ICCJ. Decizia nr. 6307/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs

Decizii civile ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 6307/2012

Dosar nr. 662/117/2009

Şedinţa publică din 17 octombrie 2012

Asupra recursurilor civile de faţă,

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 879 din 21 octombrie 2010, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

A admis acţiunea formulată de reclamantul I.A.C. şi I.D.S. împotriva pârâţilor Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

A dispus rectificarea suprafeţei cu nr. top. x/1/1/1 înscris în CF y Cluj-Napoca, de la 2.586 mp la 2.145 mp.

A obligat pe Primarul municipiului Cluj-Napoca să procedeze la punerea în posesie a reclamanţilor şi la încheierea cu aceştia a protocolului de predare - primire privind imobilul cu nr. top. x/1/1/1, în suprafaţă de 2.145 mp, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert M.M.T.

A stabilit în favoarea reclamanţilor dreptul la despăgubiri băneşti, după cum urmează:

- pentru terenul în suprafaţă de 441 mp cuprins în dispoziţia de restituire nr. 6284/2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 94.264 euro;

- pentru terenul în suprafaţă de 500 mp înscris în CF qqq Cluj, nr. top. x1/1/2, echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 54.405 euro;

- pentru terenul în suprafaţă de 7.890 mp înscris iniţial în CF aaa cu nr. top. aaa, echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 801.466 euro.

A obligat pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice să achite reclamanţilor sumele menţionate şi pe ambii pârâţi să plătească reclamanţilor cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin Dispoziţia nr. 1214 din 24 martie 2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca s-a respins cererea petenţilor S.S. şi I.A.C. de restituire a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. D., înscris în CF. aaa cu nr. top. x/1/1, urmând să acorde despăgubiri băneşti în condiţiile legii. S-a reţinut că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, de la L.I., în prezent în imobil funcţionând Grădiniţa nr. 19.

Prin Dispoziţia nr. 6284 din 19 iunie 2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca str. D., înscris în C.F. aaa cu nr. top. x/1/1/1, respectiv restituirea imobilului în forma şi structura existentă la data preluării imobilului, cu obligaţia revendicatorilor de a menţine afectaţiunea actuală (grădiniţă) a imobilului pe o durată de 5 ani de la data emiterii dispoziţiei de restituire.

La emiterea acestei dispoziţii, pârâtul a ţinut seama de Sentinţa civilă nr. 1343/2004 a Tribunalului Cluj şi de Decizia civilă nr. 735/A/2005 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 1214 din 24 martie 2003.

În considerentele Deciziei civile nr. 753/A/2005 a Curţii de Apel Cluj s-a reţinut că la data de 9 noiembrie 2004 s-a întocmit un referat de către comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, din care rezultă că s-a propus revocarea Dispoziţiei nr. 1214/2003 şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.936 mp, menţionându-se că prin această restituire în natură nu este împiedicată buna desfăşurare a activităţii grădiniţei.

Reclamanţii şi-au înscris în CF y Cluj-Napoca dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. topo. x/1/1/1, casă din cărămidă, acoperită cu ţiglă, cu 3 camere, bucătărie, dependinţe, curte şi grădină în str. D., în suprafaţă de 2.586 mp.

La dosar s-a depus protocolul de predare-primire nr. 737/45/16 iunie 2008 privind imobilul înscris în CF y Cluj-Napoca, pe care reprezentanta reclamanţilor a refuzat să îl semneze, deoarece nu i s-a predat suprafaţa de 2.586 mp.

