ICCJ. Decizia nr. 6268/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6268/2012
Dosar nr. 1297/83/2009*
Şedinţa publică din 16 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Satu Mare, secţia civilă, la 10 mai 2011, petenta expert inginer M.D.M. a solicitat să se dispună acordarea imediată a diferenţei de onorariu cuvenit, în calitate de expert desemnat în cauză, motivând că în mod nejustificat s-a dispus diminuarea onorariului definitiv în sumă de 18.780 RON de către instanţa de judecată, prin sentinţa nr. 2928/D din 14 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în Dosarul nr. 1297/83/2009.
Prin încheierea din camera de consiliu din 17 mai 2011, Tribunalul Satu Mare, secţia civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta M.D.M., în sensul de a se dispune acordarea imediată, din sursele extrabugetare ale Ministerului de Justiţie, a diferenţei de onorariu, în sumă de 15.780 RON.
Pentru a pronunţa această încheiere, Tribunalul a reţinut că, la 31 ianuarie 2011, acelaşi expert a formulat în scris obiecţiunile sale faţă de soluţia instanţei de judecată privind diminuarea onorariului de expert, cerere care la data de 11 februarie 2011 a fost calificată drept apel împotriva sentinţei nr. 2928/D din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Satu Mare, având termen de judecată stabilit la Curtea de Apel Oradea în cursul lunii iunie 2011.
S-a constatat că solicitarea petentei nu se încadrează în limitele procesuale instituite prin art. 281 C. proc. civ. şi că cererea de plată integrală a diferenţei de onorariu din surse extrabugetare ale Ministerului Justiţiei excede competenţei judecătorului învestit cu soluţionarea fondului pricinii.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel petenta M.D.M., invocând dispoziţiile O.G. nr. 2/2000 aprobată prin Legea nr. 156/2002 şi modificată prin Legea nr. 178/2009.
Prin decizia civilă nr. 201 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul împotriva încheierii de şedinţă din 17 mai 2011 a Tribunalului Satu Mare, reţinând, în esenţă, că prin decizia nr. 182 din 06 iulie 2011 a Curţii de Apel Oradea au fost admise apelurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 2928/D din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Satu Mare, hotărârea fiind desfiinţată, iar cauza trimisă pentru o nouă judecată, la instanţa de fond, ocazie cu care va fi reanalizată problema onorariului expertului. S-a considerat, astfel, că apelul a rămas fără obiect.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs petenta M.D.M., solicitând aprobarea integrală a decontului iniţial, care reflectă valoarea intrinsecă a lucrării şi răspunsul la obiectivele stabilite de instanţa de judecată în baza solicitării reclamanţilor şi obligarea la plata diferenţei de onorariu de 15.780 RON, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 208/2010, în solidar a reclamanţilor N.P. şi a mandatarului E.M.
Intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
La prima zi de înfăţişare, Curtea a pus în discuţie excepţia nulităţii recursului, în raport de neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Examinând cu prioritate excepţia menţionată, Curtea va constata că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În cauză, recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi 304 C. proc. civ. întrucât prin cererea de recurs nu a indicat motivele de nelegalitate pentru care a înţeles să critice decizia atacată, referindu-se doar la aspectele de fond în legătură cu decontul privind efectuarea expertizei şi ordinele de deplasare la faţa locului.
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se circumscriu considerentelor deciziei recurate, care au condus la soluţia respingerii apelului petentei.
Prin urmare, se va constata că niciuna dintre criticile formulate nu poate fi încadrată în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
În consecinţă, în temeiul art. 306 alin. ultim C. proc. civ., se va constata nulitatea recursului declarat de petentă împotriva deciziei nr. 201 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de M.D.M. împotriva deciziei nr. 201 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6260/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 63/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
