ICCJ. Decizia nr. 6109/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6109/2012
Dosar nr. 8278/95/2010
Şedinţa publică din 9 octombrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01 iulie 2011 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanţii B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. şi M.A. au solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâtele Societatea Naţională a Lignitului Oltenia S.A. şi Exploatarea de Carieră Berbeşti, să se constate că pârâtele au încălcat şi încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamanţilor asupra invenţiei denumită "Cupă poligonală pentru excavator" protejată prin brevetul de invenţie nr. RO120350 B1 din 30 decembrie 2005. Au mai solicitat, ca pârâtele să fie obligate, în solidar, la plata despăgubirilor reprezentând eficienţa economică, realizată prin utilizarea neautorizată a "dinţilor cupă excavator 1400 (II) desen E14 - 328.05/M", părţi componente ale invenţiei "Cupă poligonală excavator", în perioada 01 iulie 2007 - 30 iunie 2010 şi la plata sumelor datorate, actualizate cu coeficientul de inflaţie, de la data când erau datorate până la data plăţii, cu plata dobânzilor legale de la data introducerii acţiunii până la data plăţii.
În motivarea acţiunii, au arătat că sunt autorii invenţiei intitulată "Cupă poligonală pentru excavator", dar şi deţinătorii exclusivi ai dreptului asupra invenţiei, brevetată cu nr. RO120350 B1 din 30 decembrie 2005, în temeiul contractului de cesiune încheiat cu SC U. R. SA.
Invenţia are două elemente distincte: cupă poligonală pentru excavator şi dinţi cupă excavator 1400 (II) desen E 14-32805/M, care se pot folosi împreună sau separat.
Susţin reclamanţii că în perioada 01 iulie 2007 - 30 iunie 2010, pârâtele au utilizat la Exploatarea de Carieră Berbeşti, în mod nelegal, dinţii de cupă excavator 1400 (II) desen E 14-32805/M, ce fac obiectul invenţiei acestora, montaţi pe alte tipuri de cupe, obţinându-se importante avantaje economice.
Pârâtele au refuzat să încheie cu reclamanţii contracte economice conform Legii nr. 64/1991, deşi au solicitat acest lucru.
Pârâta Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA - Exploatarea de Carieră Berbeşti prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, pe motiv că invenţia reclamanţilor nu a fost şi nu este folosită de niciun excavator al pârâtei şi că contractul de cesiune depus de reclamanţi, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 îşi produce efectele începând cu data publicării în Buletinul oficial de proprietate industrială. În concret, această cesiune a fost publicată în nr. 7 din 30 iulie 2009 al Buletinului oficial de proprietate industrială. Ca atare, reclamanţii sunt titulari ai brevetului invocat, începând de la această dată, încât anterior nu pot solicita despăgubiri. Pe de altă parte, arată pârâtele, dinţii de cupă sunt achiziţionaţi de la alţi furnizori care răspund pentru respectarea dreptului de proprietate intelectuală.
Prin Sentinţa civilă nr. 335 din 27 septembrie 2011, Tribunalul Gorj a respins acţiunea, deoarece conform adeverinţei nr. 1013568 din 29 iulie 2009, cesiunea s-a publicat în Buletinul oficial de proprietate intelectuală nr. 7 din 30 iulie 2009. Ca atare, anterior acestei date reclamanţii nu erau titularii brevetului invocat, eventualele despăgubiri putându-se solicita pentru perioada ulterioară, pentru perioada ulterioară fiind aplicabile dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamant, a respins calea de atac, ca nefondată, prin Decizia nr. 382 din 12 decembrie 2011, pentru considerentele ce urmează.
Din probele dosarului a rezultat că reclamanţii sunt titulari de brevet, în baza contractului de cesiune, încheiat cu SC U.R. SA, prin lichidator judiciar S. S.P.R.L., în calitate de cedent publicat în Buletinul oficial de proprietate intelectuala la 30 iulie 2009.
De la această dată, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, reclamanţii dobândesc faţă de terţi calitatea de titular de brevet, care le conferă dreptul de exploatare al invenţiei, potrivit art. 32 din lege.
