ICCJ. Decizia nr. 6136/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6136/2012
Dosar nr. 318/117/2006
Şedinţa publică din 10 octombrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 747 din 17 septembrie 2010, Tribunalul Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Societatea Comercială Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." SA Sucursala de Întreţinere şi Servicii Energetice Electrice "E.T.N." SA şi Societatea Comercială Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." SA. A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta F.D.M., împotriva pârâţilor Societatea Comercială Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "E.T.N." SA, Societatea Comercială Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." SA - Sucursala de Întreţinere şi Servicii Energetice Electrice "E.T.N." SA şi Societatea Comercială Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." SA, în temeiul Legii nr. 10/2001, şi în consecinţă: a fost anulată Decizia nr. 334 din 21 noiembrie 2005, emisă de Societatea Comercială Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "E.T.N." SA, s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cu privire la terenul în suprafaţă de 5.000 mp, respectiv cota de 5000/6353 din imobilul teren situat în mun. Dej, str. C., înscris în CF nr. x Dej cu nr. top. yyy/1 şi yyy/3, a fost respinsă cererea având ca obiect restituirea în natură a unei părţi din terenul descris, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Consiliul local Dej, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de P.O.M., O.A.E. prin tutore D.M. şi B.I.T., au fost compensate cheltuielile de judecată până la concurenţa sumei de 2360 RON şi a obligat, în solidar, pârâtele Societatea Comercială Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "E.T.N." S.A., Societatea Comercială Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." SA Sucursala de Întreţinere şi Servicii Energetice Electrice "E.T.N." SA şi Societatea Comercială Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." S.A., să plătească în favoarea reclamantei suma de 440 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin Decizia nr. 334 din 21 noiembrie 2005, emisă de pârâta SC Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "E.T.N." S.A., a fost respinsă notificarea formulată de reclamanta F.D.M. având ca obiect restituirea în natură sau despăgubiri băneşti pentru imobilul teren situat în localitatea Dej, str. Crângului nr. 4, înscris în C.F. nr. x Dej cu nr. top. yyy/1 şi yyy/3, cu suprafaţa de 6353 mp, ca fiind terenul aferent Centrului de Exploatare şi Mentenanţă Dej, pentru cota parte din imobil deţinută de către SC "E.T.N." S.A, întrucât reclamanta nu face dovada calităţii de persoană îndreptăţită conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamanta fiind la acea dată proprietara unui alt teren, situat în Dej, str. Văii.
Tribunalul a reţinut că, potrivit înscrierilor din C.F. nr. x Dej, proprietarii tabulari ai imobilelor cu nr. top. yyy/1 şi yyy/3, teren în suprafaţă de 6353 mp, pe care este edificat Centrul de Distribuţie a Energiei Electrice Dej, sunt: P.O.M. - cota de 54/216 parte; F.D.M. - cota de 54/216 parte; O.A.E. - cota de 54/216 parte; B.I. - cota de 54/216 parte din cota de 3177/6353 parte de proprietate asupra terenului şi Statul Român având cota de 3176/6353 parte drept de proprietate asupra terenului. Este intabulat de asemenea dreptul de administrare în favoarea Filialei de reţele Electrice Cluj asupra cotei de 5000/6353 parte teren şi dreptul de proprietate asupra construcţiei. După preluarea terenului înscris în cartea funciară menţionată, statul nu şi-a intabulat dreptul de proprietate, existând astfel posibilitatea intabulării certificatelor de moştenitor succesive, aşa cum rezultă din foaia de proprietate a cărţii funciare.
A reieşit din cele expuse şi limitele în care instanţa a fost învestită, respectiv cu privire la terenul în suprafaţă de 5000 mp, societăţile pârâte, în calitate de succesoare în drepturi a Filialei de Reţele Electrice Cluj, având calitatea de unităţi deţinătoare cu privire la această suprafaţă şi nu cu privire la întregul teren de 6353 mp. Constatarea s-a impus deoarece instanţa a fost învestită în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu verificarea modului în care a fost soluţionată notificarea reclamantei F.D.M. Pentru diferenţa de suprafaţă, de 1353 mp, societăţile pârâte nu au calitatea menţionată.
