ICCJ. Decizia nr. 6278/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6278/2012
Dosar nr. 3833/1/2011
Şedinţa publică din 16 octombrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 1516/94/2007 la data de 6 martie 2007, reclamanta SC I. SA a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să îi lase în deplină posesie şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă totală de 6.824 mp, situat pe raza localităţii Ş., jud. Ilfov.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că deţine, în calitate de proprietar, o suprafaţă de teren de 101.053,5 mp, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 0568 din 10 august 1993, a Ordinului nr. 295 din 31 mai 1976 şi a Sentinţelor civile nr. 3526 din 26 iunie 2000 şi nr. 3107 din 17 octombrie 2001 pe raza localităţilor Ş. şi P.
Din suprafaţa totală de 101.053,5 mp, societatea reclamantă deţine pe bază de titlu de proprietate pe raza localităţii Ş. suprafaţa de 790400 mp, dar în realitate deţine mai puţin, respectiv 68.768,5 mp, diferenţa aflându-se în posesia pârâtei, respectiv 6.824 mp.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480 C. civ.
La data de 05 mai 2007 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1112 din 6 martie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 1516/94/2007, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta SC I. SA în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, în favoarea Tribunalului Bucureşti unde a fost înregistrată pe rolul Secţiei a V-a civilă la data de 29 aprilie 2008 sub nr. 16202/3/2008.
La termenul din 24 septembrie 2008, tribunalul a constatat că a operat o transmisiune a calităţii procesuale pasive de la SC A. SA la SC C.I. SRL,ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi în consecinţă a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a SC C.I. SRL în locul SC A. SA.
Prin Sentinţa civilă nr. 797/5 iunie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa în acest mod instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi reclamanta SC I. SA şi-a intabulat prima dreptul de proprietate asupra terenului situat în localitatea Ş., jud. Ilfov, dobândit prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0568 din 10 august 1993, intabularea a privit doar suprafaţa de 68.768,5 mp, nu şi suprafaţa de 6.824 mp aflată în litigiu, având în vedere că această din urmă suprafaţă nu se afla în posesia reclamantei, nici la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi nici ulterior, la data întocmirii cadastrului, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză.
Prin Decizia nr. 402A din 7 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamanta SC I. SA, a respins calea de atac ca nefondată pentru considerentele de mai jos.
În cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză cu specific topografic de către experţii tehnici judiciari A.D. şi P.E.
În prima lucrare de specialitate expertul A.D., deşi a arătat că nu a putut identifica cu exactitate terenul în litigiu datorită conduitei procesuale a reclamantei care nu a prezentat documentaţia cadastrală topografică pentru terenul revendicat, totuşi, în baza actelor de proprietate prezentate de părţi cât şi în baza "individualizării grafice prezentate în schiţele anexă la raportul de expertiză nr. 2 şi 3" s-a stabilit că terenul în suprafaţă de 6.824 mp pentru care s-a atribuit numărul cadastral 65 proprietatea pârâtei SC A. SA, în prezent SC C.I. SRL, nu se suprapune cu terenul revendicat de către reclamantă.
De asemenea, expertul P.E. care a efectuat expertiza în cadrul procesual al soluţionării cauzei de către Tribunalul Bucureşti, după ce iniţial a arătat că terenurile se suprapun, în urma încuviinţării obiecţiunilor formulate de către pârâtă, a arătat că prima concluzie la care a ajuns nu a fost fundamentată de măsurători în teren. S-a arătat că, în raport de documentaţiile cadastrale ale celor două părţi precum şi suprafeţele intabulate în cartea funciară, între cele două terenuri deţinute de părţi nu există nicio suprapunere.
Faţă de concluziile la care au ajuns cei doi experţi judiciari numiţi în cauză, Curtea a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada, conform art. 1169 C. civ., a faptului ocupaţiunii abuzive a terenului revendicat de către pârâtă.
Susţinerea apelantei reclamante în sensul că în cadrul operaţiunii juridice a comparării titlurilor de proprietate are câştig de cauză cel ce şi-a intabulat primul dreptul de proprietate este întemeiată, însă în cauză nu s-a făcut dovada suprapunerii terenului revendicat de către reclamantă cu o parte a terenurilor deţinute de către pârâtă, situaţie în care nu prezintă relevanţă juridică împrejurarea că reclamanta şi-a intabulat prima dreptul de proprietate.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că decizia este pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. deoarece este insuficient motivată. Se mai arată că instanţa a omis să se pronunţe în raport de noile înscrisuri depuse la 3 mai 2010. Se apreciază că au fost încălcate dispoziţiile referitoare la un proces echitabil deoarece a reluat concluziile instanţei inferioare.