De asemenea, s-a depus notificarea înregistrată sub nr. 213908/2 din 02 decembrie 2008 la Primăria municipiului Cluj-Napoca, prin care reclamanţii au arătat că notificările cu nr. 1548/2001 şi 1631/2001 nu au fost soluţionate, deoarece parte din terenul care face obiectul notificării se află sub blocul de locuinţe, trotuare, parcări, spaţiu verde şi alee de acces, astfel încât nu poate fi restituită, fără li se acorde despăgubiri; o altă porţiune din terenul proprietatea antecesorilor lor, înscris iniţial în CF aaa - D. nu a fost restituit şi nici nu au primit despăgubiri; există o servitute pe terenul proprietatea antecesorilor lor. De asemenea, prin Dispoziţia nr. 1214/2008 pârâtul s-a pronunţat numai în ceea ce priveşte terenul cu nr. top. ccc/1/1/1, astfel încât a solicitat ca pârâtul să se pronunţe asupra restituirii şi a celorlalte parcele înscrise iniţial pe numele antecesorilor lor în CF aaa cu nr. top. x, depus încă din anul 2002.

Tribunalul a mai reţinut că din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de exp. M.M.T. a rezultat că antecesorii reclamanţilor au fost proprietari tabulari asupra imobilului înscris în CF aaa Cluj cu nr. top. x, format din: I - casă din cărămidă cu 1 prăvălie, 4 camere, 1 bucătărie şi dependinţe; II - casă din cărămidă, compusă din 1 cameră, 1 bucătărie şi dependinţe în str. D.; III - casă din cărămidă cu 3 camere, 1 bucătărie şi dependinţe, apoi curte şi grădină în str. D.; teren cu suprafaţa de 2 iugh şi 11 stj. p. (11.570 mp).

Prin încheierea CF/1949, parcela de 7.890 situată în partea nordică a terenului menţionat a fost dezlipită şi transcrisă în alte cărţi funciare, în favoarea unor persoane fizice, iar parcela cu nr. top. x/1, teren cu trei corpuri de construcţie în str. D. (22) a fost reînscrisă în CF aaa Cluj, în favoarea proprietarului iniţial.

Prin încheierea CF din 27 ianuarie 1950 imobilul cu nr. top. x/1 a fost dezmembrat, după cum urmează: parcela cu nr. topo. x/1/1, casă din cărămidă acoperită cu ţiglă, cu 3 camere, 1 bucătărie, dependinţe, curte şi grădină în str. D., în suprafaţă de 858 stj. p. (3.086 mp) a fost reînscrisă în CF aaa Cluj, în favoarea proprietarilor anteriori; parcela cu nr. top. x/1/2, formată din I - casă din cărămidă cu 1 prăvălie, 4 camere, 1 bucătărie şi dependinţe; II - casă din cărămidă acoperită cu ţiglă, compusă din 1 cameră, 1 bucătărie şi dependinţe, apoi curte şi grădină în str. D., cu suprafaţa de 165 stj.p. (594 mp), a fost reînscrisă iniţial în CF aaa, iar ulterior, prin încheierea CF din 1950 a fost transcrisă în CF bbb Cluj în favoarea lui M.Ş.

Imobilul cu nr. top. x/1/1 a făcut obiectul naţionalizării prin Decretul nr. 92/1950, prin încheierea CF din 1956 fiind înscris dreptul de proprietate în favoarea Statului Român.

Expertul a precizat că, deşi o porţiune din imobil este ocupată în prezent de blocul de locuinţe şi dotările aferente, la data sistematizării din 1974 acest imobil nu a fost inclus în operaţiunile de sistematizare. Planul cu nr. top. al municipiului Cluj-Napoca, ediţia 1970, nu prezintă situaţia clară a acestei zone, acesta fiind motivul pentru care au apărut neclarităţi la efectuarea operaţiunilor CF. Ultima dezmembrarea imobilului înscris în CF aaa Cluj a fost efectuată prin încheierea CF/1997, parcela cu nr. top. x/1/1/2, teren în suprafaţă de 500 mp fiind transcrisă în CF qqq Cluj în favoarea numitului R.D., dreptul acestuia fiind dobândit în temeiul Legii nr. 18/1991, parcela cu nr. top. x/1/1/1, teren cu construcţii în suprafaţă de 2.586 mp fiind reînscrisă în CF aaa, unde s-a consemnat descrierea amănunţită a construcţiei existente (Grădiniţa nr. 19).

