ICCJ. Decizia nr. 6223/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6223/2012
Dosar nr. 3072/91/2007*
Şedinţa publică din 15 octombrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 octombrie 2007, sub nr. 3072/91/2007, pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia civilă, reclamanta B.T. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Focşani - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să-i restituie, în natură, suprafaţa de 385,66 mp teren situat în Focşani.
Prin Sentinţa civilă nr. 453 din 19 iunie 2008, Tribunalul Vrancea a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă să-i restituie suprafaţa de 394 mp situată în Focşani, cu vecinii indicaţi în dispozitivul hotărârii.
Prima instanţă a reţinut, în pronunţarea acestei sentinţe, că reclamanta este fiica defuncţilor D.G. şi D.M.. Tatăl său a decedat în anul 1953, reclamanta rămânând moştenitoare testamentară alături de mama sa. Prin testament i s-a testat reclamantei suprafaţa de 264 mp teren situat în str. C.C., dobândit prin actul de schimb autentic nr. x/1925.
Acelaşi autor a dobândit, în anul 1925, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1925, suprafaţa de 310 mp teren, ce se învecinează cu prima.
Acest teren, în suprafaţă totală de 574 mp, a fost preluat de stat fără titlu.
Din raportul de expertiză întocmit de expert P. şi din răspunsul la obiecţiuni, rezultă că terenul se află în T.x, şi că, din vechea proprietate, este liberă suprafaţa de 394 mp, pe care reclamanta este îndreptăţită să o primească în natură, conform art. 2 lit. i), art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 36/A din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile sus-menţionate, reţinând, în urma efectuării unei noi expertize în apel, că terenul revendicat de reclamantă a trecut în proprietatea pârâtei fără titlu legal, nu este afectat de utilităţi publice şi nu se suprapune cu terenul solicitat de numitul O.V., motiv pentru care aceasta este îndreptăţită, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, la restituire.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focşani.
Prin Decizia nr. 5052 din 7 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtă împotriva Deciziei civile nr. 36/A din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, constatând că hotărârea atacată nu este motivată, ceea ce se circumscrie motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 273/A din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.
Curtea de Apel a dispus efectuarea unei expertize topometrice, prin care să se identifice amplasamentul actual al suprafeţei de 385,66 mp situată în municipiul Focşani str. M., devenită, ulterior, str. C.C.
Raportul de expertiză efectuat de expert O.P. (dosar apel) concluzionează că suprafaţa de teren revendicată de reclamantă este situată în intravilanul municipiului Focşani, str. C.V., fără număr poştal, în tarlaua x, fiind spaţiu verde şi alee pietonală.
Expertul precizează că fosta str. M. a devenit str. C. şi nu C.C., iar, la numărul 27, conform evidenţelor Primăriei municipiului Focşani, figurează proprietate personală.
Prin urmare, se confirmă soluţia instanţei de fond, în sensul că terenul revendicat se află în str. C.V., tarlaua x, nefăcându-se dovada că există o notificare pentru restituirea în natură a acestei suprafeţe, de către altă persoană, cum a susţinut apelanta Primăria municipiului Focşani.
În acest sens erau şi concluziile expertizei efectuate de expert N.D. la Curtea de Apel Galaţi (dosar 3072/91/2007, pe baza căreia s-a pronunţat hotărârea recurată).
Cât priveşte obiecţiunile formulate de Primăria municipiului Focşani la raportul de expertiză, în sensul că expertul nu a identificat, prin schiţă, actualul amplasament al imobilului din str. M., acestea nu sunt întemeiate.
Expertul a anexat la expertiză extrasul de plan cadastral cu fosta stradă M., din care rezultă că aceasta a devenit str. C., zona respectivă nefiind expropriată pentru lucrări de utilitate publică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focşani - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, criticând-o pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., instanţa de apel a pronunţat o hotărâre fără o motivare legală, în drept şi în fapt, a soluţiei, cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecaţii şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, prin Decizia civilă nr. 5052 din 7 octombrie 2010, că instanţa de apel are obligaţia, în rejudecare, să verifice toate motivele de apel formulate de pârâtă şi toate aspectele referitoare la amplasamentul solicitat de reclamanta B.T..
Potrivit raportului de expertiză O.P., fostul amplasament din Focşani, str. M., devenită ulterior str. C.C., se regăseşte, în fapt, pe str. C.V., T.x.
Contrar dispoziţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu a fost analizat motivul de apel cu privire la lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei, determinat de lipsa dovezii de preluare abuzivă a imobilului revendicat.
Prin notificare, intimata a solicitat restituirea, în natură, a terenului în suprafaţă de 264 mp, situat în Focşani, str. C.C., care, potrivit adeverinţei SC C. SA Focşani din 31 martie 1998, nu a fost cuprins în niciun decret de expropriere; ca urmare, notificatoarea nu face dovada preluării abuzive.