Prin Decizia nr. 3174 din 5 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a respins recursul ca nefondat.
În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse.
În cauza de faţă, problema de drept supusă spre dezlegare a fost aceea a comparării a două titluri valide de proprietate pretins a fi emise pentru aceeaşi suprafaţă de teren, 6824 mp.
Ambele instanţe de fond, înainte de a da eficienţă petitului acţiunii, creaţie a practicii judiciare şi a jurisprudenţei, au analizat, prin intermediul probei tehnice judiciare a expertizei, a documentaţiilor cadastrale şi a suprafeţelor intabulate, dacă există vreo suprapunere a celor două titluri cu privire la suprafaţa de teren revendicat.
Aşa cum se observă din considerentele instanţei superioare de fond, aceasta a analizat problemele esenţiale care i-au fost supuse dezbaterii: suprapunerea ori nu a terenului în litigiu, în vederea comparării celor două titluri de proprietate.
Evaluarea ori nepronunţarea asupra probelor administrate, nu pot face obiect al recursului faţă de dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate şi nu pentru motive de netemeinicie.
De altfel motivele de recurs ce permiteau verificarea deciziilor atunci când instanţa fie nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fie a pronunţat o hotărâre eronată decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, pct. 10 şi 11 ale art. 304, au fost abrogate prin art. I pct. III1 şi art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005.
Pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., invocat de recurentă, în sensul că instanţa de apel nu a făcut decât să copieze considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică, nu are incidenţă în cauză. Aceasta pentru că instanţa a răspuns criticilor formulate cu propriile argumente "şi anume faptul că reclamanta nu a făcut dovada, conform art. 1169 C. civ. a faptului ocupaţiunii abuzive a terenului revendicat" ceea ce a determinat "irelevanţa faptului că reclamanta şi-a intabulat prima dreptul de proprietate", opinie întemeiată pe probatoriul complex administrat în cauză.
Împotriva deciziei menţionate anterior a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 318 teza finală C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei s-au arătat următoarele:
În chiar preambulul recursului a arătat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală fiind rezultatul unei aprecieri superficiale a materialului probator administrat în cauză şi a unei interpretări şi aplicări greşite a legii.
În cuprinsul recursului a făcut referiri exprese la art. 304 pct. 7 şi art. 261 pct. 5 C. proc. civ. în sensul completei nemotivări a deciziei atacate.
Criticile de nelegalitate sunt evidente în cuprinsul recursului cu referire la încălcarea dispoziţiilor legale care ocrotesc dreptul de proprietate consfinţit prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0568.
S-a mai referit în motivele de recurs la încălcarea prevederilor legale referitoare la validarea expertizelor imobiliare efectuate în cauză şi la faptul că nu s-a examinat niciuna dintre criticile aduse prin apel sentinţei pronunţate în fond.
Astfel, fără a face trimitere expresă la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a formulat şi detaliat critici concrete de nelegalitate încadrabile, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. în aceste norme, întrucât a folosit termeni ca nelegalitate şi interpretarea greşită a legii.
Or, niciuna dintre aceste critici nu a fost analizată de către instanţa de recurs care s-a limitat la a analiza incidenţei art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În speţă nu se regăseşte situaţia în care instanţa ar fi omis să examineze doar argumentele de fapt şi de drept subsumate unui motiv de casare şi ar fi răspuns eventual printr-un considerent comun la motivele de casare indicate.
Instanţa nu numai că nu a răspuns la toate argumentele invocate în sprijinul ideii nelegalităţii şi a aplicării greşite a legii ci nu a antamat în niciun fel acest motiv de recurs.
Contestatorul a mai arătat în continuare, pentru a releva modul în care s-a desfăşurat judecata în recurs, că instanţa a respins cererea motivată a apărătorului său de acordare a încă unui termen în cauză pentru a se depune un înscris nou potrivit prevederilor art. 305 C. proc. civ., în condiţiile în care procurarea înscrisului respectiv până în acel moment îi fusese imposibilă din cauza unui motiv obiectiv, decesul recent al reprezentantului legal al societăţii.