Din probaţiunea administrată în cauză a rezultat şi faptul că schimbul de teren la care se face trimitere în considerentele deciziei nu a fost finalizat prin încheierea contractului de schimb. Astfel, din adeverinţa din 31 decembrie 1988 a reieşit că numita F.D. şi coproprietarii terenului înscris în C.F. nr. x Dej cu nr. top. yyy/1 şi yyy/3, în suprafaţă de 6353 mp, au primit în schimb o suprafaţă echivalentă în Dej, str. Văii, identificată prin numerele topografice a/1, b/3 şi c/3/1, teren situat în afara perimetrului construibil. Schimbul de teren a fost aprobat prin Decizia nr. 284 din 11 octombrie 1988 a Consiliului Popular al judeţului Cluj, dar ulterior nu a fost încheiat contractul, neoperând transferul dreptului de proprietate în privinţa celor două terenuri descrise. În aceste condiţii, reclamanta şi ceilalţi coproprietari, în ipoteza în care ar fi formulat notificare în termenul şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege, au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru terenul înscris în C.F. nr. x Dej, în suprafaţă totală de 6353 mp. De altfel, reclamanta a susţinut că terenul care urma să fie atribuit în schimb a fost atribuit în temeiul Legii nr. 18/1991 în favoarea foştilor proprietari tabulari.
Din actele dosarului a rezultat că reclamanta F.D.M. este singura care a formulat notificare cu privire la terenul în litigiu, astfel încât, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
În ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilului teren şi construcţie, aşa cum s-a arătat în decizia contestată şi, ulterior, în cuprinsul întâmpinării formulate de pârâta SC FDEE "E.T.N." SA, atât terenul cât şi construcţia edificată pe acesta (aflată în proprietatea societăţii pârâte) sunt deţinute în cote părţi indivize de către SC "E.T.N." SA şi SC "E.S." SA - SISE E.T.N., astfel: 1) din suprafaţa totală de 5197 mp de teren aferent sediului CEMD Dej, societatea pârâtă deţine 52,28%, SISE "E.T.N." SA deţine 33,29%, iar suprafaţa de teren reprezentând 14,43% din total este parte comună; 2) construcţiile sunt deţinute astfel: subsol, parter şi etaj I din clădire CEMD Dej aparţin societăţii emitente a deciziei; etaj II din clădirea CEMD Dej, Ateliere şi garaje, parcare acoperită şi magazie aparţin SISE "E.T.N." SA.
Construcţia a fost edificată în baza Acordului unic nr. 86 din 13 martie 1988 şi nr. 232 din 15 iunie 1989, eliberate de Consiliul Popular al judeţului Cluj, Comitetul Executiv, pentru edificarea Centrului de Exploatare a reţelelor Electrice în municipiul Dej str. C., şi autorizaţiei de executare lucrări din 03 noiembrie 1988. La dosarul cauzei a fost depus şi procesul-verbal de recepţie.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de experţii judiciari G.T. şi M.M., Centrul de Exploatare Mentenanţă Distribuţie Dej (CEMD Dej) ocupă suprafaţa de 5035 mp, pe acest teren fiind edificate următoarele construcţii şi amenajări: clădire sediu, 2 magazii, ateliere; clădire trafo; ţarc pentru materiale; 1 rampă auto; platformă betonată şi o copertină pe structură metalică cu destinaţia de garaj.
Reclamanta a solicitat crearea unui lot de teren din nr. top. yyy aflat în incinta SC E. SA - CEMD Dej, în partea de nord a acestei incinte, lot care ar include câteva din construcţiile existente şi anume: copertină pe structură metalică cu destinaţia de garaj (parcare auto); magazia, ţarc de materiale şi rampă auto. Experţii au creat lotul menţionat conform planului configurat în anexa nr. 2 la raportul de expertiză, în suprafaţă de 2966 mp cu intrarea din strada C.
Instanţa a încuviinţat şi efectuarea unei expertize în specialitatea construcţii pentru identificarea construcţiilor cu privire la reclamanta susţine că au un caracter provizoriu. Raportul de expertiză întocmit de ing. B.M. a concluzionat în sensul că sediul administrativ, respectiv construcţia principală, a fost edificată între anii 1990 - 1995 şi reprezintă o construcţie S+P+2E. Magazia metalică, platforma betonată acoperită cu copertină, ţarcul de materiale, rampa auto şi centrala termică constituie construcţii industriale anexe, care în opinia expertului pot fi demolate, iar materialele rezultate în urma demolării ar putea fi refolosite în aceleaşi scopuri în alte locaţii.