Referitor la imobilul cu nr. top. x/1/1/1, restituit reclamanţilor, expertul a arătat că acesta este compus din două zone distincte:

- teren liber în suprafaţă totală de 2.145 mp, format din 1.500 mp, incinta împrejmuită a grădiniţei, 130 mp, spaţiu verde între alee circulaţie şi gard grădiniţă, 215 mp, grădină, 110 mp, alee de circulaţie pietonală aflată între incinta grădiniţei şi terenul atribuit cu titlul de proprietate, 190 mp, teren spaţiu verde cu servitute de trecere pentru imobilul intabulat cu titlul de proprietate şi colţ garaje cu platforma acces garaje;

- teren în suprafaţă de 441 mp, ocupat de blocul de locuinţe, aleea de acces şi spaţiul verde de la str. D.

În ceea ce priveşte suprafaţa imobilului cu nr. top. x/1/1/1, expertul a precizat că dispoziţia primarului privind restituirea în natură a fost emisă fără o identificare la faţa locului a terenului liber. Porţiunea ocupată în suprafaţă de 441 mp este situată în zona sistematizată în anul 1974, când au fost efectuate dezmembrări din nr. topo iniţiale ale zonei pentru constituirea loturilor de teren pe care s-au edificat blocurile de locuinţe, însă din imobilul în cauză a fost inclusă o suprafaţă mai scăzută decât cea real afectată de sistematizare. Numerele topo dezmembrate au fost ulterior comasate şi reîmpărţite în forma presupusă de proiectele de sistematizare, cu renumerotarea loturilor noi, deschiderea de cărţi funciare colective şi individuale pentru blocuri şi apartamente, precum şi cărţi funciare pentru spaţii verzi şi pentru alei de circulaţie.

În consecinţă, expertul a considerat că nu este posibilă reconstituirea cărţilor funciare ale unei mari părţi din cartierul Grigorescu, pentru remedierea unei erori de suprafaţă de la intabularea sistematizării, iar prin dezmembrarea din nr. top. x/1/1/1 a suprafeţei de 441 mp de sub blocul de locuinţe s-ar produce o dublare a identificării în regim CF a porţiunii respective, care în prezent este înscrisă în CF colectiv şi individuale pe apartamente. Expertul a apreciat că soluţia pentru remedierea situaţiei este rectificarea suprafeţei imobilului cu nr. top. x /l/l /l de la 2.586 mp la suprafaţa reală de la faţa locului, de 2.145 mp.

Faţă de constatările expertului, tribunalul a constatat că cererea reclamanţilor este întemeiată.

Astfel, tribunalul a constatat că, deşi prin Dispoziţia nr. 6284 din 19 iunie 2007, Primarul municipiului Cluj-Napoca a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca str. D., înscris în CF aaa cu nr. top. x/1/1/1, iar suprafaţa imobilului menţionată în CF aaa este de 2.586 mp, fiind înscrisă prin încheierea CF nr. sss/1997, dispoziţia menţionată a fost emisă fără o identificare la faţa locului a terenului liber, iar în realitate din terenul cu nr. top. x/1/1/1 o porţiune în suprafaţă de 441 mp este situată în zona sistematizată în anul 1974 şi este ocupată de un bloc de locuinţe, aleea de acces şi spaţiul verde, fără ca aceste aspecte să fie evidenţiate în CF.

Instanţa a considerat că pentru terenul în suprafaţă de 441 mp care nu poate fi restituit în natură, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să solicite despăgubiri, în condiţiile în care reclamanţii nu pot fi puşi în posesie efectivă decât asupra terenului în suprafaţă de 2.145 mp, astfel încât menţinerea soluţiei de restituire în natură asupra terenului ocupat ar constitui doar o măsură cu caracter teoretic şi iluzoriu.