În cauza soluţionată irevocabil prin Decizia civilă nr. 2022 din 24 februarie 2009 - având acelaşi obiect, pentru acelaşi brevet de invenţie şi între aceleaşi părţi, însă pentru o perioadă anterioară, respectiv 1 iulie 2004 - 30 iunie 2007 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că la acea dată, anterior încheierii contractului de cesiune, titular al brevetului de invenţie era SC U.R. SA, situaţie în care art. 32 din Legea nr. 64/1991, privind dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei, nu este aplicabil reclamanţilor.
Ca atare, faţă de prev. art. 32 din lege rezultă că cererea de despăgubiri pentru drepturile ce decurg din brevetul de invenţie, pe perioada 1 iulie 2007 - 30 iulie 2009, nu are temei legal, astfel încât, soluţia de respingere a acţiunii pentru această perioadă, este legală şi temeinică deoarece reclamanţii nu erau titulari ai brevetului de invenţie.
În ceea ce priveşte perioada 30 iulie 2009 - 30 iunie 2010, soluţia de respingere a acţiunii este, raportat la probele dosarului corectă faţă de prevederile art. 34 din lege, cu referire la dreptul de posesiune ulterioară şi personală pentru terţul care foloseşte invenţia, începută anterior revalidării brevetului, şi, după revalidare, în condiţiile prevăzute de lege, şi care nu dau dreptul titularului de brevet de a cere despăgubiri, pentru perioada respectivă.
În ceea ce priveşte jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în materie, cu trimitere la deciziile nr. 3238 din 25 mai 2010 şi 3292 din 8 aprilie 2011, în raport de care ar opera puterea lucrului judecat, potrivit art. 1200 alin. (4) C. civ., criticile formulate de apelanţii reclamanţi sunt nefondate, întrucât, în cauzele soluţionate irevocabil prin hotărârile menţionate, situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, diferă de cea din cauza de faţă, sau chiar confirmă, cel puţin în parte, considerentele şi soluţia pronunţată în prezenta cauză.
Astfel, Decizia nr. 14 din 25 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, a fost examinată de instanţa de recurs, numai prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurenţi; prin Decizia nr. 3238 din 25 mai 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de pârâţi, menţinând Decizia nr. 14 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, însă cu privire la situaţia ce interesează şi în speţa de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat numai în sensul că în temeiul art. 45 din Legea nr. 64/1991 dreptul asupra brevetului de invenţie, s-a transmis prin cesiune de la U.R. SA, către reclamanţi, astfel cum rezultă din adeverinţa din 13 mai 2009 şi, drept urmare, în calitate de titulari ai brevetului de invenţie, reclamanţii au calitate procesuală activă, în virtutea dispoziţiilor art. 32 din lege, ce conferă titularului un drept exclusiv de exploatare a invenţiei, pe întreaga sa durată. Prin urmare, prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se rezolvă în mod diferit vreuna din problemele ce se ridică în prezenta cauză.
De asemenea, în ceea ce priveşte cauza soluţionată irevocabil prin Decizia civilă nr. 3292 din 8 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta vizează o cu totul altă situaţie decât cea din prezentul litigiu, în sensul că drepturile inventatorilor decurg dintr-un contract încheiat cu unitatea care utilizează invenţia; astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie motivează expres că cererea reclamanţilor nu este întemeiată pe calitatea de titular al brevetului de invenţie, care a fost Întreprinderea Minieră Rovinari, ci pe cea de autori ai invenţiei, care au încheiat cu Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA, contractul din 14 martie 2000, în temeiul Legii nr. 64/1991, cu dată de expirare la 22 ianuarie 2009.
Sentinţa atacată nu aduce atingere excepţiei puterii de lucru judecat, în raport de hotărârile judecătoreşti la care fac trimitere recurenţii.