Construcţia ateliere şi garaje, realizată pe fundaţii din beton şi zidărie b.c.a., acoperiş şarpantă, conform aceleiaşi expertize, reprezintă o construcţie neunitară arhitectural, compusă din 2 tronsoane distincte.
Tribunalul a apreciat însă că nu pot fi ignorate susţinerile pârâtei SC FDEE "E.D.T.N." SA, în sensul că întregul ansamblu de construcţii a fost realizat în anul 1988 tocmai pentru comasarea activităţii de distribuţie a CEMJT Dej. În acelaşi timp, având în vedere specificul activităţii desfăşurate de societăţile pârâte, depozitarea şi manevrarea stâlpilor şi a transformatoarelor necesită autoutilaje de capacitate mare pentru accesul în curte, iar manevrele care se fac implică spaţii corespunzătoare.
În consecinţă, având în vedere cele expuse, conţinutul rapoartelor de expertiză efectuate în cauză şi răspunsul expertului constructor la obiecţiunile formulate, terenul solicitat a fi restituit în natură este destinat unei activităţi de utilitate publică, motiv pentru care, s-a impus soluţia acordării măsurilor reparatorii prin echivalent şi nu restituirea în natură.
În ceea ce priveşte Notificarea nr. 316 din 30 ianuarie 2010 formulată de reclamanta, pârâta SC Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." SA a arătat că nu a soluţionat notificarea pentru cotele ce îi revin din terenul aflat în administrare şi din construcţia cu privire la care este intabulat dreptul de proprietate. Decizia nr. 334 din 21 noiembrie 2005 a fost emisă de pârâta SC E.T.N. SA pentru cotele ce le deţine această societate.
Tribunalul a apreciat, că în lumina celor statuate de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XX/2007, instanţa are obligaţia de a soluţiona pe fond notificarea cu privire la întreaga suprafaţa de teren de 5000 mp, inclusiv pentru cotele deţinute de cele două societăţi care încă nu au emis decizia de soluţionare a notificării. Relevant în cauză este şi aspectul învederat de emitenta deciziei în sensul că cele trei societăţi deţin cote părţi indivize de teren şi, prin urmare, au calitatea de unităţi deţinătoare în aceste limite, chiar dacă una dintre societăţi nu a soluţionat încă notificarea iar celeilalte nu i s-a înaintat de către pârâta SC FDEEE "E.T.N." SA, pentru a se pronunţa în limita cotei de teren deţinute.
Pentru considerentele expuse, acţiunea reclamantei F.D.M. a fost apreciată ca fiind întemeiată în parte, fiind astfel admisă în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus anularea Deciziei nr. 334 din 21 noiembrie 2005, emisă de Societatea Comercială Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "E.T.N." SA, şi s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cu privire la terenul în suprafaţă de 5.000 mp, respectiv cota de 5000/6353 din imobilul teren situat în mun. Dej, str. C., înscris în CF nr. 8 Dej cu nr. top. yyy/1 şi yyy/3.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Societatea Comercială Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." SA Sucursala de Întreţinere şi Servicii Energetice Electrice "E.T.N." SA şi Societatea Comercială Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." SA, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată şi a fost respinsă. Tribunalul a avut în vedere faptul că Societatea Comercială Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." SA Sucursala de Întreţinere şi Servicii Energetice Electrice "E.T.N." SA este sucursală cu organe proprii de conducere, are delegări de competenţă şi în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., poate să stea în judecată în calitate de pârâtă, având astfel calitate procesuală pasivă. În acelaşi timp, societatea deţine în cote părţi indivize, imobilul a cărui restituire s-a solicitat.
În privinţa pârâtei Societatea Comercială Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." S.A., instanţa a constatat că pârâta este o societate comercială cu personalitate juridică care deţine în cotă parte indiviză imobilul.
În cursul soluţionării cauzei, instanţa s-a pronunţat în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a Statului Român prin Consiliul local al municipiului Dej. Referitor la prima pârâtă soluţia se impune deoarece, în conformitate cu dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi Normelor metodologice de punere în aplicare - pct. 16.5 -, "deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale, prevăzute la pct. 16-1 - 16.3, obiect al unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, vor fi predate după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârilor judecătoreşti".
Instanţa a admis şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile în care instituţia menţionată nu are atribuţii în cadrul procedurilor reglementate de Legea nr. 10/2001 şi Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cum de altfel nu are nici Consiliul local al municipiului Dej în calitate de reprezentant al Statului Român.