Instanţa a constatat că reclamanţii au solicitat prin notificările formulate acordarea de măsuri reparatorii pentru întregul imobil situat în Cluj-Napoca str. D., care s-a aflat în proprietatea antecesorilor lor, iar acest imobil era înscris în CF aaa Cluj cu nr. top. x, având suprafaţa de 11.570 mp, iar prin Dispoziţia nr. 6284 din 19 iunie 2007 Primarul municipiului Cluj-Napoca a soluţionat notificările doar în ceea ce priveşte imobilul înscris în CF aaa cu nr. top. x/1/1/1, în suprafaţă de 2.586 mp. şi că notificările reclamanţilor nu au fost soluţionate în întregime, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1) al Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte, apărarea pârâtului Primarul municipiului Cluj, în sensul că notificarea înregistrată sub nr. 213908/2 din 02 decembrie 2008 la Primăria municipiului Cluj-Napoca nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege, nu a putut fi reţinută, această notificare fiind în realitate o cerere a reclamanţilor pentru soluţionarea în întregime a notificărilor formulate în anul 2001.

În consecinţă, instanţa a considerat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să solicite despăgubiri şi pentru diferenţa de teren în privinţa căruia notificările nu au fost soluţionate (şi care nu pot fi restituite în natură, dreptul de proprietate aparţinând în prezent unor persoane fizice), respectiv pentru terenul în suprafaţă de 500 mp înscris în CF qqq Cluj cu nr. top. x1/1/2 şi pentru terenul în suprafaţă de 7.890 mp din terenul înscris iniţial în CF aaa cu nr. top. aaa, transcris în alte cărţi funciare prin încheierea CF/1949, preluat de stat în baza Legii nr. 187/1945.

De asemenea, instanţa a constatat că deşi notificările au fost formulate în anul 2001, până în prezent reclamanţii nu au primit aceste despăgubiri.

Tribunalul a mai constatat, având în vedere practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, că "Fondul Proprietatea" nu funcţionează în prezent într-un mod care ar putea fi considerat ca fiind echivalent cu atribuirea efectivă a unei compensaţii.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, tribunalul a constatat că despăgubirile trebuie acordate reclamanţilor pentru un imobil preluat abuziv de către stat, ceea ce îi conferă acestuia calitate de debitor al obligaţiei de despăgubire.

Prin Decizia nr. 257A din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a admis apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei.

A admis în parte apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca, precum şi cererea de aderare la apel formulată de reclamanţii I.A.C. şi I.A.S.

A schimbat în parte sentinţa şi a obligat pe Primarul municipiului Cluj-Napoca să procedeze la punerea în posesie şi la încheierea protocolului de predare-preluare privind imobilul teren în suprafaţă de 2.035 mp cuprins în parcela cu nr. top. x/1/1/1, înscris în C.F. y Cluj-Napoca, în suprafaţă totală de 2.145 mp.

A stabilit în favoarea reclamanţilor dreptul la măsuri reparatorii în echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 inclusiv pentru terenul în suprafaţă de 110 mp ce face parte din imobilul cu nr. top. x/1/1/1, având o valoare de 11.969,1 euro, teren identificat în raportul de expertiză efectuat de M.M.T. ca fiind alee de circulaţie pietonală.

A respins acţiunea reclamanţilor faţă de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, înlăturând dispoziţia de obligare a acestuia de a plăti reclamanţilor sumele ce corespund contravalorii terenurilor ce nu pot fi restituite în natură şi cheltuielile de judecată.

Instanţa de apel a reţinut că, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat deoarece, prin Sentinţa civilă nr. 1343/2004 a Tribunalului Cluj, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 735/A/2005 a Curţii de Apel Cluj, s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 1214 din 24 martie 2003, emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca. În prezenta cauză, litigiul are ca obiect obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca să procedeze la punerea în posesie a reclamanţilor cu terenul ce le-a fost restituit în natură şi să dispună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru suprafaţa de teren ce nu poate fi restituit în natură.