Criticile ce vizează inaplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 34 lit. f) din lege, sunt de asemenea, nefondate, constituind simple susţineri al reclamanţilor. Tribunalul, în raport de actele depuse la dosar şi raportul de expertiză întocmit în cauză, a reţinut în mod corect aplicabilitatea dispoziţiilor art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, pentru perioada de după publicarea contractului de cesiune, când reclamanţii au dobândit calitatea de titular de brevet. Textul art. 34 lit. f) din lege nu prevede condiţia acordului titularului de brevet, ci numai "folosirea cu bună-credinţă sau luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei (...)" aşa încât, şi sub acest aspect, criticile sunt nefondate, prima instanţă motivând, în concret, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de textul citat.
În ceea ce priveşte completarea motivelor de apel, în sensul că acţiunea este întemeiată pe calitatea reclamanţilor, atât de inventatori, cât şi de titulari ai brevetului de invenţie, precizarea este irelevantă, întrucât nu există contract încheiat cu unitatea care foloseşte invenţia iar, calitatea de titular de brevet, le-ar da dreptul reclamanţilor la despăgubiri, numai pentru perioada ulterioară datei de 30 iulie 2009, dacă n-ar fi aplicabile, în speţă, prev. art. 34 lit. f) din lege.
Împotriva încheierii de şedinţă de la 5 decembrie 2011 şi a deciziei menţionate au declarat recurs reclamanţii întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
Instanţa a acordat intimatelor-pârâte ceea ce nu s-a cerut respectiv faptul că beneficiază de protecţia prevăzută de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece intimatele pârâte s-au apărat doar în sensul că n-au utilizat invenţia reclamanţilor.
Totodată, prin întâmpinare, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA recunoştea dreptul de a solicita despăgubiri numai pentru perioada 30 iulie 2009 - 30 iunie 2010 de la data publicării contractului de cesiune a brevetului de invenţie în Buletinul oficial de proprietate industrială, dar nu de la pârâte, ci de la societăţile producătoare şi furnizoare de dinţi pentru cupă care fac obiectul brevetului de invenţie.
Nu s-au administrat probe nici de reclamanţi şi nici de către pârâtă pentru a se putea concluziona dacă sunt sau nu aplicabile în speţă dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991.
O altă critică, întemeiată pe pct. 9, se referă la dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 64/1991, pentru perioada 1 iulie 2007 - 30 iulie 2009 (data de la care s-au solicitat despăgubirile până la data când s-a publicat în Buletinul oficial de proprietate intelectuală contractul de cesiune), aplicate eronat atunci când s-a apreciat că cererea reclamanţilor este lipsită de temei legal, acţiunea avându-şi fundamentul legal şi în dispoziţiile art. 63 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 care recunosc dreptul inventatorului de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru drepturile patrimoniale ce i se cuvin, atât în situaţia când se utilizează legal invenţia, cât şi în situaţia utilizării ilegale a acesteia, când despăgubirile sunt solicitate în temeiul art. 59 alin. (1) şi (3) din lege, ca în actuala speţă.
Motivarea instanţei de apel este făcută cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece pentru perioada respectivă, despăgubirile nu s-au cerut numai în calitatea de titulari ai brevetului de invenţie, ci şi în aceea de autori ai invenţiei.
Este greşită şi motivarea instanţei potrivit căreia raportul de expertiză efectuat în cauză este de natură să demonstreze aplicabilitatea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, în actuala speţă.
Potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, neplata taxelor anuale de menţinere în vigoare a brevetului de invenţie atrage decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în Buletinul oficial de proprietate industrială.
În speţă, publicarea decăderii a brevetului de invenţie în Buletinul oficial de proprietate intelectuală s-a făcut la data de 28 martie 2008.
Pentru a beneficia de protecţia conferită de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, intimatele-pârâte trebuiau să facă dovada implementării invenţiei în perioada de la care s-a publicat decăderea din protecţie a brevetului în Buletinul oficial de proprietate intelectuală - 28 martie 2008 până la data publicării în Buletinul oficial de proprietate industrială, a hotărârii de revalidare a brevetului de invenţie nr. 2 din 14 din 24 februarie 2009, respectiv 30 martie 2009.