Cererile de intervenţie formulate de P.O.M., O.A.E. prin tutore D.M. şi B.I.T., au fost respinse, dat fiind faptul că intervenienţii nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea imobilului în litigiu.
Soluţionând apelurile declarate în cauză, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
I. Apelul reclamantei.
Notificarea formulată de reclamantă vizează terenul situat în Dej str. C. înscris în CF nr. x cu nr. top yyy/1 şi yyy/3 în suprafaţă de 653 mp, reclamanta solicitând o altă suprafaţă de teren situat în intravilan sau despăgubiri băneşti.
Prin motivarea notificării reclamanta a arătat că în 1988 în urma Deciziei Consiliului Popular Cluj nr. 284 din 11 octombrie 1988 au fost obligaţi să schimbe terenul mai sus solicitat cu un alt teren în aceeaşi suprafaţă, situat Ocna Dej str. V. cu nr. top a/1, b/3, c/1, teren care nu a fost intabulat niciodată în favoarea reclamantei şi care a fost restituit în 1991 în temeiul Legii nr. 18/1991 foştilor proprietari tabulari.
Această notificare a fost respinsă prin Decizia nr. 334 din 21 noiembrie 2005, susţinându-se că reclamanta nu a făcut dovada de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Curtea constată că în mod corect tribunalul a reţinut că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, împrejurare necontestată în apel de către pârâtele intimate.
Din CF x Dej rezultă că proprietarii imobilului cu nr. top yyy/1 şi yyy/3 sunt P.O.M. în cotă de 54/216 parte; F.D.M. în cotă de 54/216 parte, O.A.E. în cotă de 54/216 parte, B.I. în cotă de 54/216 parte, din cota de 3177/6353 parte de proprietate asupra terenului şi Statul Român având cota de proprietate 3176/6353 parte drept de proprietate asupra terenului. În cartea funciară asupra cotei de 5000/6353 parte teren este înscris dreptul de administrare asupra terenului şi dreptul de proprietate asupra construcţiilor în favoarea Filialei de Reţele Electrice Cluj.
SC Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice E.S. SA a arătat că terenul în litigiu are suprafaţa de 5197 mp şi este folosit de Centrul de Exploatare şi Mentenanţă Dej, deţinut în părţi indivize de către pârâta SC FGTEF E.T.N. SA în cotă de 52,28%, SC E.S. SA - SISE E.T.N. în cotă de 32,29%, iar 14,43% reprezintă parte indiviză comună.
Acest Centru de Mentenanţă a fost edificat în baza acordului unic din 13 martie 1998 şi nr. 232 din 15 iunie 1998 eliberată de Consiliul popular al judeţului Cluj pentru edificarea "Centrului de Exploatare a Reţelelor Electrice" în municipiul Dej, potrivit autorizaţiei de construire nr. 20/4810 din 3 noiembrie 1988.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către dl. expert M.T. şi d-na expertă G.T. s-a constatat că terenul înscris în CF x Dej nr. top yyy a avut iniţial suprafaţa de 10.611 mp, din care a fost expropriat iniţial, în temeiul Decretului nr. 341/1977, suprafaţa de 3918 mp, parcela cu nr. top yyy/2, transcris în CF q Dej, în favoarea Statului Român.
Ulterior dezmembrării nr. top 1947 nr. top yyy/1 şi yyy/3 au fost comasate, s-a schimbat categoria de folosinţă şi a fost modificată suprafaţa de la 6693 mp la 6353 mp, suprafaţă înscrisă şi în prezent, însă la efectuarea acestor operaţiuni nu s-au menţionat actele justificative.
Pentru suprafaţa de 3176 mp din nr. top yyy/1, yyy/3 a operat un schimb între Consiliul Popular al judeţului Cluj şi proprietarii tabulari în baza Deciziei nr. 294/1988, însă acest schimb nu s-a perfectat, iar terenul promis antecesorilor reclamantei nu a intrat în patrimoniul acestora.
Analizând întreaga suprafaţă de 10611 mp, aferentă nr. top yyy, în raportul de expertiză s-a constatat că suprafaţa de 4054 mp este ocupată de blocurile de pe str. C., spaţii verzi şi trotuare aferente acestora; suprafaţa de 745 m este ocupată de către consiliul local, fiind menţionate garajele, aleea şi taluz; suprafaţa de 777 mp este ocupată de proprietari particulari desprinşi din SC A. SA, iar suprafaţa de 5035 mp este ocupată de SC E. SA - Centru de Mentenanţă.
