhibat nu face o identificare a imobilului prin vecinătăţi, iar o atare operaţiune nu s-a putut face nici în faţa instanţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia nr. 91/ C din 02 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a admis apelul declarat de reclamanta A.M. împotriva sentinţei civile nr. 1061 din 31 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea formulată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din actele de stare civilă existente la dosar rezultă că reclamanta este nepoată de soră a defunctei S.V., având calitatea de colateral privilegiat.
La data de 19 aprilie 1984 s-a dezbătut succesiunea rămasă de pe urma defunctului Stănculescu Ilie, decedat la 14 februarie 1984, eliberându-se certificatul de moştenitor nr. X/1984 de către fostul notariat de Stat al Sectorului 4 Bucureşti.
De pe urma defunctului S.I. a rămas ca moştenitoare legală şi testamentară S.V., în calitate de soţie supravieţuitoare, căreia îi revine întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului.
În urma decesului numitei S.V., decedată la 13 ianuarie 1991, s-a dezbătut succesiunea, eliberându-se certificatul de moştenitor din 9 aprilie 1991 şi au rămas ca moştenitori: A.M. (nepoată de soră) în calitate de legatar cu titlu particular, căreia îi revine locul de veci situat în cimitirul G., A.R.M., A.R.C. (strănepoţi) cărora, în baza testamentului olograf datat 29 aprilie 1989, le revine întreaga masă succesorală.
În raport de această situaţie, instanţa de apel a apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală activă de a sta în proces, deoarece, în calitate de legatar cu titlu particular, i-a revenit exclusiv locul de veci, restul masei succesorale revenind legatarilor cu titlu universal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., după cum urmează.
- în legătură cu calitatea de moştenitor legal de pe urma surorii mamei sale, recurenta a arătat că din certificatul de moştenitor din 9 aprilie 1991 emis de Notariatul de Stat al Sectorului 4 Bucureşti rezultă ambele calităţi, respectiv aceea de moştenitor legal şi aceea de legatar cu titlu particular, prin introducerea conjuncţiei „şi" între sintagma „nepoată de soră" şi aceea de „legatar cu titlu particular".
- având în vedere că la data emiterii certificatului de moştenitor imobilul ce face obiectul prezentei cauze nu putea fi încă menţionat în masa succesorală întrucât dreptul de a pretinde retrocedarea s-a născut abia 10 ani mai târziu, odată cu apariţia Legii nr. 10/2001, întreaga masă succesorală de la acea dată a fost împărţită prin două legate, cu titlu particular, certificatul în cauză având puterea doveditoare a unui certificat de calitate;
- cu privire la ceilalţi moştenitori ai defunctei S.V., A.R.M. şi A.R.C., în fapt fiii recurentei A.M., aceştia deţin testamentul olograf datat 29 aprilie 1989, conform căruia „las casa mea care este compusă din (…) strănepoţilor mei de la soră cu tot ce este în ea toată mobila, A.R.M., A.R.C., amândoi majori, şi rog să fie respectat acest testament". Întrucât aceştia nu sunt legatari universali sau cu titlu universal, sunt tot legatari cu titlu particular;
- menţiunea din certificatul de moştenitor conform căreia „în baza testamentului olograf datat 29 aprilie 1989 le revine întreaga masă succesorală" nu este decât o formulare stereotipă, o inadvertenţă de redactare, o eroare comisă de notarul de stat de la acea vreme.
- cererea de chemare în judecată este întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 şi pe normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, lege specială, în conformitate cu care se dovedeşte calitatea procesuală activă a reclamantei.
A mai precizat reclamanta că, dacă cererea de retrocedare a imobilului în cauză, conform legii speciale, are valoare de acceptare a succesiunii legale după defuncta S.V., atunci certificatul de moştenitor din 9 aprilie 1991 emis de Notariatul de Stat al Sectorului 4 Bucureşti are valoarea de certificat de calitate de moştenitor.
Prin Decizia nr. 2772 din 06 mai 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins recursul reclamantei, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut că reclamanta s-a legitimat ca moştenitoare legală şi testamentară a defunctului S.I.