Raportul de expertiză efectuat în cauză, necontestat de reclamanţi, face dovada că invenţia s-a utilizat în toată perioada 01 iulie 2007 - 30 iunie 2010, fiind exclusă implementarea acesteia în perioada de la publicarea în Buletinul oficial de proprietate intelectuală a decăderii din protecţie şi revalidării brevetului de invenţie (28 martie 2008 - 30 martie 2009), astfel că, în speţă nu erau aplicabile dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 .
Instanţa de apel a interpretat greşit Decizia nr. 3238 din 25 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, schimbându-i înţelesul vădit şi neîndoielnic al acesteia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
A reţinut instanţa de apel că Decizia nr. 3238/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care se reţinea calitatea procesuală activă a reclamanţilor, în calitate de titulari ai brevetului de invenţie, pe întreaga durată de exploatare a invenţiei, confirmă soluţia din actuala speţă, nu o infirmă.
Decizia nr. 3238/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost depusă ca probă, act prin care se face dovada că printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă s-a recunoscut dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei, pe întreaga sa durată, ceea ce atribuie calitatea procesuală activă de a pretinde despăgubiri pentru utilizarea invenţiei, pentru toată perioada solicitată prin acţiune şi nu numai pentru perioada 30 iulie 2009 - 30 iunie 2010, cum au reţinut instanţele de fond şi de apel.
Interpretarea eronată a Deciziei nr. 3238/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a condus la încălcarea de către instanţa de apel a dreptului de proprietate industrială, constând în despăgubirile la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii pentru prejudiciul cauzat, urmare a neaplicării dispoziţiilor art. 59 alin. (3) din Legea nr. 64/1991.
Este adevărat că Decizia civilă nr. 3292 din 8 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizează o altă situaţie decât cea din actualul litigiu, în sensul că în respectiva speţă, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe calitatea de autori ai invenţiei şi pe răspunderea contractuală, dar decizia a fost depusă nu pentru a constata deosebirile ci asemănările dintre cele două speţe şi nerespectării principiului "a fortiori".
În completarea motivelor de apel, s-a arătat că acţiunea a fost formulată în calitate de inventatori, dar şi de titulari ai brevetului de invenţie, deoarece dacă, prin Decizia nr. 3292/2011 se recunoştea dreptul reclamanţilor, ce au acţionat numai în calitatea de inventatori, de a primi drepturi patrimoniale din utilizarea legală a invenţiei acestora, în temeiul unui contract încheiat cu societatea ce utiliza invenţia, cu atât mai mult instanţa de apel trebuia să recunoască dreptul de inventatori şi de titulari de brevet, la primirea despăgubirilor rezultate din utilizarea ilegală a invenţiei de către intimatele-pârâte, în afara unui cadru contractual, în condiţiile comiterii infracţiunii de contrafacere prevăzută de art. 59 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din aceeaşi lege.
Instanţa de apel a considerat eronat că se impunea aplicarea prevederilor art. 34, alin. (1) lit. f), din Legea nr. 64/1991, fără ca intimatele pârâte să fi invocat aceste dispoziţii prin întâmpinări, şi fără să facă vreo dovadă a implementării invenţiei în perioada de când au luat la cunoştinţă că brevetul de invenţie a fost decăzut din protecţie, 28 martie 2008 până la data publicării revalidării acestuia în Buletinul oficial de proprietate intelectuală 30 martie 2009.
Raportul de expertiză efectuat în cauză face dovada că invenţia a fost folosită în toată perioada pentru care s-au solicitat despăgubiri, ceea ce exclude implementarea acesteia în perioada 28 martie 2008 - 30 martie 2009 şi, implicit, aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. f) Legea nr. 64/1991.
Pârâtele nu puteau beneficia de protecţia prevăzută de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, deoarece nu îndeplineau condiţiile prevăzute de art. 34 alin. (1) lit. f) din respectiva lege.
Dispoziţiile sus-menţionate permit folosirea invenţiei şi după publicarea menţiunii revalidării brevetului de invenţie, în 2 situaţii: dacă terţii au folosit cu bună-credinţă invenţia în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului; dacă terţii au luat măsuri efective şi serioase de folosire a invenţiei în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului.
