ICCJ. Decizia nr. 6302/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6302/2012
Dosar nr. 550/2/2011
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2012
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea iniţială înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 36423/3/2009 din data de 17 septembrie 2009, reclamantul S.G. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primarul General al Municipiului Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să stabilească, în condiţiile Legii nr. 10/2001, că are calitatea de persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafaţă de 793,77 mp situat în Bucureşti, Calea P., colţ cu str. O., sector 1 şi construcţia demolată, învestind autoritatea competentă în condiţiile legii speciale să-i acorde efectiv echivalentul bănesc stabilit ca măsură reparatorie. În subsidiar, reclamantul a solicitat să i se stabilească dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul litigios şi de a înainta autorităţii competente, potrivit legii speciale, propunerea de acordare a despăgubirilor băneşti cuvenite. A solicitat, totodată, obligarea autorităţilor pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că urmare a notificării depusă de defuncta sa soţie S.M.A., în condiţiile art. 21 şi următoarele din Legea nr. 10/2001, a continuat în calitate de unic moştenitor demersurile acesteia prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea în natură a imobilului situat în Calea P.
A arătat reclamantul că prin Dispoziţia nr. 1707/2003 emisă de Primarul General i s-a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii, dispoziţie ce a fost contestată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin Sentinţa civilă nr. 176 din 4 martie 2005 a anulat dispoziţia şi a obligat Primarul General al Municipiului Bucureşti să emită o nouă dispoziţie în sensul acordării măsurilor reparatorii prin restituirea în natură a imobilului situat în Calea P.
Ca urmare, a fost emisă Dispoziţia nr. 9285/2007 de Primarul General al Municipiului Bucureşti prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului - teren şi construcţie, situat în Bucureşti, Calea P., sector 1. Ulterior, prin adresa din 25 ianuarie 2008 emisă de C.G.M.B. - A.F.I. s-a comunicat reclamantului că nu se poate aduce la îndeplinire dispoziţiile Sentinţei civile nr. 176/2005 şi nici măsurile stabilite de Primarul general prin Dispoziţia nr. 9285/2007 întrucât terenul este afectat destinaţiei "Pasaj denivelat superior Basarab", iar construcţia a fost demolată de antreprenorul general.
A arătat reclamantul că, în acest context, a acţionat în judecată Primăria municipiului Bucureşti şi Primarul General al municipiului Bucureşti solicitând despăgubiri pentru exproprierea imobilului, pentru utilitate publică, demers judiciar ce i-a fost respins prin Sentinţa civilă nr. 316 din 9 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă. S-a susţinut că, deşi este beneficiarul Sentinţei civile nr. 176/2005, obligaţia impusă nu poate fi executată şi unica modalitate de acordare a măsurilor reparatorii este aceea a echivalentului bănesc.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 şi urm. din Legea nr. 10/2001, art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pe parcursul soluţionării litigiului, reclamantul S.G. a decedat, fiind introduşi în proces, în calitate de moştenitori S.M., B.C., C.A. şi Ş.M.
Prin Sentinţa civilă nr. 569 din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
În pronunţarea soluţiei, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 176/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 20/2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti , secţia a IV-a civilă, a fost anulată Dispoziţia nr. 1707/2003 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, acesta fiind obligat să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură a imobilului din Bucureşti, Calea P., sector 1 compus din teren în suprafaţă de 793,77 mp şi construcţie, cu excepţia a două apartamente înstrăinate în condiţiile Legii nr. 112/2005.
În executarea acestei hotărâri judecătoreşti, Primarul a emis Dispoziţia nr. 9285/2007, dispunând restituirea în natură a imobilului. S-a reţinut de către tribunal că intervenirea unor obstacole în punerea în executare a restituirii în natură nu este determinată de vreunul din cazurile în care Legea nr. 10/2001 interzice restituirea în natură, ci de împrejurarea că imobilul a fost demolat şi afectat de obiectivul de interes local "Pasaj Denivelat Superior Basarab".
Pe de altă parte, s-a reţinut de către prima instanţă că prin Sentinţa civilă nr. 316/2009, Tribunalul Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de acordare de despăgubiri, pe motiv că nu s-a dispus exproprierea, ceea ce nu împiedică însă partea să apeleze la alte demersuri judiciare.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 730A din 03 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanţii S.M., B.C., C.A. şi Ş.M., dispunându-se anularea în tot a Sentinţei civile nr. 569 din 21 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi reţinerea cauzei pentru evocare în fond, fixându-se termen de judecată la data de 25 februarie 2011 cu citarea părţilor.
În pronunţarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut prioritar motivul de nulitate a sentinţei atacate, invocat prin motivele de apel, referitor la împrejurarea că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor calificarea juridică a acţiunii, sub aspectul respectării dispoziţiilor înscrise în art. 129 alin. (4) C. proc. civ. coroborat cu art. 84 C. proc. civ. Or, încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, a produs apelanţilor-reclamanţi o vătămare procesuală constând în încălcarea dreptului de acces la justiţie prevăzut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, drept pentru care instanţa de apel a anulat în tot procedura urmată şi a reţinut pricina spre rejudecare în fond.
Prin Decizia civilă nr. 815/A din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă - urmare a evocării fondului pricinii - a fost admisă acţiunea formulată de reclamantele S.M., B.C.A. şi Ş.M., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al municipiului Bucureşti şi Primarul General al municipiului Bucureşti.
Pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantelor S.M., B.C., C.A. şi Ş.M. suma de 2.062.205 RON, reprezentând contravaloarea imobilului a cărui restituire în natură s-a dispus prin Sentinţa civilă nr. 176 din 4 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, rămasă definitivă şi irevocabilă, respectiv "teren în suprafaţă de 793,77 mp şi construcţiile existente" situat în Bucureşti, Calea P., colţ cu str. O., sector 1, ca urmare a imposibilităţii obiective de executare silită a respectivei hotărâri. S-a dispus omologarea raportului de expertiză întocmit de expert S.F.
În pronunţarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că prin dispoziţia prin Dispoziţia nr. 1707 din 05 noiembrie 2003 a Primăriei Municipiului Bucureşti s-a respins notificarea formulată de S.M.A. privind imobilul situat în Calea P. colţ cu Şos. B., sector 6. În urma contestaţiei formulată, dispoziţia a fost anulată prin Sentinţa civilă nr. 176 din 04 martie 2005 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, definitivă prin Decizia nr. 20 din 27 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi irevocabilă prin nerecurare, instanţa dispunând obligarea Primăriei Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, să emită o nouă dispoziţie de restituire în natura a imobilului situat în Bucureşti, Calea P., sector 1 compus din teren în suprafaţă de 793,77 mp şi construcţie, cu excepţia a doua apartamente înstrăinate în condiţiile Legii nr. 112/2005.
La data de 06 iulie 2006 Consiliul General al Municipiului Bucureşti a emis Hotărârea nr. 160 prin care a declarat de utilitate publică locală zona cuprinsă între bd. N. - Şos. O. - Intersecţia Calea R. - Calea G. - Şos. G., întemeiată pe dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Din Tabelul cu proprietăţile afectate de expropriere întocmit de Comisia de cercetare prealabilă constituită în baza Dispoziţiei Primarului General nr. 730 din 01 mai 2006, reiese că imobilul situat în Calea P. figurează la poz. 63 printre imobilele supuse exproprierii.
Totodată, din procesul-verbal din 08 iunie 2006 întocmit de Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice de interes local "Pasaj rutier denivelat, superior - Basarab - Sector 1 - 6" rezultă că imobilul cu privire la care s-a dispus restituirea în natură prin Sentinţa civilă nr. 176 din 04 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, figurează la poz. 19 printre imobilele supuse exproprierii.
În executarea hotărârii judecătoreşti de restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafaţă de 793,77 mp şi construcţiile existente, respectiv a Sentinţei civile nr. 176 din 04 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Primăria Municipiului Bucureşti a emis Dispoziţia nr. 9285 din 13 decembrie 2007 prin care a fost revocată Dispoziţia nr. 1707/2003 şi s-a dispus restituirea în natura a imobilului situat în Bucureşti Calea P., sector 1 colţ cu str. O., sector 1, compus din teren în suprafaţă de 793,77 mp şi construcţie, cu excepţia apartamentelor înstrăinate în condiţiile Legii nr. 112/2005.
De asemenea, prin Dispoziţia nr. 9286 din 13 decembrie 2007 Primăria Municipiului Bucureşti a respins notificarea privind restituirea în natură a apartamentelor notificate de S.M., decedată, prin moştenitor S.G., vândute în baza Legii nr. 112/1995, pentru acestea propunându-se autorului reclamantelor măsuri reparatorii în echivalent.