Aşa cum rezultă din actele de stare civilă existente la dosar şi chiar din petitul acţiunii introductive de instanţă, reclamanta este nepoată de soră a defunctei S.V., astfel că, în raport cu clasa de rudenie, este colateral privilegiat.
Din certificatul de moştenitor din 19 iulie 1984 eliberat de fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 Bucureşti rezultă că, de pe urma defunctului S.I., decedat la data de 14 februarie 1984, a rămas ca moştenitor legal şi testamentar S.V.
Din certificatul de moştenitor din 9 aprilie 1991 eliberat de acelaşi notariat rezultă că, de pe urma defunctei S.V., decedată la 13 ianuarie 1991, au rămas ca moştenitori A.M. în calitate de nepoată de soră şi legatar cu titlu particular, căreia îi revine locul de veci situat în cimitirul G., A.R.M. şi A.R.C., strănepoţi, cărora le revine întreaga masă succesorală, conform testamentului olograf din 29 aprilie 1989.
În aceste condiţii, în mod corect instanţa de apel a constatat că recurenta - reclamantă nu are calitate procesuală activă în cauza de faţă, defuncta S.V. prin testamentul său gratificând-o doar cu locul de veci.
Împotriva acestei decizii, recurenta A.M. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ., susţinând faptul că instanţa de recurs a omis sa cerceteze motivele formulate, după cum urmează:
1. S-a invocat faptul că deţine şi calitatea de moştenitor legal al surorii mamei sale, defuncta S.V., iar instanţa nu a analizat acest motiv, motivând respingerea recursului numai prin faptul că defuncta S.V., în testamentul său, a gratificat-o pe recurentă doar cu locul de veci.
În acest sens, s-a arătat că:
- la data întocmirii certificatului de moştenitor de pe urma defunctei S.V. imobilul nu făcea încă parte din masa succesorală, el putând fi adus în discuţie ca făcând parte din masa succesorală numai după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001;
- la data întocmirii certificatului de moştenitor, masa succesorală de la momentul acela a fost epuizată prin două legate cu titlu particular, devenind inutilă discuţia cu privire la moştenitorii legali;
- la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, prin afectul şi prin îndeplinirea condiţiilor impuse de către aceasta, recurenta, nepoata de soră a defunctei S.V., a dobândit calitatea de moştenitor legal al acesteia, cu privire la bunul imobil revendicat, calitatea iniţială de moştenitor testamentar cu titlu particular neexcluzând-o pe aceea de moştenitor legal.
2. Motivele de recurs completate cu precizările depuse la dosarul cauzei încă de la data de 30 septembrie 2009 (hotărârea contestată fiind pronunţată la data de 06 mai 2010), motive conform cărora menţiunea din certificatul de moştenitor de pe urma defunctei S.V., prin care strănepoţilor A.R.M. şi A.R.C., „în baza testamentului olograf datat la 29 aprilie 1989, le revine întreaga masă succesorală", deci ar avea calitatea de legatari universali, reprezintă numai o eroare materială, nu au fost cercetate de către instanţa de recurs.
Pentru a dovedi susţinerea sa cu privire la eroarea invocată ca motiv de recurs, a depus în recurs la 30 septembrie 2009 încheierea de rectificare nr. 1274 din 17 septembrie 2009, la certificatul de moştenitor din 09 aprilie 1991, încheiere care face corp comun cu acest certificat de moştenitor, şi a precizat că în cuprinsul acesteia se arată că A.R.M. şi A.R.C., „ambii în calitate de strănepoţi şi legatari cu titlu particular, în baza testamentului olograf datat la 29 aprilie 1989, le revine restul bunurilor cuprinse în masa succesorală".
Prin Decizia nr. 7848 din 04 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis contestaţia în anulare, a anulat Decizia nr. 2772 din 06 mai 2010 şi a fixat termen pentru rejudecarea recursului la data de 3 februarie 2012, la acelaşi complet de judecată.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că sunt întrunite cerinţele art. 318 teza a doua C. proc. civ., instanţa de recurs omiţând, din greşeală, să cerceteze ambele motive de recurs indicate de către recurentă.
Astfel, nu s-au analizat motivele de recurs prin care recurenta reclama şi calitatea de moştenitor legal, precum şi cel privind calitatea celorlalţi moştenitori, cu privire la care s-au şi făcut completările aferente în urma obţinerii încheierii de rectificare a certificatului de moştenitor avut în vedere de instanţă.
