ICCJ. Decizia nr. 6099/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6099/2012
Dosar nr. 5459/3/2009
Şedinţa publică din 9 octombrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 12 februarie 2009, întemeiată pe prevederile art. 50 şi 501 din Legea nr. 10/2001, reclamantul G.E. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Municipiului Bucureşti şi SC R. SA, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 180.000 euro reprezentând valoarea de piaţă a imobilului situat în Bucureşti, Calea P., parter, sector 1, imobil cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 şi la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 11 martie 2011, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că, pe plan procesual, calitate pasivă nu poate avea, într-o astfel de acţiune, decât unitatea administrativ teritorială vânzătoare, nicidecum Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. în speţă, reclamantul a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român şi nu în nume propriu.
Prin Sentinţa civilă nr. 862 din 29 aprilie 2011,Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi a respins, în consecinţă, acţiunea îndreptată împotriva acestora.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâţii nu au calitate procesuală pasivă, faţă de dispoziţiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Obligaţia de restituire a valorii de circulaţie a imobilelor, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, revine Ministerului Finanţelor Publice, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995. Astfel, numai Ministerului Finanţelor Publice, în nume propriu, iar nu ca reprezentant al Statului Român, îi revine obligaţia de plată a valorii de piaţă a imobilului către reclamanţii care se regăsesc în ipoteza vizată de art. 501 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte indicarea Primăriei Municipiului Bucureşti şi a SC R. SA ca având calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, tribunalul a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 cuprind dispoziţii derogatorii cu privire la debitorul obligaţiei de restituire a contravalorii imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 856 A din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, stabilesc calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor în procesele pentru restituirea preţului plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate. Astfel, Ministerul Finanţelor este partea obligată în cadrul raporturilor juridice avute în vedere de textul menţionat.
Nu se poate susţine că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile generale în materie de evicţiune prevăzute de Codul civil în situaţia în care au fost adoptate dispoziţiile speciale derogatorii menţionate. Astfel, nu se poate susţine că Primăria Municipiului Bucureşti şi SC R. SA ar avea calitate procesuală pasivă, datorită calităţii lor de parte, respectiv, mandatar, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. În cauză, nu se pot reţine ca temei de drept şi dispoziţiile art. 1337 şi următoarele C. civ., în condiţiile în care obiectul procesului este o cerere pentru restituirea preţului imobilului întemeiată pe dispoziţiile art. 50 şi 501 din Legea nr. 10/2001. Dispoziţiile menţionate din Legea nr. 10/2001 nu fac decât să aplice instituţia răspunderii pentru evicţiune într-un domeniu particular, cel al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi înstrăinate de stat unor chiriaşi de bună-credinţă în baza Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Consideră că decizia sus-menţionată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale deoarece reclamantul a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice ca autoritate a Statului Român obligat conform prevederilor Legii nr. 1/2009 de modificare a Legii nr. 10/2001 să plătească preţul de piaţă al unor astfel de imobile.
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte o respinge, deoarece criticile menţionate anterior se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât recursul nu poate fi constatat nul în aplicarea art. 306 C. proc. civ.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul dedus judecăţii vizează obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, alături de alţi pârâţi, la plata contravalorii locuinţei, proprietate pe care reclamantul a pierdut-o în instanţă, contravaloarea acesteia urmând a fi plătită în conformitate cu art. 501 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009.
Instanţa de fond a respins acţiunea pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, reţinând că acţiunea a fost formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală (Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Municipiului Bucureşti şi SC R. SA).
Titlul de proprietate al reclamantului a format obiectul unui litigiu soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 12503 din 20 septembrie 2007 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, prin care a fost obligat reclamantul să lase în deplină proprietate imobilul moştenitorului prezumtiv al imobilului ca urmare a comparării titlurilor părţilor.
Dispoziţiile art. 501 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2002 nu fac decât să aplice instituţia răspunderii pentru evicţiune într-un domeniu particular, cel al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi înstrăinate de stat unor chiriaşi de bună-credinţă în baza Legii nr. 112/1995.
Astfel legiuitorul român şi-a adaptat legislaţia specifică acestui domeniu (al caselor naţionalizate), la exigenţele Convenţiei europene şi jurisprudenţei Curţii europene a Drepturilor Omului, astfel că restituirea preţului prevăzut la alin. (2) şi alin. (21) al art. 50 din Legea nr. 10/2001 se face de către "Ministerul Finanţelor Publice prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a Municipiului Bucureşti (art. 50.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 astfel cum au fost modificate şi completate prin H.G. nr. 923 din 1 septembrie 2010 publicată în M. Of. nr. 610/13.09.2010.
Din perspectiva celor expuse şi ale art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2001 restituirea preţului prevăzut la alin. (2) şi alin. (21), se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995 cu modificările ulterioare.
Astfel Ministerul Finanţelor Publice este cel care are calitate procesuală pasivă în acţiunile având ca obiect cererile de restituire a preţului actualizat sau de acordare a despăgubirilor echivalente cu valoarea de piaţă a unui imobil dobândit în baza unui act de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 şi pierdut ulterior în disputa cu fostul proprietar sau cu moştenitorii acestuia.
Ministerul Finanţelor Publice justifică astfel legitimare procesuală pasivă în temeiul legii, respectiv art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Ca atare chiar dispoziţia legală sus-evocată conferă legitimare procesuală pasivă Ministerului Finanţelor, în condiţiile în care acesta acţionează ca reprezentant al statului.
Din perspectiva celor expuse şi a legitimării procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile în care instanţa de fond a respins acţiunea pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului sus-menţionat, urmează a se admite recursul şi în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., a se modifica hotărârea instanţei de apel în sensul admiterii apelului reclamantului împotriva Sentinţei civile nr. 862 din 29 aprilie 2011 a Tribunalului Bucureşti şi pe cale de consecinţă a se desfiinţa hotărârea instanţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul G.E. împotriva Deciziei nr. 856 A din data de 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică decizia în sensul că:
Admite apelul declarat de reclamantul G.E. împotriva Sentinţei nr. 862 din data de 29 aprilie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6098/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6100/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