Pe acest teren se află edificate următoarele construcţii: clădire sediu, 2 magazii, ateliere, clădire trafo, un ţarc pentru materiale, o rampă auto, platformă betonată şi o copertină pe strictură metalică cu destinaţia de garaj.
Raportat la această stare de fapt, instanţa de fond trebuia să verifice dacă pârâtele au soluţionat notificarea pentru întreaga suprafaţă de teren notificată de către reclamantă; dacă terenul solicitat de reclamantă se află în totalitate în posesia pârâtelor şi dacă acest teren poate fi restituit în natură.
Notificarea viza suprafaţa de 6353 mp, iar pârâtele trebuiau să o soluţioneze în limitele învestirii. În acelaşi sens, trebuia să procedeze şi instanţa de fond învestită să verifice legalitatea deciziei emisă de pârâte în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001. Cu toate acestea, instanţa de fond a verificat legalitatea deciziei, raportându-se numai la suprafaţa de 5000 mp, reţinând că instanţa este învestită numai cu privire la terenul de 5000 mp, referitor la care pârâtele, în calitate de succesoare în drepturi ale Filialei de reţele Electrice au calitate de unitate deţinătoare.
Într-adevăr, pentru suprafaţa de 1353 mp, societăţile pârâte nu au calitate procesuală pasivă, întrucât nu deţin şi acest teren, însă în situaţia în care imobilul este deţinut de mai multe unităţi deţinătoare, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pârâtele erau obligate să comunice deţinătorilor terenului în suprafaţă de 1353 mp, notificarea şi actele anexe depuse de reclamantă.
Aşadar, critica reclamantei potrivit căreia nu a fost soluţionată notificarea pentru întreaga suprafaţă de teren este fondată şi, din această perspectivă a fost admis în parte apelul reclamantei.
Din raportul de expertiză mai sus arătat, curtea a constatat că terenul în suprafaţă de 745 mp şi terenul în suprafaţă de 777 mp se află în proprietatea municipiului Dej, sau a fost înstrăinat unor terţe persoane, astfel că Primarul municipiului Dej este persoana îndreptăţită să soluţioneze notificarea reclamantei pentru aceste suprafeţe de teren.
Celelalte critici formulate de reclamantă în memoriul de apel s-a reţinut a nu fi fondate. Terenul în suprafaţă de 5000 mp pe care sunt edificate construcţiile aflate în proprietatea pârâtelor, nu poate fi restituit în natură, întrucât în primul rând reclamanta nu a solicitat prin notificare restituirea în natură a acestui teren, ci "restituirea unui alt teren în intravilan, sau despăgubiri în bani". În notificare reclamanta arată că pe acest teren a fost construită clădirea Renel.
Criticile recurentei tind să demonstreze că doar sediul central a fost edificat în baza autorizaţiei de construire nr. 20/4810 din 3 noiembrie 1988, celelalte edificate enumerate în raportul de expertiză ar fi fost edificate fără autorizaţie de construire. Această critică nu a fost primită, întrucât prin Sentinţa civilă nr. 125 din 24 ianuarie 2001 pronunţată în Dosar nr. 1939/2001 al Judecătoriei Dej, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei SC E. SA asupra construcţiei edificate pe terenul înscris în Cf x Dej şi menţionat sub denumirea Centrul de Distribuţie a Energiei Electrice Dej şi s-a dispus înscrierea acestui drept în cartea funciară. În această cauză a fost parte şi reclamanta F.D.M., sentinţa fiindu-i opozabilă. Faptul că au fost exercitate de către reclamantă căile de atac fără succes, nu o îndreptăţesc pe aceasta să repună în discuţie edificarea acestor construcţii.
Din sentinţa civilă mai sus arătată a rezultat că Centrul de Distribuţie a Energiei Electrice Dej a fost pus în funcţiune în data de 9 decembrie 1991, cu mult înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Împrejurarea că o parte din construcţiile Centrului de Distribuţie a Energiei Electrice Dej au fost edificate cu sau fără autorizaţie de construire, putea fi valorificată în acţiunea în care antecesoarea pârâtelor şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcţiilor, în care a fost parte şi reclamanta.
