ICCJ. Decizia nr. 6336/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6336/2012
Dosar nr. 62937/3/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 17 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi la data de 2 martie 2011, C.G. a solicitat punerea în executare silită a Sentinţei civile nr. 2774 din 20 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, debitor fiind Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria Filipeşti, judeţul Bacău.
Prin încheierea din camera de consiliu din 4 martie 2011, Judecătoria Buhuşi a respins cererea de încuviinţare a executării silite, constatând că titlul executoriu face parte din categoria celor care cuprind dispoziţii ce nu pot fi aduse la îndeplinire prin executare silită.
Prin Decizia nr. 471 din 3 iunie 2011, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis recursul declarat de C.G. împotriva încheierii, pe care a casat-o, cauza fiind trimisă spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul Bacău a reţinut că titlul executoriu este pronunţat de o instanţă de contencios administrativ, iar, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, instanţa de executare este cea care a soluţionat fondul litigiului.
Prin Sentinţa civilă nr. 2826 din 20 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuşi.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că, deşi titlul executoriu reprezintă o hotărâre pronunţată de o instanţă de contencios administrativ, acest lucru nu atrage şi competenţa ratione materiae a instanţei care a judecat fondul litigiului, deoarece instanţa de contencios nu este instanţă de executare de drept comun, iar art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004 are în vedere doar luarea măsurilor specifice de executare silită reglementate în domeniul de referinţă.
Înalta Curte constată că nu există conflict negativ de competenţă şi va respinge sesizarea de a pronunţa un regulator de competenţă, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 20 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente pentru a judeca aceeaşi pricină.
Prin urmare, conflictul negativ de competenţă presupune sesizarea cu aceeaşi cauză a două sau mai multe instanţe care s-au declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, iar declinările de competenţă între instanţele sesizate să fie reciproce.
În prezenta cauză, însă, nu sunt întrunite aceste condiţii.
În condiţiile în care se pretinde că există conflict negativ de competenţă între Judecătoria Buhuşi şi Tribunalul Bucureşti, se constată că între aceste instanţe nu a existat o declinare reciprocă de competenţă.
Trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în fond este o consecinţă a dezlegării dată de instanţa de recurs chestiunii de ordine publică referitoare la competenţă, dezlegare obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. pentru instanţa de rejudecare.
Prin urmare, atât timp cât instanţa competentă a fost stabilită de instanţa de recurs, această chestiune nu poate fi repusă în discuţie la rejudecare, motiv pentru care nu poate exista nici conflict negativ de competenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge sesizarea cu regulator de competenţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6317/2012. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6337/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