Din actele de proprietate ale intimatei B.T. rezultă o contradicţie mare în privinţa amplasamentelor, şi anume:
Actele de proprietate din anul 1925, respectiv actul de vânzare-cumpărare nr. x/1925 pentru 310 mp şi contractul de schimb nr. x/1925 pentru 264 mp menţionează că terenurile sunt amplasate pe str. M., astăzi str. C. (aşa cum a susţinut expertul P. şi cum a confirmat şi pârâta prin nomenclatorul stradal), unde, tot potrivit expertului, figurează proprietăţi particulare.
Testamentul din 1952 vizează terenul de 264 mp loc de casă (grădina închisă situată în oraşul F., str. C.C. nr. 36), iar, prin acţiune, se revendică un teren pe strada C.V., deşi, conform actelor de proprietate, amplasamentul s-a aflat fie pe str. M., actualmente str. C., fie pe str. C.C., amplasamente distincte de cel din str. C.V..
Din acest punct de vedere, obiecţiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză erau pertinente, iar instanţa avea obligaţia să verifice cu exactitate amplasamentele terenurilor.
În ceea ce priveşte amplasamentul solicitat de intimata B.T., în mod greşit reţine instanţa de apel că vechiul amplasament din str. M. se suprapune peste amplasamentul din str. C.V. şi că recurenta nu a făcut dovada că amplasamentul de la această din urmă adresă nu a fost solicitat în natură de altă persoană, fiind depuse toate probele necesare în acest sens (relaţii cu privire la nesuprapunerea str. M. cu str. C.V., notificarea nr. x/2011 a lui O.V. pentru amplasamentul din C.V., copie conformă cu originalul de pe harta municipiului Focşani, din anul 1974, din care rezultă că str. C.V. şi str. C.C. au trasee diferite).
Mai mult, dacă se are în vedere că, din ultima expertiză, reiese că str. M. este actuala str. C., iar intimata înţelege să se folosească doar de testamentul din 1952, unde este menţionată adresa din str. C.C., aceasta ar fi îndreptăţită să solicite restituirea doar a 264 mp, cât se regăseşte în acest act, şi nu 574 mp, cât însumează cele două acte de proprietate din 1925.
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a deciziei recurate, iar, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 304 pct. 7 cu referire la art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Cum s-a arătat în precedent, prima instanţă de recurs a casat decizia atacată pentru nemotivare, constatând că sunt îndeplinite cerinţele motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar, potrivit alin. (3) din acelaşi text de lege, în rejudecare, instanţa de fond va soluţiona cauza ţinând seama de toate motivele invocate în faţa instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
În esenţă, motivele de apel vizau împrejurarea că terenul solicitat de reclamantă, prin acţiune, nu corespunde cu cel din actele de proprietate ale autorului său, că niciodată str. C.C. nu a corespuns cu str. C.V., că terenul în litigiu a fost notificat de o altă persoană şi că reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, de către stat.
În rejudecare, instanţa de apel nu a lămurit aceste aspecte, confirmând, fără o motivare pertinentă şi fără administrarea probelor corespunzătoare, soluţia primei instanţe, prin care s-a dispus obligarea pârâtei să restituie, în natură, suprafaţa de 394 mp teren situat în Focşani, str. C.V., tarlaua x.
Astfel, prin notificarea nr. x/2001, care face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea, în natură, a unei suprafeţe de 264 mp, loc de casă, teren situat în Focşani, str. C.C., preluat abuziv de către stat. Această notificare a fost completată cu o altă cerere, înregistrată la 3 iulie 2007, la B.E.J. T.I.C., prin care a solicitat restituirea, în natură, a suprafeţei totale de 385,66 mp, teren dobândit de autorul său, D.V., în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare şi a unuia de schimb, autentificate în anul 1925, situate, iniţial, în str. M., actuală str. C.V. (în opinia intimatei). Pentru acest teren, reclamanta a invocat calitatea sa, de moştenitor legal şi testamentar (testamentul olograf din 1952 întocmit de D.V. în favoarea sa).
Urmare a nesoluţionării notificării, partea s-a adresat instanţei, pretinzând suprafaţa de teren de 385,66 mp, situată în str. C.V., tarlaua x.
În actele de proprietate ale autorului reclamantei, depuse în susţinerea notificării şi a acţiunii (act de vânzare autentificat sub nr. x/1925, prin care D.V. dobândeşte suprafaţa de teren de 310 mp, şi contract de schimb autentic, prin care dobândeşte suprafaţa de teren de 264 mp în schimbul unei suprafeţe de 44 mp, transmisă către co-schimbaş) adresa terenurilor dobândite de acesta este menţionată în str. M. şi, respectiv, str. M..