Acreditarea ideii potrivit căreia edificatele pe terenul în suprafaţă de 5000 mp sunt construcţii demontabile, edificate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este fără suport probator.
Prin urmare, curtea a constatat că în mod legal s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu privire la terenul în suprafaţă de 5000 mp, respectiv cota de 5000/6353 din imobilul teren situat în municipiul Dej, str. C., înscris în Cf x Dej.
Reclamanta a criticat raportul de expertiză topografică, învederând instanţei că nu au fost delimitate nr. top yyy/1, yyy/2, yyy/3 şi nu au fost comunicate obiecţiunile la raportul de expertiză. În apel au fost comunicate obiecţiunile la raportul de expertiză şi s-a răspuns la aceste obiecţiuni, arătându-se că nu au putut fi delimitate nr. top yyy/1, yyy/2, yyy/3, deoarece între schiţele puse la dispoziţia experţilor au existat neconcordanţe în ceea ce priveşte poziţionarea loturilor dezmembrate din imobilul iniţial 1947, motiv pentru care au fost identificate ansamblul limitelor iniţiale ale nr. top yyy, care conţine loturile ulterior dezmembrate. Indiferent de modul în care au fost poziţionate nr. top rezultate prin dezmembrare din imobilul iniţial cu nr. top yyy, experţii au menţionat situaţia actuală a fiecărei porţiuni din conturul iniţial, ceea ce s-a reţinut ca suficient pentru soluţionarea notificării reclamantei.
Solicitarea reclamantei de a se casa sentinţa şi a se trimite cauza spre rejudecare tribunalului în vederea acordării posibilităţii de a-şi extinde cadrul procesual faţă de persoanele deţinătoare ale terenului în suprafaţă de 1353 mp, nu a fost primită. Potrivit principiului disponibilităţii, partea are posibilitatea să stabilească cadrul procesual: părţile cu care înţelege să se judece şi obiectul cauzei.
Dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., care reglementează soluţia casării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare nu reglementează şi teza invocată de reclamantă, potrivit căreia ar putea fi casată sentinţa pentru extinderea cadrului procesual.
Apelanta a arătat că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a Statului Român prin Consiliul Local reprezentat de Primarul municipiului Dej, însă verificând acţiunea formulată de reclamantă, curtea a constatat că statul român a fost citat prin Consiliul Local Dej, care, potrivit dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 215/2001 nu are calitate procesuală pasivă, întrucât consiliul local este organ deliberativ care nu are atribuţii potrivit Legea nr. 10/2001.
Unitatea administrativ-teritorială, municipiul Dej sau primarul, care au atribuţii în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, nu au fost chemaţi în judecată, motiv pentru care, corect a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Dej.
În memoriul de apel reclamanta a arătat că a chemat în judecată Consiliul reprezentat de Primarul municipiului Dej, însă această susţinere s-a reţinut a nu fi confirmată de acţiunea înregistrată în 3 ianuarie 2006.
Ca urmare, prin Decizia civilă nr. 300A din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis în parte apelul declarat de reclamanta F.D.M. împotriva Sentinţei civile numărul 747 din 17 septembrie 2010 a Tribunalului Cluj, care a fost schimbată în parte.
Au fost obligate pârâtele SC Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice - "E.D.T.N." SA, SC Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." SA - Sucursala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.T.N." SA şi SC Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice "E.S." SA, să trimită notificarea şi actele anexe depuse de reclamanta F.D.M., Primarului municipiului Dej pentru a se soluţiona cererea reclamantei aferentă terenului în suprafaţă de 745 metri pătraţi, între punctele H-J-D-H şi terenului în suprafaţă de 777 metri pătraţi aflat între punctele: 75-76-76a-77-F-A-K-39-70-75, identificat potrivit raportului de expertiză efectuat de experţi M.M.T. şi G.T.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a constatat că pârâta SC "E.S." SA Sucursala de Întreţinere şi Servicii Energetice Transilvania Nord Cluj-Napoca a renunţat la apel.
Împotriva sus-menţionatei hotărâri, a declarat recurs reclamanta F.D.M., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susţinut următoarele:
Deşi atât notificarea cât şi evidenţele de carte funciară relevă că întinderea suprafeţei de teren solicitată este de 6353 mp, teren ocupat după anul 2001 în totalitate, instanţa de apel în mod greşit nu o are în vedere, deşi lucrarea de expertiză efectuată în cauză nu delimitează cele 3 topografice yyy/1; yyy/2 şi yyy/3, cu toate că actele dosarului impuneau lămurirea acestei chestiuni.