Potrivit adresei din 22 ianuarie 2008 emisă de SC C.C.A. SRL, înregistrată la Primăria Municipiului Bucureşti sub nr. 1713 din 22 ianuarie 2008, pentru apartamentele vândute de Statul Român în baza Legii nr. 112/1995 situate în Calea P. colţ cu str. O. au fost încheiate acte translative de proprietate şi au fost acordate despăgubiri în baza Legii nr. 33/1994.
În schimb, pentru imobilul restituit în natură în proprietatea autorului reclamantelor prin Sentinţa civilă nr. 176 din 04 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, autorităţile cu atribuţii în aplicarea Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică au stabilit faptul că nu pot fi acordate despăgubiri autorului reclamantelor, cu motivarea că terenul în litigiu se afla la data declarării utilităţii publice, respectiv 06 iulie 2006, în proprietatea Municipiului Bucureşti, iar construcţia a fost demolată de către antreprenorul general al obiectivului de interes local "Pasaj denivelat superior Basarab", în baza Hotărârii nr. 160 din 06 iulie 2006 a Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Acţiunea formulată de autorul reclamantelor în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti şi C.G.M.B., prin care acesta a solicitat obligarea pârâţilor la plata unei juste despăgubiri pentru exproprierea proprietăţii sale a fost respinsă ca inadmisibilă de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 316 din 09 martie 2009 pe considerentul că prin Hotărârea C.G.M.B. nr. 160/2006 s-a dispus numai asupra utilităţii publice a lucrării de interes local "Pasaj denivelat superior Basarab", nu şi asupra exproprierii propriu-zise a imobilului situat în Calea P. colţ cu str. O., sector 1. Prin urmare, instanţa a reţinut că cererea de stabilire a despăgubirilor este inadmisibilă, deoarece nu s-a dispus exproprierea imobilului.
În faza de apel apelantele-reclamante au depus la dosar Raportul de specialitate privind înaintarea către Guvernul României a solicitării de emitere a unei hotărâri de guvern referitoare la procedura de expropriere pentru imobilele rămase de expropriat în vederea continuării şi finalizării lucrării de interes public local "Pasaj rutier denivelat superior Basarab", expunerea de motive întocmită de Primăria Municipiului Bucureşti, Hotărârea C.G.M.B. nr. 50 din 24 februarie 2009 şi M. Of. nr. 143 din 09 martie 2009 în care a fost publicată O.U.G. nr. 12/2009 privind declanşarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local "Pasaj denivelat superior Basarab", cuprinzând în anexă Lista imobilelor supuse exproprierii pentru cauză de utilitate publică din a căror examinare reiese că imobilul în litigiu, situat în Calea P. colţ cu str. O., sector 1, nu face parte dintre imobilele rămase de expropriat în vederea continuării şi finalizării lucrării de interes public local "Pasaj rutier denivelat superior Basarab".
Prin Decizia de desfiinţare intermediară nr. 730/A din 03 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţa de apel a calificat acţiunea reclamanţilor ca fiind o acţiune în pretenţii pentru imposibilitatea obiectivă de predare a unui bun imobil determinat prin dispozitivul Sentinţei civile nr. 176 din 04 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, reclamantele se află în faza de executare a unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile prin care s-a dispus, în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, obligarea entităţii învestite cu soluţionarea notificării, respectiv Primăria Municipiului Bucureşti, la restituirea în natură a imobilului în litigiu, compus din teren în suprafaţă de 793,77 mp şi construcţia existentă pe terenul respectiv.
Curtea a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece Dispoziţia nr. 9285/2007 a Primăriei Municipiului Bucureşti nu a fost emisă în temeiul art. 25 din Legea nr. 10/2001, ci reprezintă un act administrativ prin care s-a pus în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel încât, după rămânerea irevocabilă a Sentinţei civile nr. 176 din 4 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, urmată de punerea în executare a acesteia prin emiterea Dispoziţiei nr. 9285/2007, procedura reglementată de Legea nr. 10/2001 s-a finalizat.