În testamentul olograf întocmit de autorul reclamantei, D.V., este indicată suprafaţa de 264 mp loc de casă, situată în str. C.C., pe care acesta o testează în favoarea fiicei sale.
În raportul de expertiză întocmit în dosarul de apel, în rejudecare, şi pe care instanţa şi-a fundamentat decizia recurată în prezenta cauză, expertiză efectuată fără a se avea în vedere actele de proprietate şi de moştenire menţionate mai sus, care nu sunt indicate în cuprinsul său, se arată de către expert O.P. că "fosta stradă M. a devenit strada C. şi nu C.C., iar la nr. 27 ... figurează proprietate particulară", acelaşi expert, desemnat în dosarul primei instanţe, menţionând, în cadrul primei expertize efectuate în proces, că "autorul reclamantei a dobândit, prin cele două acte, 530 mp teren, situat în F., devenită, ulterior, str. C.C.".
Potrivit adeverinţei din 31 martie 1998 a SC C. SA, terenul din Focşani, str. C.C., proprietatea lui D.V., nu a făcut obiectul vreunui decret de expropriere "întocmit" de această unitate.
În concluzie, instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe un raport de expertiză întocmit de acelaşi expert care a efectuat expertiza şi la prima instanţă şi care, în noul raport, a menţionat concluzii contrare faţă de primul în ceea ce priveşte str. M. şi str. C.C.. De asemenea, în cadrul expertizei nu a indicat niciun mijloc de probă (acte) şi niciun alt criteriu în funcţie de care a ajuns la concluzia că suprafaţa de teren pretinsă de reclamantă şi, deci, existentă în actele sale de proprietate şi de moştenire, ar fi situată, în prezent, în str. C.V., fără număr poştal, tarlaua x. Aceasta cu atât mai mult cu cât, cum s-a arătat deja, expertul a menţionat că str. M., indicată în actele de proprietate ale autorului reclamantei, este diferită de str. C.C., indicată în testamentul din 1952, şi nici nu rezultă din expertiză că str. M. ar purta, actual, denumirea de str. C.V., unde i s-a restituit, în natură, terenul reclamantei; dimpotrivă, expertul arată că str. M. este actuala str. C.
În plus, expertul menţionează că, pe terenul restituit reclamantei, din str. C.V., se află, în prezent, o alee pietonală şi spaţiu verde, ceea ce ar fi impus instanţei de apel să verifice dacă destinaţia actuală a terenului permite restituirea, în natură, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv dacă terenul este afectat sau nu de utilităţi publice, de natură să împiedice acordarea acestei forme de reparaţie.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut, din extrasul de plan cadastral ataşat la expertiză, că str. M. a devenit str. C. şi că zona respectivă nu a fost expropriată pentru lucrări de utilitate publică, ceea ce ar implica preluarea fără titlu a imobilului. Curtea a omis, însă, cu privire la acest considerent, că, prin confirmarea soluţiei primei instanţe, a obligat pe pârâtă să restituie, în natură, un teren din str. C.V., iar nu din actuala str. C., astfel încât împrejurarea că terenul din fostă M., în prezent, C., nu a fost expropriat nu prezintă relevanţă, nelămurind situaţia terenului din C.V., privind modalitatea de preluare, aşa cum ar fi fost necesar. De altfel, singura probă existentă la dosar în ceea ce priveşte preluarea vizează terenul din str. C.C., şi anume adresa SC C. SA nr. x/1998, în care se menţionează că terenul de la această adresă, nr. y, fostă proprietate a lui D.V., nu a făcut obiectul unui decret de expropriere. Or, expertul a menţionat tocmai că str. M., adresă indicată în actele de proprietate ale autorului reclamantei, nu a purtat niciodată denumirea de str. C.C., aşa încât, şi din acest punct de vedere, situaţia preluării bunului restituit în natură nu a fost lămurită.
Pe de altă parte, verificarea modalităţii de preluare a bunului de către stat nu se poate realiza prin compararea unor planuri cadastrale, care nu conţin, prin ele însele, informaţii în acest sens, ci, în urma identificării exacte a amplasamentului solicitat în funcţie de actele de proprietate, prin solicitarea de relaţii în acest sens de la instituţiile abilitate să le comunice.