În rejudecarea recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin certificatul de moştenitor din 9 aprilie 1991 s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctei S.V., la rândul său moştenitoarea fostului proprietar S.I. În certificatul de moştenitor s-a constatat că din masa succesorală fac parte o serie de bunuri mobile, locul de veci din cimitirul Ghencea şi un apartament şi s-a făcut menţiunea că reclamantei, în calitate de nepoată de soră şi legatar cu titlu particular, îi revine locul de veci, iar celor doi strănepoţi ai defunctei, fii reclamantei, A.R.M. şi A.R.C., le revine întreaga masă succesorală.
Din conţinutul acestui certificat de moştenitor, instanţa de apel a reţinut că cei doi strănepoţi au calitatea de legatari cu titlu universal, culegând restul moştenirii, iar reclamanta, în calitate de legatară cu titlu particular, nu poate exercita dreptul de a solicita măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu, acest drept nefiindu-i transmis prin moştenire.
Ulterior pronunţării deciziei din apel, în faza recursului, reclamanta a făcut dovada că certificatul de moştenitor din 9 aprilie 1991 a fost rectificat prin încheierea nr. 1274 din 17 septembrie 2009 emisă de Biroul notarilor publici asociaţi „N.", la cererea tuturor moştenitorilor.
Conform certificatului de moştenitor astfel rectificat, rezultă fără echivoc natura testamentară a succesiunii dezbătute, fiind menţionat că reclamanta, în calitate de nepoată de soră şi legatar cu titlu particular, conform testamentului autentificat din 27 august 1981, dobândeşte locul de veci, iar A.R.M. şi A.R.C., în calitate de strănepoţi şi legatari cu titlu particular, în baza aceluiaşi testament olograf, dobândesc restul bunurilor cuprinse în masa succesorală.
Potrivit prevederilor art. 887 C. civ., se poate dispune prin testament de toată sau de o fracţiune din avere (prin legat universal sau cu titlu universal), ori de unul sau mai multe obiecte determinate (prin legat cu titlu particular). Orice legat care nu este universal sau cu titlu universal, este cu titlu particular (art. 894 C. civ.).
În speţă, defuncta a dispus prin legate cu titlu particular de anumite bunuri individual determinate, aflate în patrimoniul său, fiecare dintre cei trei legatari având vocaţie, în baza testamentului, asupra bunurilor respective, privite ut singuli.
Întrucât niciunul dintre cei trei moştenitori nu are calitatea de legatar universal sau cu titlu universal, ci sunt legatari cu titlu particular, fiecare a dobândit prin succesiune testamentară exclusiv bunurile menţionate în testamentul lăsat de defunctă şi indicate în certificatul de moştenitor la rubrica „masa succesorală". Oricare alte bunuri sau drepturi pe care defuncta le-ar fi avut în patrimoniu la data decesului sau care au intrat ulterior în patrimoniul succesoral (cum este şi dreptul de a solicita măsuri reparatorii pentru bunurile preluate abuziv de stat, drept recunoscut prin lege ulterior deschiderii succesiunii) sunt supuse regulilor succesiunii legale.
Ca atare, împrejurarea că reclamanta a dobândit, în calitate de legatară cu titlu particular, un anumit bun, care exista în masa succesorală la data decesului autoarei sale, nu-i înlătură dreptul de a culege, în calitate de moştenitoare legală, alte bunuri sau drepturi care nu au fost cuprinse în certificatul de moştenitor eliberat pe bază testamentară, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada existenţei altor moştenitori legali în grad mai apropiat care să fi cules restul moştenirii.
Apreciind că s-a făcut dovada că reclamanta este moştenitoarea legală a mătuşii sale (sora mamei) S.V., aceasta, la rândul său, fiind moştenitoarea fostului proprietar S.I., şi constatând că în mod greşit instanţa de apel a respins contestaţia pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, fără a examina motivele de apel ale acesteia raportate la aspectele de fond ale cererii de acordare a măsurilor reparatorii, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.M. împotriva deciziei civile nr. 91/ C din 02 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 617/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 61/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