Pârâtele nu sunt terţi de bună-credinţă, pentru că au continuat să folosească invenţia, preluată de la fosta Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA prin art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 103/2004, fosta Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA fiind terţ de rea-credinţă ce a implementat invenţia în perioada de protecţie a acesteia (19 decembrie 2001 - data de depozit - 20 decembrie 2003 - data decăderii din protecţie a brevetului de invenţie) fără consimţământul titularului de brevet, neexistând un contract pentru utilizarea invenţiei protejate; au refuzat să încheie contractul de folosire a invenţiei cu titularii de brevet, la cererea acestora, înainte de a se publica în Buletinul oficial de proprietate intelectuală decăderea din protecţie a brevetului de invenţie - 28 martie 2008, dar şi după publicarea în Buletinul oficial de proprietate intelectuală a validării brevetului - 30 septembrie 2009.
Art. 34 alin. (1) lit. f) în teza a doua, recunoaşte dreptul terţilor de a folosi invenţia, implementată în perioada dintre data decăderii din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului, dacă aceştia au luat măsuri efective şi serioase în intervalul sus-menţionat. Pârâtele nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii deoarece: nu au implementat invenţia în perioada când era lipsită de protecţie; legea îi protejează numai pe terţii care au luat "măsuri efective şi serioase" pentru implementarea invenţiei în perioada când a fost lipsită de protecţie, aceasta însemnând investiţii importante pentru aprovizionarea sau adaptarea utilajelor în vederea utilizării dinţilor de cupă brevetaţi, măsuri pe care pârâtele nu le-au luat, investiţii nu au făcut deoarece au negat permanent că utilizează dinţii brevetaţi.
În cauză nu au fost făcute dovezi conform dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. f), teza a doua, din Legea nr. 64/1991. Chiar şi în situaţia, când s-ar fi făcut aceste dovezi pârâtele nu ar fi putut beneficia de utilizarea, gratuită, a dinţilor de cupă decât pentru cei aprovizionaţi şi existenţi, pe stoc, la data revalidării brevetului de invenţie, neexistând nicio investiţie în "măsuri efective şi serioase" efectuate în perioada lipsei de protecţie a invenţiei, pentru a justifica utilizarea invenţiei după revalidarea brevetului de invenţie, prin aprovizionarea altor cantităţi de dinţi de cupă.
Prin urmare, nu se putea reţine buna-credinţă a Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia SA pentru implementarea invenţiei şi implicit, nici buna-credinţă a S.N.L.O. şi E.M.E.C.. Berbeşti, care în temeiul art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 103/2004, au preluat toate drepturile, dar şi obligaţiile aferente fostei E.M.C. Berbeşti, ce s-a desprins din Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA, pentru a face aplicarea art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991.
Înalta Curte, analizând decizia, prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale şi a temeiurilor de drept incidente cauzei reţine caracterul fondat al recursului în limitele şi pentru argumentele ce succed.
Prin motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 C. civ., alin. (1), potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Hotărârile judecătoreşti invocate nu reprezintă acte juridice încheiate între părţile din proces a cărei natură ori înţeles să fi fost denaturat de instanţă.
În fapt se invocă încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în sensul că statuările irevocabile ale unei hotărâri judecătoreşti se impun deopotrivă părţilor şi instanţelor ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăţi anterioare, ce a tranşat irevocabil un aspect al litigiului.
Recurenţii invocă încălcarea celor statuate în hotărârile pronunţate anterior între aceleaşi părţi în ceea ce priveşte calitatea lor de titulari ai brevetului de invenţie pe toată perioada pentru care se solicită în prezenta cauză acordarea de despăgubiri, 01 iulie 2007 - 30 iunie 2010.
Critica, ce va fi încadrată conform dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. în motivul de modificare prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este nefondată întrucât la data pronunţării deciziilor menţionate părţile nu au învederat instanţelor de judecată că brevetul de invenţie nu mai era protejat, urmare a neplăţii taxelor de validare.