Prin acţiunea formulată, autorul reclamantelor a arătat că se consideră îndrituit să beneficieze de o despăgubire în bani pentru faptul că s-a ajuns la imposibilitatea obiectivă de a i se restitui în natură imobilul. Prin Decizia civilă nr. 730/A din 03 decembrie 2010 instanţa de apel a constatat că obstacolele în punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti - prin care s-a soluţionat în mod irevocabil notificarea reclamantului - nu pot fi analizate de instanţă prin acţiunea de faţă, Curtea reţinând însă ca prin respingerea acţiunii se încalcă dreptul reclamanţilor la executarea hotărârii judecătoreşti, componentă a dreptului de acces la justiţie garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce priveşte dreptul reclamantelor la executarea Sentinţei civile nr. 176/2006 a Tribunalului Bucureşti, Curtea a reţinut că, instanţa europeană de contencios a drepturilor omului analizează dreptul la executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii din perspectiva art. 1, alin. (1) teza I din Protocolul nr. 1 care consacră principiul general al respectării proprietăţii. Totodată, Curtea Europeană analizează - în justificarea unei eventuale ingerinţe asupra proprietăţii - dacă ingerinţa ce constă în neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim şi dacă respectă un just raport de proporţionalitate între interesele private ale reclamantului şi cel de interes general.
În cauza de faţă, Curtea de Apel a constatat că ingerinţa în dreptul de proprietate al reclamantelor, recunoscut prin Sentinţa civilă nr. 176/2005 rămasă definitivă şi irevocabilă, este similară unei privări de proprietate în condiţiile în care prerogativele dreptului lor de proprietate au fost suprimate, întrucât imobilul în litigiu a fost declarat de utilitate publică de interes local pentru realizarea lucrării "Pasaj denivelat superior Basarab" prin Hotărârea C.G.M.B. nr. 160/2006, imobilul fiind ulterior intabulat în proprietatea Municipiului Bucureşti, în calitate de expropriator. Prin urmare, Curtea de Apel asimilează situaţia din speţă unei exproprieri de facto, raţionament bazat pe jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului la care face trimitere.
Din expunerea situaţiei de fapt, în baza coroborării probelor administrate în cauză, Curtea a reţinut că reclamantele sunt titularele unui bun actual în accepţiunea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, recunoscut prin Sentinţa civilă nr. 176 din 04 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a dispus restituirea în natură, în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, în proprietatea autorului reclamantelor, imobilul compus din teren în suprafaţă de 793,77 mp şi construcţiile existente pe teren, situat în Calea P. colţ cu str. O., sector 1.
Sub aspectul ingerinţei în dreptul de proprietate al reclamantelor instanţa de apel a reţinut că ingerinţa a constat în dispoziţia autorităţii luată la data de 6 iulie 2006 constând în declararea utilităţii publice de interes local a imobilului reclamanţilor şi intabularea dreptului de proprietate asupra acestuia în favoarea Municipiului Bucureşti.
Astfel, se reţine că în baza Hotărârii C.G.M.B. nr. 160 din 06 iulie 2006 terenul a fost expropriat, însă nu pe numele autorului reclamantelor, ci ca teren proprietatea Municipiului Bucureşti, iar construcţiile existente pe acest teren au fost demolate. Prin urmare, Curtea constată că prin luarea acestei măsuri, reclamantele au fost lipsite de prerogativele dreptului lor de proprietate, fiind private de dreptul de proprietate recunoscut prin Sentinţa civilă nr. 176/2006 a Tribunalului Bucureşti.
Cu privire la justificarea ingerinţei în dreptul de proprietate al reclamantelor, Curtea reţine din situaţia de fapt analizată că reclamantul este cel care a promovat o acţiune în justiţie prin care a pretins despăgubiri în baza Legii nr. 33/1994, iar instanţa de judecată a constatat că nu este aplicabil acest act normativ, întrucât exproprierea nu a fost pornită. În condiţiile în care pe cale jurisdicţională s-a stabilit că măsura litigioasă nu este prevăzută de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar procedura Legii nr. 10/2001 a fost epuizată la momentul rămânerii definitive a Sentinţei civile nr. 176/2006 a Tribunalului Bucureşti, urmată de punerea în executare formală prin Dispoziţia nr. 9285 din 13 decembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, instanţa de apel a constatat că măsura dispusă prin Hotărârea C.G.M.B. nr. 160/2006 asupra imobilului proprietatea reclamantelor nu are o bază legală în dreptul intern.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de reclamante, instanţa de apel a obligat pârâţii la plata valorii de piaţă a imobilului stabilită prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert S.F., respectiv la suma de 2.062.205 RON, ca urmare a imposibilităţii obiective de executare silită a Sentinţei civile nr. 176/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primarul General al municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti prin primarul general, prin Directorul Executiv al Direcţiei Juridice, criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, invocându-se excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului General a Municipiului Bucureşti, în raport cu dispoziţiile înscrise în art. 18 alin. (1) din Lega nr. 215/2001 care stipulează că "unităţile administrativ-teritoriale sunt comunele, oraşele şi judeţele", acestea fiind, potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001 persoane juridice de drept public, cu patrimoniu şi capacitate juridică deplină, fiind reprezentate în instanţă de reprezentantul legal, respectiv de primar.