În ceea ce priveşte existenţa pretenţiilor unor terţe persoane asupra terenului în litigiu, tot raportat la expertiză, instanţa a reţinut că, pentru fosta str. M., actuală C., figurează proprietate personală, iar, pentru terenul din C.V., nu s-a dovedit existenţa vreunei notificări formulată de un terţ pentru restituirea în natură. Nu a avut în vedere, însă, sub acest aspect, ca, de altfel, nici pentru stabilirea amplasamentului terenului pretins de reclamantă, că, în actele de proprietate ale autorului acesteia, terenul pretins figura în str. M., că expertul nu a stabilit, în rejudecarea apelului, dacă, pentru terenul din C.V., există cereri de restituire din partea terţilor, precum şi faptul că recurenta a invocat şi depus la dosar notificarea din 12 noiembrie 2011, formulată de O.V. (dosar fond) pentru amplasamentul din C.V..
Toate aceste chestiuni expuse mai sus au format atât motive ale apelului declarat de pârâtă, care nu au fost analizate şi lămurite pe baza unor probe concludente, de către instanţa de apel, şi, totodată au fost invocate pe calea obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză întocmit în rejudecare, greşit respinse de către aceeaşi instanţă.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a lămurit, pe deplin, aspectele de fapt enunţate mai sus şi nici nu a răspuns motivelor de apel invocate de pârâtă, care conţin critici în acelaşi sens, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) - (3) cu referire la art. 304 pct. 7 şi art. 314 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va completa probatoriul cu orice mijloc de probă pe care îl va considera necesar pentru lămurirea situaţiei de fapt în legătură cu identificarea terenului pretins de reclamantă, faţă de cel din actele de proprietate şi de moştenire depuse în susţinerea notificării şi a acţiunii, va stabili modalitatea de preluare a imobilului, de către stat, dacă, pentru imobilul pretins există sau nu pretenţii formulate de terţe persoane, care este afectaţiunea actuală a imobilului în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi, raportat la această chestiune, care este forma de reparaţie cuvenită reclamantei. În acest sens, va ordona efectuarea unei expertize de specialitate de către un alt expert decât cel care a efectuat expertizele în fond şi apel, sau, eventual, de către o comisie formată din trei experţi, care vor avea în vedere toate actele de proprietate şi de moştenire depuse la dosar, precum şi orice alt mijloc de probă relevant, dar şi destinaţia actuală a imobilului, precum şi apărarea pârâtei privind notificarea formulată de O.V. pentru amplasamentul din str. C.V., urmând a se stabili dacă terenul pretins de acesta corespunde cu cel solicitat de reclamantă.
La efectuarea expertizei şi la rejudecarea apelului se vor avea în vedere şi susţinerile formulate în recurs şi prin obiecţiunile formulate la raportul de expertiză întocmit în rejudecarea apelului de către apărătorul reclamantei, în sensul că terenul notificat de aceasta se află în str. C., tarlaua y (şi nu în str. C.V., tarlaua x, adresă menţionată în sentinţa atacată) şi că, în locul terenului reclamantei, imposibil de restituit în natură (fiind afectat de blocuri de locuinţe), solicită restituirea, prin compensare, a terenului menţionat în sentinţă, din str. C.V., tarlaua x.
Identificarea amplasamentului terenului notificat se va face şi în raport de aspectul sus-menţionat, urmând ca instanţa de apel să aibă în vedere forma de reparaţie cuvenită reclamantei, reţinându-se că terenul din str. C.V. fără nr. tarlaua nr. x, a fost restituit, în natură, acesteia, prin sentinţa atacată, iar nu ca formă de reparaţie în echivalent, prin compensare. Curtea va verifica temeinicia şi legalitatea soluţiei primei instanţe inclusiv sub acest aspect, al formei de reparaţie stabilită în natură, deşi, aparent, a fost restituit un alt teren decât cel notificat, precum şi, în ce măsură este posibilă acordarea terenului menţionat, în compensare, în cazul în care terenul pretins de reclamantă nu se poate restitui în natură. În acest ultim caz, se va avea în vedere şi corespondenţa valorică a terenurilor pretins şi, respectiv, solicitat în compensare, raportat la locul situării, caracteristicile şi dimensiunile fiecăruia dintre bunuri, sub rezerva posibilităţii restituirii prin compensare, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte invocarea, în recurs, a motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., aceste cazuri de recurs nu au fost avute în vedere de prezenta instanţă, deoarece recurenta nu a formulat critici care să se circumscrie unei interpretări greşite a actului juridic dedus judecăţii, cu consecinţa schimbării naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8); de asemenea, nu se poate verifica interpretarea şi aplicarea legii (art. 304 pct. 9) decât la o situaţie de fapt pe deplin stabilită, ceea ce nu este cazul deciziei recurate, iar reevaluarea situaţiei de fapt nu se poate realiza în recurs, fiind incompatibilă cu structura actuală a căii de atac în discuţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Focşani - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 împotriva Deciziei nr. 273/A din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6220/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6226/2012. Civil. Legea 10/2001. Obligaţie de... → |
|---|