Deşi a făcut precizări/extindere de acţiuni, instanţa de apel i-a respins solicitarea menţionată.
Din acest motiv (al nedelimitării topograficelor menţionate), este imposibilă punerea în executare a dispoziţiei privind soluţionarea notificării reclamantei pentru terenul de 777 mp, respectiv 745 mp.
Deşi experţii topo au identificat o suprafaţă de 2966 mp cu intrare din str. C., care putea fi retrocedată în natură, instanţele au refuzat să dispună în acest sens.
Expertiza B.M. a relevat că mai multe construcţii, astfel cum au fost indicate în memoriul de recurs, sunt construite fără autorizaţie de construcţie, putând fi demolate, iar terenul restituit în natură.
Actele depuse de pârâte nu indică numărul topografic al terenului pe care urma să fie edificată construcţia, numele proprietarului terenului.
Dimpotrivă, actele pe care reclamanta le-a depus la dosar relevă că, pe terenul în litigiu, SC E. a construit abuziv pe terenul unui proprietar, fără a respecta normele de disciplină în construcţii şi fără autorizaţii.
Terenul în litigiu a fost transferat în parte statului român, respectiv suprafeţele de 3176/6353 în 20 ianuarie 2004, iar diferenţa a rămas în proprietate particulară, astfel încât, deşi au reţinut că este îndreptăţită să primească suprafaţa de 5000 mp, în realitate a fost deposedată de acest drept.
În raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 a solicitat restituirea terenului pe care sunt amplasate construcţiile neautorizate, respectiv cele uşoare sau demontabile.
Ca urmare, a solicitat admiterea recursului, anularea celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză şi, în principal, restituirea în natură a întregii suprafeţe de teren notificate, ori casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul nu este fondat.
Deşi nu şi-a întemeiat criticile sale pe unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., recursul reclamantei, în raport de criticile dezvoltate, poate fi încadrat, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, reclamanta a susţinut că pe terenul notificat se află construcţii neautorizate sau uşoare care, astfel, permit restituirea terenului solicitat în natură.
Or, probaţiunea cauzei a confirmat existenţa pe terenul menţionat a unor construcţii cu privire la care, irevocabil, s-a constatat dreptul pârâtei de proprietate (Sentinţa civilă nr. 125 din 24 ianuarie 2001), ocazie cu care s-a statuat în sensul punerii în funcţiune a centrului de distribuţie a energiei electrice în anul 1991, aspect necombătut de reclamantă în acea cauză, în care, de asemenea, a avut calitate de parte şi care, astfel, se impune într-o nouă judecată privind chestiunile puse în dezbatere. Împrejurarea că alăturat construcţiei menţionate, se afla şi altele edificate, ce pot fi demontate, nu are relevanţă sub aspectul soluţiei pronunţate în cauza de faţă, întrucât toate acestea se constituie într-un tot unitar necesar bunei funcţionări a obiectivului edificat pe terenul preluat de la reclamantă.
În acest context, se constată că, în mod legal, s-a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 5000 mp solicitat prin notificare, motiv pentru care se vădeşte a nu fi fondată critica privind încălcarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Critica privind efectuarea defectuoasă a lucrării de expertiză dispusă în cauză, în sensul nedezmembrării topurilor yyy/1, yyy/2, yyy/3, nu poate constitui obiect de analiză în recurs, dat fiind structura actuală a prezentei căi de atac care nu mai permite, după abrogarea pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., decât analiza criticilor de nelegalitate, iar nu de netemeinicie.
Este nefondată şi critica constând în neacordarea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 1353 mp, atâta vreme cât devoluţiunea în apelul cauzei a privit tocmai această chestiune, în sensul recunoaşterii îndreptăţirii reclamantei şi la despăgubiri pentru acest teren.
Cu privire la notificarea reclamantei, aceasta a fost înaintată în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001 unităţii deţinătoare, primăria localităţii, obligaţie ce incumba pârâtelor în conformitate cu prevederile art. 27 din aceeaşi lege şi care a fost respectată.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta F.D.M. împotriva Deciziei nr. 300A din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6111/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6143/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