Drept urmare, reţinerea instanţei superioare de fond că funcţia normativă şi efectul pozitiv al lucrului judecat nu au fost încălcate este corectă, în raport de situaţia de fapt stabilită în prezenta cauză sub aspectul menţionat.
Astfel, pentru Brevetul nr. 120350 s-a dispus decăderea din drepturi a titularului de brevet U.R. pentru neplata taxelor legale de menţinere în vigoare începând cu data de 25 decembrie 2003.
Este fără relevanţă împrejurarea că a intervenit revalidarea brevetului cu începere de la 30 martie 2009, data publicării în Buletinul oficial de proprietate industrială, pentru perioada anterioară revalidării, câtă vreme, urmare a decăderii din drepturi, invenţia aparţine domeniului public, nefiind protejat juridic, putând fi folosită de terţi fără a se încălca dreptul prevăzut de art. 32 din Legea nr. 64/1991.
Pentru aceleaşi argumente va fi respinsă şi critica referitoare la neobservarea calităţii de autor ai invenţiei, invocat drept temei al acţiunii.
Prima instanţă de fond invocă drept temei al respingerii acţiunii reclamanţilor pentru pretenţiile aferente perioadei 30 iulie 2009 - 30 iunie 2010, dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie conform cărora folosirea cu bună-credinţă sau luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revendicarea brevetului nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 32 şi 33, hotărâre menţinută şi de instanţa superioară de fond.
Pârâta Societatea Naţională a Lignitului Oltenia - Exploatarea de Carieră Berbeşti a susţinut, astfel cum rezultă din întâmpinările formulate la prima instanţă, că invenţia reclamanţilor nu a fost şi nu este folosită la niciun excavator al său, că efectele contractului de cesiune se produc cu data publicării cesiunii în Buletinul oficial de proprietate intelectuală nr. 7 din 30 iulie 2009, precum şi faptul că dinţii de cupă sunt achiziţionaţi de la alţi furnizori care răspund pentru respectarea dreptului de proprietate intelectuală.
Instanţa reţine, cu autoritate de lucru judecat, căci pârâtele nu au formulat apel, că invenţia a fost şi este aplicată de pârâtă, concluzionând însă, fără a pune în discuţia părţilor şi, drept consecinţă, fără administrarea de probe, că devin incidente dispoziţiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991.
Instanţa superioară de fond, în loc să devolueze fondul sub acest aspect invocat şi argumentat prin motivele de apel, reţine: "Tribunalul, în raport de actele depuse la dosar şi raportul de expertiză întocmit în cauză, a reţinut în mod corect aplicabilitatea dispoziţiilor art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, pentru perioada de după publicarea contractului de cesiune, când reclamanţii au dobândit calitatea de titular de brevet. Textul art. 34 lit. f) din lege nu prevede condiţia acordului titularului de brevet, ci numai "folosirea cu bună-credinţă sau luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei (...)" aşa încât, şi sub acest aspect, criticile sunt nefondate, prima instanţă motivând, în concret, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de textul citat".
Apelanţii au invocat reaua-credinţă a pârâtei, cu argumente punctuale, precum şi absenţa dovezilor referitoare la măsurile efective şi serioase de folosire a invenţiei, critici ce nu au fost examinate în mod real de instanţă, reluând pur şi simplu concluziile primei instanţe de fond.
Din cele expuse rezultă că dreptul la apărare al reclamanţilor a fost încălcat câtă vreme instanţa a aplicat o dispoziţie legală fără ca în prealabil să fie pusă în discuţia părţilor pentru a da posibilitatea administrării de dovezi în sensul arătat.
Totodată, se constată că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită cât priveşte întrunirea cerinţelor art. 34 lit. f) din lege, câtă vreme părţile nu au administrat probe, iar instanţa nu a dispus în calea devolutivă de atac complinirea celor arătate.
Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. şi M.A. împotriva încheierii din data de 5 decembrie 2011 şi a Deciziei nr. 382 din data de 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6107/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6110/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