Cu privire la stabilirea de către instanţă a cuantumului despăgubirilor, instanţa de apel a reţinut că a existat o practică judiciară constantă, întemeiată pe jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul stabilirii despăgubirilor direct de către instanţă, motivat de faptul că Fondul Proprietatea nu era funcţional.

Însă, după pronunţarea hotărârii Maria Atanasiu şi alţii împotriva României au fost luate unele măsuri în vederea eficientizării procedurii prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, acţiunile la fondul Proprietatea, începând cu martie 2011, putându-se tranzacţiona la bursă, astfel că, în prezent, Fondul Proprietatea funcţionează de o manieră susceptibilă de a acorda efectiv despăgubiri.

Prin urmare, se impune modificarea sentinţei atacate sub acest aspect şi stabilirea dreptului la măsuri reparatorii în echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi pentru terenurile pentru care instanţa de fond a stabilit şi acordat despăgubiri băneşti.

În ce priveşte cererea de aderare la apel formulată de reclamanţi, instanţa de apel a constatat că suprafaţa de 110 mp reprezentând alee de circulaţie care asigură accesul înspre grădiniţă şi înspre blocurile de locuinţe, nu poate fi restituită în natură, având în vedere această destinaţie. Prin urmare, chiar dacă reclamanţii au fost puşi în posesie şi cu această suprafaţă de teren, ei se află în imposibilitate de a exercita atribuitele dreptului de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren, cuvenindu-li-se măsuri reparatorii în echivalent, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii şi Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Reclamanţii I.A.C. şi I.D.S. au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi au arătat că hotărârea atacată este nelegală, deoarece instanţa de apel nu a motivat considerentele în baza cărora a respins acţiunea cu privire la plata despăgubirilor de către Statul Român şi a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a legii.

Astfel, instanţa de apel a omis să motiveze pertinent motivul pentru care a considerat că procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este una echitabilă şi, în special, situaţia reală a Fondului Proprietatea, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie.

De aceea, hotărârea atacată nu îndeplineşte cerinţele unei veritabile motivări, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Recurenţii au mai arătat că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu este în măsură să le confere o despăgubire efectivă şi eficientă, deoarece, indiferent de funcţionalitatea în abstracto a Fondului Proprietatea, apelarea la această procedură specială ar duce la încălcarea dreptului la o durată rezonabilă a procesului.

Durata rezonabilă a procesului, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului vizează nu doar faza judecăţii, ci şi pe aceea a executării hotărârii pronunţate, nefiind relevant că întârzierea executării se datorează legislativului, executivului sau aparatului judiciar.

Or, din cauza numărului extrem de mare de dosare şi conform relaţiilor pe care le deţine de la autorităţi, dosarul lor ar fi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor abia peste câţiva ani.

În plus, au mai arătat recurenţii, obţinerea efectivă a acţiunilor la Fondul Proprietatea este incertă, deoarece numărul acţiunilor deţinute de stat s-a diminuat de-a lungul timpului, în prezent acesta deţinând doar un număr de 12,37% acţiuni, ceea ce face ca până la soluţionarea dosarului lor, unităţile de fond să fie epuizate.

Chiar dacă Fondul Proprietatea ar funcţiona în continuare, măsurile reparatorii dispuse nu conferă o despăgubire echitabilă, aşa cum impune art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, procedura reglementată de Legea nr. 247/2005 fiind inechitabilă, deoarece convertirea despăgubirilor în acţiuni se face prin raportare la valoarea nominală de 1 leu, deşi valoarea reală a acţiunilor este de 0,4651 RON.

Primarul municipiului Cluj-Napoca, invocând la modul general dispoziţiile art. 299 din C. proc. civ., a criticat legalitatea deciziei privind obligarea la predarea în posesie a terenului în litigiu.

Astfel, recurentul a depus diligenţele necesare pentru punerea în posesie, însă reclamanţii au refuzat să semneze procesul-verbal de predare-primire nr. 737 din 16 iunie 2008.