S-a susţinut astfel că nu Primarul are calitate procesuală pasivă, aceasta aparţinând Municipiului Bucureşti, ca unitate administrativ-teritorială, drept pentru care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a C.G.M.B. cu privire la cererea privind obligarea acestui pârât la plata sumei de 2.062.205 RON. În susţinerea excepţiei s-a argumentat că municipiul Bucureşti, ca unitate deliberativă nu este o persoană juridică de drept civil, întrucât nu are patrimoniu propriu conform art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 21 din Legea nr. 215/2001, ci una de drept administrativ, neavând capacitate de folosinţă şi nici buget propriu de venituri şi cheltuieli, astfel încât nu se poate institui în sarcina C.G.M.B. o obligaţie de plată a despăgubirilor şi a cheltuielilor de judecată.
Recurenţii au invocat şi excepţia dreptului material la acţiune faţă de Sentinţa civilă nr. 176 din 4 martie 2005, atâta timp cât acţiunea a fost introdusă la data de 17 septembrie 2009, apreciind că este introdusă după expirarea termenului general de prescripţie de 3 ani, instituit de Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei, recurenţii au invocat şi dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în conformitate cu care prerogativa stabilirii întinderii şi a cuantumului despăgubirilor revine Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor. S-a invocat şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a statuat, în urma admiterii recursului formulat în interesul legii asupra inadmisibilităţii acţiunilor îndreptate împotriva statului în acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv imposibil de restituit în natură şi pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Au justificat recurenţii că, în contextul acestei legi, instanţa nu mai poate stabili cuantumul şi întinderea despăgubirilor ce fac obiectul Titlului VII al Legii nr. 247/2005, considerente pentru care au solicitat admiterea recursului, schimbarea deciziei instanţei de apel în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Intimatele-reclamante S.M., B.C. şi Ş.M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate. Intimatele au invocat excepţia lipsei calităţii directorului executiv al Direcţiei Juridice din cadrul Primăriei municipiului Bucureşti de a exercita calea de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 815/A din 21 octombrie 2011.
Sub aspectul lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului General al Municipiului Bucureşti, intimatele au solicitat respingerea excepţiei întrucât dispoziţiile Legii nr. 10/2001 conferă atribuţii specifice primarului, acesta fiind şi cel care a emis dispoziţia de restituire în natură a imobilului în litigiu.
Intimaţii au solicitat totodată şi respingerea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a C.G.M.B., întrucât deţine calitatea de autoritate publică care are prerogativa soluţionării legale a demersurilor administrative şi judiciare. S-a arătat că acţiunea trebuie formulată şi în contradictoriu cu pârâtul C.G.M.B., întrucât reprezintă entitatea implicată direct în nerespectarea dispoziţiilor Sentinţei civile nr. 176/2005 şi a dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 9285/2007.
Sub aspectul motivului de recurs ce vizează Titlul VII din Legea nr. 247/2005 intimatele au solicitat respingerea criticii formulate în contextul în care obiectul acţiunii promovate este cel al imposibilităţii punerii în executare a Hotărârii judecătoreşti nr. 176/2005 şi nu a "achitării valorii bunului, în cazul imposibilităţii predării acestuia", ipoteză în care dispoziţiile Legii nr. 247/2005 nu sunt aplicabile.
Au solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate.
