ICCJ. Decizia nr. 6093/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE de CASAŢIE şi JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6093/2012
Dosar nr. 15214/197/2010
Şedinţa de la 8 octombrie 2012
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 12844 din 10 noiembrie 2010, Dosar nr. 15214/197/2010, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulată de SC H. SRL în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor în favoarea Judecătoriei Oradea.
Deşi în procesul-verbal contestat în cauză nu se menţionează expres locul săvârşirii contravenţiei, s-a apreciat că acesta este în sfera de competenţă a judeţului Bihor, pentru considerentul că inspectoratele teritoriale de muncă au competenţe numai pe raza teritorială a judeţului în care sunt organizate.
În consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Oradea, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, ce dispune în sensul că plângerile contravenţionale sunt de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială a fost săvârşită contravenţia.
Prin Sentinţa nr. 6059 din 19 aprilie 2012, Judecătoria Oradea a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Această instanţă a constatat că, prin procesul-verbal împotriva căruia s-a formulat prezenta plângere din 19 mai 2010 emis de ITM Bihor, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 6000 RON pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 4 alin. (5) din H.G. nr. 161/2006 (în forma în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de contravenţie), reţinându-se în sarcina petentei faptul că nu a transmis la I.T.M. Braşov, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară datei începerii activităţii, Registrul general de evidenţă a salariaţilor în format electronic, completat cu contractele individuale de muncă a 4 salariaţi.
Totodată, petenta a fost sancţionată contravenţional cu avertisment pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003, republicată, reţinându-se că nu a acordat unei salariate repausul săptămânal de două zile libere consecutive, faptă ce încalcă prevederile art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003, republicată.
Judecătoria Oradea a apreciat că angajatorului îi revine obligaţia de a transmite registrul general de evidenţă a salariaţilor, în format electronic, la ITM, fiind cel care are şi obligaţia de a încheia contractele de muncă, şi nu punctul de lucru, care nu poate avea calitatea de angajator.
Întrucât neîndeplinirea obligaţiei nu se poate săvârşi decât la sediul angajatorului, competenţa revine instanţei în a cărei rază îşi are sediul acesta, şi anume Judecătoriei Braşov, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce priveşte cea de a doua contravenţie, Judecătoria Oradea a reţinut, pe de o parte, că şi aceasta este susceptibilă a fi săvârşită de către angajator la sediul social al acestuia, cât şi că petenta nu a contestat legalitatea procesului-verbal de contravenţie din acest punct de vedere.
Totodată, a reţinut că dispoziţiile H.G. nr. 161/2006, deşi au fost abrogate prin H.G. nr. 500/2011, sunt reluate de către noul act normativ care reglementează metodologia de întocmire şi completare a registrului general de evidenţă a salariaţilor.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Într-adevăr, astfel cum s-a reţinut în cauză, art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 dispune în sensul că plângerile contravenţionale sunt de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială a fost săvârşită contravenţia.
A stabili locul săvârşirii contravenţiei, ca element necesar în determinarea competenţei teritoriale, înseamnă a statua asupra conţinutului contravenţiei.
În cauză, petenta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie atacat şi înlăturarea sancţiunii contravenţionale aplicate, prin precizarea formulată la Judecătoria Oradea menţionând că, în ceea ce priveşte sancţiunea avertismentului aplicată pentru neacordarea repausului săptămânal, nu contestă această sancţiune.
Aşa fiind, contravenţia în raport cu care se dispută, în speţă, competenţa teritorială, astfel cum s-a reţinut în procesul-verbal, este cea prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 161/2006 (în vigoare la data emiterii procesului-verbal) şi constă în "neînregistrarea contractelor individuale de muncă în registrul general de evidenţă a salariaţilor anterior începerii activităţii".
Conform art. 4 alin. (5) din acelaşi act normativ, în cazul menţionat la art. 3 alin. (2), registrul se transmite la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul angajatorul, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către salariat (respectiv la data încetării contractului de muncă).
Art. 3 alin. (21) dispune în sensul că "la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la alin. (2) lit. a) - d) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către salariatul în cauză", angajatorii fiind cei care au obligaţia de a transmite registrul, în formă electronică, la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au sediul, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către primul salariat", potrivit art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Prin urmare, din dispoziţiile legale citate reiese că legiuitorul a sancţionat contravenţional netransmiterea registrului general de evidenţă a salariaţilor, cuprinzând datele acestora, inclusiv pe cele ale noilor angajaţi, la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul angajatorul.
Obligaţia de transmitere a registrului incumbă angajatorului, situaţia de excepţie reglementată la art. 2 alin. (3), constând în delegarea competenţei înfiinţării registrului, urmare a delegării competenţei încadrării personalului prin încheierea contractelor individuale de muncă, nefiind dovedită în speţă.
În cauză, contractele individuale de muncă au fost încheiate de angajator, reprezentat legal prin administrator, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul Judecătoriei Oradea la dosar, obligaţia ce îi revine angajatorului conform art. 16 din Legea nr. 53/2003 fiind, deci, îndeplinită de acesta.
Cum netransmiterea registrului general de evidenţă a salariaţilor constă în inacţiunea imputată angajatorului, contravenţia se săvârşeşte, ca loc, acolo unde acţiunea, obligaţia, ar fi trebuit să fie îndeplinită, în speţă, la sediul angajatorului, căruia îi revenea îndatorirea transmiterii registrului cuprinzând datele noilor angajaţi.
Faţă de cele ce preced, locul săvârşirii contravenţiei este municipiul Braşov, unde îşi are sediul angajatorul, iar competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale aparţine, în consecinţă, Judecătoriei Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6091/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6094/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