Dacă reclamanţii ar fi fost nemulţumiţi de conţinutul Dispoziţiei nr. 6284/2007, ar fi avut la îndemână acţiunea în contestare, acţiune de care nu au înţeles să uzeze, astfel încât cererile din prezentul dosar sunt inadmisibile.

Recurentul a mai arătat că instanţa de apel a reţinut că nu operează autoritatea de lucru judecat, dar trebuia luată în considerare măcar puterea lucrului judecat, care există indiferent de faptul că în noul proces părţile au calităţi diferite.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanţi, criticile formulate permit analiza din punctul de vedere al dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurenţi, modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Justificarea acestui motiv de recurs se regăseşte în art. 261 pct. 5 C. proc. civ. care prevede obligaţia pentru instanţa de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile şi apărările părţilor.

În cauză, recurenţii-reclamanţi pretind că instanţa de apel a omis să motiveze pertinent motivul pentru care a considerat că procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este una echitabilă şi, în special, situaţia reală a Fondului Proprietatea, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie.

Critica este nefondată, deoarece instanţa de apel şi-a motivat decizia, arătând că, după pronunţarea hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Maria Athanasiu şi alţii împotriva României, au fost luate unele măsuri în vederea eficientizării procedurii prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi a constatat că Fondul Proprietatea funcţionează de o manieră susceptibilă de a acorda efectiv despăgubiri.

Nici această critică nu este fondată, deoarece procedura în faţa Fondului este o procedură execuţională, care intervine după ce dreptul este stabilit prin decizia Comisiei Centrale sau hotărârea instanţei, iar rolul statului, în respectarea dispoziţiilor art. 6 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, este acela de a-şi construi un mecanism apt să asigure în mod eficient şi la timp executarea hotărârilor judecătoreşti prin care se consacră drepturi civile persoanelor fizice, acest rol neputând fi cenzurat pe calea contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Chiar dacă, aşa cum a reţinut Curtea europeană în numeroase cauze, România nu a făcut dovada eficienţei funcţionării mecanismului de acordare de despăgubiri, cel puţin un astfel de mecanism există şi, aşa cum tot Curtea europeană a arătat în cauzele arătate mai sus, în ultima vreme s-au înregistrat evoluţii în ceea ce priveşte plata sumelor datorate.

Or, crearea unei jurisprudenţe prin care statul poate fi obligat direct la despăgubiri, nu reprezintă doar o schimbare a debitorului obligaţiei de plată, dar şi schimbarea mecanismului de achitare a despăgubirilor stabilit prin lege, ceea ce excede competenţelor instanţei de judecată.

De altfel, chiar dacă ar exista o hotărâre judecătorească de obligare directă a Statului Român la despăgubiri, punerea în executare a unei astfel de hotărâri se face, de această dată, de la bugetul de stat, cu condiţia ca acesta să prevadă sumele alocate cu titlu de executare a debitelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, situaţie în care nu există nicio garanţie că obligarea Statului Român, prin ea însăşi, ar accelera şi eficientiza sistemul de acordare de despăgubiri.

Or, prin hotărârile pronunţate, instanţele de judecată nu pot specula asupra eficienţei modalităţii de executare, alegând soluţia în funcţie de aceasta şi nesocotind prevederile exprese ale legii speciale.

Cu privire la chestiunea obligării directe a Statului Român la despăgubiri, Înalta Curte, prin Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 120/17.02.2012, a statuat că în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea statului român să acorde despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate în mod abuziv, statul român nu are calitate procesuală pasivă şi că acţiunile în acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură şi pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 13 din această convenţie, sunt inadmisibile.

Chiar dacă la data pronunţării hotărârii instanţei de apel această decizie nu era adoptată şi publicată, ea este obligatorie pentru instanţa de recurs, care, în soluţia adoptată, nu poate ignora dezlegările în drept date de instanţa supremă.