Preliminar, Înalta Curte reţine legala sa învestire prin cererea de recurs, întrucât Dispoziţia nr. 1808/2008 a Primarului General al Municipiului Bucureşti constituie un act de drept public care beneficiază de prezumţia de legalitate în măsura în care nu este atacat potrivit prevederilor legale instituite prin normele speciale în materie, primarul având prerogativa conferită de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 de a împuternici o persoană de specialitate juridică din cadrul aparatului propriu de a reprezenta în justiţie interesele autorităţii publice locale, drept pentru care excepţia invocată în apărare de intimate va fi respinsă ca neîntemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale de drept material şi procesual incidente în cauză, Înalta Curte urmează a constata caracterul fondat al recursului, având în vedere următoarele considerente:
Prin Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 9285 din 13 decembrie 2007, în conformitate cu Sentinţa civilă nr. 176 din 4 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a restituit în natură către numitul S.G. imobilul situat în Bucureşti, Calea P., colţ cu str. O., sector 1.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 160/2006 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti a fost declarată de utilitate publică zona cuprinsă între B-dul N. - Şos. O. - intersecţia Calea R. - Calea G. - Şos. G. Din Procesul-verbal nr. 16/730/2006 întocmit de Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice de interes local "Pasaj denivelat superior Basarab", rezultă că imobilul supus exproprierii situat în Calea P., figurează ca teren proprietatea municipiului Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 730/A din 3 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţa de apel a calificat acţiunea formulată de autorul reclamanţilor în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca fiind o acţiune în pretenţii pentru imposibilitate obiectivă de predare a unui bun precis determinat în dispozitivul Sentinţei civile nr. 176 din 4 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, instanţa de apel reţinând că, în speţă, nu ar fi incidente dispoziţiile înscrise în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi că Dispoziţia nr. 9285/2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti ar fi fost emisă ca efect al punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Astfel, raportat la calificarea juridică dată acţiunii prin Decizia civilă nr. 730/A/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în privinţa căreia nu s-a exercitat recurs, se constată că instanţa de prim control judiciar nu a lămurit sub toate aspectele cadrul procesul din perspectiva examinării legitimităţii procesuale pasive a celor obligaţi în raportul juridic de drept material dedus judecăţii, context în raport cu care instanţa ar fi avut obligaţia verificării admisibilităţii acţiunii raportat la existenţa unui "bun" în patrimoniul reclamanţilor derivat atât din Sentinţa civilă nr. 176/2005 a Tribunalului Bucureşti şi a Dispoziţiei nr. 9285/2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, cât şi a măsurilor dispuse prin Hotărârea nr. 160/2006 a C.G.M.B. emisă în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 în privinţa imobilelor supuse exproprierii.
Instanţa de recurs reţine că deşi reclamantul - fiind cel care declanşează procedura jurisdicţională - are sarcina de a demonstra legitimitatea procesuală activă şi pasivă, în acelaşi timp şi instanţa de judecată are obligaţia de a verifica, din oficiu, cadrul procesual subiectiv determinat de prezenţa părţilor în proces, Or, instanţa de apel, încălcând obligaţia înscrisă în art. 129 C. proc. civ. nu a procedat la verificarea şi stabilirea - funcţie de calificarea juridică dată acţiunii - calitatea procesuală pasivă a pârâţilor, respectiv a debitorilor obligaţiei raportului juridic de drept material dedus judecăţii, respectiv dacă, în concret, între reclamanţii şi pârâţii chemaţi în judecată există sau nu un raport juridic determinat din care să rezulte pretinsa obligaţie de despăgubire.
Cum situaţia de fapt a pricinii şi cadrul procesual nu este lămurit sub toate aspectele şi întrucât atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cât şi excepţia admisibilităţii acţiunii constituie excepţii de fond, de ordine publică, ce pot fi invocate oricând în cursul judecăţii, având o strânsă legătură cu exercitarea dreptului la acţiune, Înalta Curte va constata că nu sunt conturate toate elementele necesare pentru ca instanţa de recurs să procedeze la exercitarea controlului legalităţii deciziei atacate, respectiv la verificarea aplicării şi interpretării corecte a legii în scopul de a statua asupra fondului pricinii, context în care se constată incidenţa prevederilor art. 314 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu aplicarea art. 314 C. proc. civ., anterior menţionat, se va admite recursul declarat de pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primarul General al Municipiului Bucureşti şi se va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a proceda în sensul verificărilor indicate.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va avea în vedere şi aspectele de drept statuate prin Decizia nr. 27/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi dispoziţiile consacrate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant a directorului executiv al Direcţiei Juridice din cadrul Primăriei municipiului Bucureşti invocată de intimatele S.M., B.C. şi Ş.M.
Admite recursul declarat de pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primarul General al Municipiului Bucureşti împotriva Deciziei nr. 815A din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea fondului la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6279/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 6303/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