Instanţa de recurs nu a examinat argumentele sale referitoare la faptul că prin modul în care a fost pronunţată, cu încălcarea gravă a unor dispoziţii legale şi practic nemotivată, decizia instanţei de apel a adus atingere prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele formulate, Înalta Curtea a constatat nefondată contestaţia în anulare pentru considerentele expuse mai jos.
Potrivit art. 318 C. proc. civ. "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când (...) când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În esenţă, contestatorul susţine că ar fi invocat în cuprinsul recursului şi motive de fapt care puteau fi încadrate în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. pe care instanţa de recurs nu le-ar fi analizat.
Această susţinere nu are corespondent în conţinutul recursului, unde, aşa cum corect a reţinut instanţa de recurs, s-au invocat numai motive încadrabile în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., text de lege invocat expres în cadrul recursului.
Menţionarea în partea introductivă a motivelor de recurs a faptului că decizia atacată ar fi nelegală ca rezultat al interpretării şi aplicării greşite a legii nu poate duce la concluzia că instanţa de recurs trebuia să analizeze şi motive încadrabile în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 atâta timp cât în cadrul motivării în fapt a recursului recurenta nu a explicitat care ar fi dispoziţia legală de drept material interpretată şi aplicată greşit de către instanţa de apel.
Singura dispoziţie legală menţionată în cadrul motivelor de recurs ca fiind interpretată şi aplicată greşit de către instanţa de apel este cea conţinută în art. 261 pct. 5 C. proc. civ. în directă legătură cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat expres în partea introductivă a recursului.
În ceea de priveşte faptul că ar fi făcut referire implicită la încălcarea dispoziţiilor legale care ocrotesc dreptul de proprietate prin referirea la certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0568, care nu ar fi fost avut în vedere de către instanţa de apel, afirmaţii care ţineau de aplicarea art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat ca temei al recursului, se poate constata din motivarea instanţei de recurs că aceasta a analizat şi acest aspect reţinând că instanţa de apel a constatat nedovedirea "faptului ocupaţiunii abuzive a terenului revendicat" de către pârât, acesta fiind motivul respingerii acţiunii iar nu nedovedirea de către reclamant a existenţei titlului de proprietate.
Instanţa de recurs a mai constatat că "motivele de recurs ce permiteau verificarea deciziilor atunci când instanţa fie nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fie a pronunţat o hotărâre eronată decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, pct. 10 şi 11 ale art. 304, au fost abrogate prin art. I pct. III1 şi art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, ca atare a considerat că nu poate analiza aceste motive întrucât nu pot fi încadrate în prevederile art. 304 în vigoare la data formulării recursului.
Nu au corespondent în cadrul motivelor de recurs nici susţinerile contestatoarei în sensul că s-ar fi referit în cuprinsul acestora la încălcarea prevederilor legale referitoare la validarea expertizelor imobiliare efectuate în cauză simpla expunere selectivă a actelor şi lucrărilor dosarului din perspectiva recurentului neputând fi calificată drept o critică a dispoziţiilor unei hotărâri.
Aşa cum s-a reţinut anterior instanţa de recurs a constatat că nu poate analiza aceste motive întrucât nu pot fi încadrate în prevederile art. 304 în vigoare la data formulării recursului ţinând de aprecierea asupra probelor administrate, fapt ce ţine de netemeinicia iar nu de nelegalitatea hotărârii.
Instanţa de recurs a analizat şi susţinerea din recurs în sensul că instanţa de apel nu a examinat niciuna dintre criticile aduse prin apel sentinţei pronunţate în fond, aşa cum rezultă în mod expres din penultimul paragraf al considerentelor deciziei contestate.
Este nereală şi susţinerea contestatoarei în sensul că instanţa de recurs nu a examinat argumentele sale referitoare la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil având în vedere că această analiză a fost făcută, aşa cum rezultă chiar de la începutul considerentelor propriu-zise ale deciziei atacate cu prezenta contestaţie, instanţa de recurs analizând expres argumentul utilizat de către recurent în susţinerea acestei critici în sensul că instanţa de apel ar fi reluat "concluziile instanţei inferioare".
Susţinerea din cadrul contestaţiei în anulare privind respingerea acordării unui termen în recurs pentru administrarea unei probe nu poate fi încadrabilă în vreunul din motivele de contestaţie în anulare, prevăzute expres şi limitativ în cadrul art. 317 şi 318 C. proc. civ.
În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC I. SA împotriva Deciziei nr. 3174 din 5 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6276/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6317/2012. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