Or, în motivarea deciziei în interesul legii s-a arătat, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că, în ceea ce priveşte concordanţa dintre legea specială şi Convenţia europeană, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului lasă la latitudinea statelor semnatare ale Convenţiei adoptarea măsurilor legislative pe care le găsesc de cuviinţă pentru restituirea proprietăţilor preluate de stat sau acordarea de despăgubiri.

Dacă Convenţia nu impune statelor obligaţia de a restitui bunurile confiscate, odată ce a fost adoptată o soluţie de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate şi coerenţă rezonabile, pentru a se evita, pe cât posibil, insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiecţii de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluţii.

Incertitudinea - fie legislativă sau administrativă, fie provenind din practicile aplicate de autorităţi - este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia poziţia statului, care are datoria de a se dota cu un arsenal juridic adecvat şi suficient pentru a respecta asigurarea obligaţiilor pozitive ce îi revin.

Or, în această materie, statul a decis că restituirea în natură şi acordarea măsurilor reparatorii au loc în condiţiile impuse de Legea nr. 10/2001 şi de Legea nr. 247/2005.

Cât priveşte recursul declarat de Primând municipiului Cluj-Napoca, acesta permite încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi este fondat.

Astfel, prin notificarea transmisă de reclamanţi Primăriei municipiului Cluj-Napoca la data de 14 august 2001, aceştia au solicitat restituirea imobilului cu două nivele, dependinţe şi curte, cu destinaţia actuală de grădiniţă, aflat la adresa din str. D.

În cuprinsul notificării nu se precizează suprafaţa de teren pentru care s-a solicitat restituirea în natură.

Notificarea a fost soluţionată prin Dispoziţia nr. 1214 din 24 martie 2003 a primăriei Cluj-Napoca, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului cu nr. top. x/1/1 şi s-a propus acordarea de despăgubiri băneşti în condiţiile legii.

Dispoziţia fost atacată în instanţă, iar, prin Sentinţa civilă nr. 1343 din 17 iunie 2004, Tribunalul Cluj a admis în parte contestaţia, a anulat dispoziţia şi a obligat primarul să formuleze, prin dispoziţie motivată, ofertă de restituire prin echivalent pentru imobilul înscris în CF aaa nr. top. x/1/1/1.

Sentinţa a fost schimbată în parte de Curtea de Apel Cluj, care, prin Decizia civilă nr. 753 din 16 septembrie 2005, a obligat primarul să emită o dispoziţie de restituire în natură a imobilului situat în str. D., înscris în CF hhh, nr. top. x/1/1/1, conform expertizei şi schiţei anexă întocmite de expert F.C.C., stabilind în sarcina reclamantului obligaţia de a menţine afectaţiunea de grădiniţă pe o durată de 5 ani.

În cuprinsul hotărârii, se arată că restituirea în natură a imobilului se face în temeiul art. 16 din Lega nr. 10/2001.

Urmare acestor hotărâri, a fost emisă dispoziţia nr. 6284 din 19 iunie 2007, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului şi care nu a fost contestată în instanţă de către reclamanţi.

În acest context, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 1 alin. (1), 2 şi 7 din Legea nr. 10/2001, pe dispoziţiile din Constituţie privind accesul la justiţie şi art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceasta, reclamanţii au solicitat rectificarea CF y Cluj-Napoca, nr. top. x/1/1/1, obligarea primarului să-i pună în posesie asupra suprafeţei de 2.145 mp din str. D., acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele ce au făcut obiectul unei alte notificări, precum şi pentru suprafaţa de 441 mp ce a făcut obiectul notificării transmise la 14 august 2001 Primăriei municipiului Cluj-Napoca.

În fapt, în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reclamanţii solicită reanalizarea chestiunii întinderii dreptului de proprietate şi a măsurilor reparatorii dispuse deja printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Referindu-se la cele două hotărâri judecătoreşti anterioare, instanţa de apel a constatat că, în cauză, nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi.

În realitate, însă, prin motivare, instanţa de apel se referă la efectul negativ al puterii lucrului judecat, care împiedică o nouă judecată în fond, inaplicabil în prezenta cauză, ignorând efectul pozitiv, care nu presupune condiţia triplei identităţi, ci pe aceea a existenţei unei probleme litigioase deja rezolvată de instanţă şi de care noua judecată nu poate face abstracţie.

Prin urmare, Decizia nr. 735/2005 a Curţii de Apel Cluj, prin care primarul a fost obligat la restituirea în natură a imobilului înregistrat în CF hhh, nr. top. x/1/1/1, conform expertizei şi schiţei anexă întocmite de expert F.C.C., nu poate fi ignorată, deoarece căpătând puterea lucrului judecat, a dobândit şi efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.

Or, prin decizia intrată în puterea lucrului judecat s-a statuat că reclamanţii au dreptul la restituirea în natură a imobilului înscris în CF hhh nr. top. x/1/1/1, identificat de expert F.C.C., în forma şi structura existentă la data preluării imobilului.

Cererea reclamantului a vizat CF nr. y Cluj-Napoca, aceeaşi carte funciară fiind avută în vedere şi de instanţele de judecată, care au ignorat dispozitivul Deciziei civile nr. 735A din 2005 a Curţii de Apel Cluj, reţinând concluziile noii expertize efectuate în cauză, în condiţiile în care în dosarul anterior s-a mai efectuat o expertiză care constatase că este posibilă restituirea în natură a întregii suprafeţe de teren menţionată în CF hhh, nr. top. x/1/1/1.

De aceea, reţinându-se că în cadrul unei noi proceduri instituite în temeiul Legii nr. 10/2001 nu se poate reanaliza natura şi întinderea măsurilor reparatorii deja stabilite, cererea privind rectificarea întinderii suprafeţei de teren din CF y, nr. top. x/1/1/1, va fi respinsă.

Cât priveşte cererea privind obligarea Primarului municipiului Cluj-Napoca de a pune în posesie pe reclamanţi cu suprafaţa de teren menţionată, şi aceasta va fi respinsă, dat fiind faptul că pârâtul şi-a respectat obligaţia dispusă de instanţă prin Decizia nr. 735/A/2005 a Curţii de Apel Cluj, emiţând o nouă dispoziţie de restituire şi întocmind protocolul de predare primire nr. 737/45 din 16 iunie 2008, pe care reclamanţii au refuzat să îl semneze.

Pentru motivele mai sus prezentate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi, se va admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, cu consecinţa modificării în parte a deciziei, în sensul admiterii în tot a apelului declarat de acelaşi pârât împotriva sentinţei ce va fi schimbată în parte şi se va respinge cererea privind rectificarea suprafeţei de 2586 mp, punerea în posesie şi încheierea protocolului de predare-primire cu privire la acest teren.

Va fi respinsă şi cererea de aderare la apel formulată de reclamanţi.

Se vor menţine dispoziţiile sentinţei şi deciziei referitoare la măsurile reparatorii conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind suprafeţele de 500 mp şi 7890 mp, precum şi soluţia dată acţiunii faţă de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii I.D.S. şi I.A.C., împotriva Deciziei nr. 257/A din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.

Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleiaşi decizii.

Modifică în parte decizia, în sensul că admite în tot apelul aceluiaşi pârât împotriva Sentinţei nr. 879 din 21 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.

Schimbă în parte sentinţa şi, în consecinţă, respinge cererea privind rectificarea suprafeţei de 2586 mp, punerea în posesie şi încheierea protocolului de predare-primire cu privire la acest teren.

Respinge cererea de aderare la apel formulată de reclamanţi.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei referitoare la măsurile reparatorii conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind suprafeţele de 500 mp şi 7890 mp, precum şi soluţia dată acţiunii faţă de stat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 6303/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 6314/2012. Civil →

ICCJ. Decizia nr. 6307/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6307/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs