ICCJ. Decizia nr. 6303/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6303/2012
Dosar nr. 1516/118/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11 august 2006, reclamanţii G.G., M.M., B.C., C.M. şi SC H. şi A. SA au chemat în judecată Primarul municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa, prin primar şi Consiliul local Constanţa pentru a se dispune restituirea în natură a imobilului - teren în suprafaţă totală de 107 ha, situat în Constanţa, cartier Anadalchioi.
Prin Sentinţa nr. 1392 din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţi şi intervenienta în interes propriu S.G.
Tribunalul a reţinut că, potrivit raportului de expertiză efectuat, întreaga suprafaţă de teren făcea parte la momentul preluării din extravilanul municipiului Constanţa, suprapunându-se cu parcele de teren arabil, terne neproductive, drumuri de exploatare, cale ferată, construcţii hidrotehnice şi drum judeţean de centură Constanţa - Ovidiu.
Din înscrisurile aflate la dosar, respectiv tabelul anexă la decretul de expropriere, la data preluării, terenul avea destinaţie agricolă.
Cum terenurile agricole intră sub incidenţa art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, declarat constituţional de Curtea Constituţională, contestaţia întemeiată pe dispoziţiile acestei legi speciale nu poate fi primită, deoarece opţiunea legiuitorului a fost în sensul excluderii din domeniul său de aplicare a terenurilor al căror regim juridic este reglementat de legile fondului funciar.
Prin Decizia nr. 429/C din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a respins apelurile declarate de reclamanţi şi intervenienta în interes propriu S.G.
Instanţa de apel a constatat că, în cursul soluţionării apelului, apelanta SC H. şi A. SA a cesionat către H.O. o cotă indiviză de 20% din cota indiviză de 50%.
În ceea ce priveşte apelurile declarate, instanţa de apel a reţinut că soluţionând cauza, instanţa s-a pronunţat implicit şi asupra cererii de repunere pe rol, prin respingerea acesteia, în condiţiile în care cererea de repunere pe rol nu poate primi calificarea de cerere în sensul art. 112 C. proc. civ. asupra căreia instanţa trebuie să se pronunţe explicit.
Dreptul de apărare al părţilor nu a fost încălcat, pentru că prima instanţă a administrat toate probele necesare şi utile cauzei, a pus în discuţia contradictorie a părţilor chestiunile de fapt şi de drept pe baza cărora a soluţionat litigiul şi a revenit motivat asupra obiecţiunilor încuviinţate la raportul de expertiză topografică.
De asemenea, prima instanţă a dispus în mod întemeiat decăderea din proba cu expertiză tehnică de evaluare, având în vedere că soluţia pronunţată s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Conform dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data notificării, terenurile al căror regim juridic era reglementat de legile fondului funciar erau exceptate de la acordarea măsurilor reparatorii.
Faptul că intenţia legiuitorului a fost de a limita sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 numai cu privire la terenurile aflate în intravilan rezultă şi din redactarea dispoziţiilor art. 8 după modificarea intervenită prin adoptarea Legii nr. 247/2005, text de lege declarat constituţional de Curtea Constituţională.
Terenul în litigiu a făcut parte din extravilanul municipiului Constanţa atât la data preluării cât şi la data notificării, aspect confirmat de raportul de expertiză care a constatat că se suprapune cu loturile nr. 47, 44, 43, 8 şi 11, situate în extravilanul municipiului Constanţa.
Prin urmare, având în vedere că suprafaţa de 107 ha avea destinaţia de teren agricol la data preluării, că a fost preluată în aplicarea legii reformei agrare şi că se afla în extravilan, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect incidenţa prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs intervenienta principală S.G.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de apel a dat o interpretare greşită art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi nu a luat în calcul toate probele administrate.
Astfel, deşi expertul a menţionat că lotul nr. 8 făcea parte din intravilan, iar lotul 11 făcea parte atât din intra cât şi din extravilan, instanţa a concluzionat că întregul teren se afla în extravilan.
În această situaţie, art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil. Deoarece, dacă ar fi dorit să se aibă în vedere doar situaţia terenurilor la data preluării, legiuitorul nu ar fi introdus conjuncţia "sau".
Motivarea instanţei de apel în ceea ce priveşte punctul de vedere al Curţii Constituţionale nu îi este opozabilă recurentei, din moment ce o parte din teren se găsea în intravilan la data preluării.
Instanţa de apel, a susţinut recurenta, nu a luat în considerare nici Hotărârea Consiliului local Constanţa din data de 31 ianuarie 1997, prin care s-a aprobat modificarea Hotărârii nr. 15/1993, în sensul reaşezării limitelor intravilanului localităţilor şi potrivit căreia, la momentul notificării terenul solicitat făcea parte din intravilan încă din anul 1997.
În plus, Legea nr. 247/2005 urmează a se aplica exclusiv situaţiilor create după apariţia sa, nu şi celor deja existente, pentru că nesoluţionarea notificării nu poate fi imputată persoanelor îndreptăţite.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În prezenta cauză, instanţa de recurs a fost investită să se pronunţe asupra unei singure chestiuni de drept invocată prin cererea de declarare a recursului, şi anume, asupra aplicabilităţii dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Acest text, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 prevedea că nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000.
Ulterior, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, a fost modificat şi conţinutul art. 8 alin. (1), în sensul că nu intră sub incidenţa legii speciale de restituire terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere.
Prin urmare, forma iniţială a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 excludea de la beneficiile acestei legi doar terenurile care intrau sub incidenţa legii fondului funciar, iar modificările ulterioare au mai exceptat o categorie de terenuri, respectiv, cele care la data preluării sau la data notificării se aflau în extravilanul localităţilor.
În cauză, instanţa de apel a avut în vedere atunci când a apreciat că regimul juridic al terenului este reglementat de legile fondului funciar nu doar apartenenţa la extravilan a terenului la data preluării, ci şi faptul că actul preluării a fost săvârşit în baza Legii reformei agrare.
Soluţia instanţei de apel reprezintă o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru că terenul ce a aparţinut autorului reclamanţilor şi intervenientei a fost preluat de stat în baza Legii nr. 187/1945 privind reforma agrară.
Or, preluările realizate în baza acestui act normativ nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, ci obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, care le menţionează expres în cuprinsul art. 9 alin. (1), 38 alin. (1) şi 48 ca făcând obiect de reglementare al acestei legi.
Faţă de natura juridică a preluării, este irelevantă apartenenţa terenului în litigiu la domeniul intravilan sau extravilan, deoarece preluările operate în temeiul legii reformei agrare nu operau cu această distincţie, distincţie pe care nu o preia nici legislaţia fondului funciar.
Cu privire la includerea terenului în extravilan, chestiune care reprezintă doar un element suplimentar în aplicarea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, trebuie subliniat faptul că legea specială de reparaţie exclude de la aplicare terenurile care erau situate în extravilan, fie la data preluării, fie la data notificării.
Conjuncţia sau dă tocmai această semnificaţie atunci când apare în sintagma "la data preluării abuzive sau la data notificării". Deşi formularea folosită de legiuitor este la adăpost de orice interpretare, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 au explicitat-o, în sensul că nu fac obiectul legii terenurile situate în extravilanul localităţilor, indiferent că aveau această situare la data preluării abuzive sau la data notificării.
Este, aşadar, cu totul nefondată afirmaţia recurentei că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este aplicabil doar atunci când terenul s-ar fi aflat în extravilan atât la data preluării cât şi la data notificării.
Având în vedere că argumentul principal care exclude terenul de la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 este faptul că preluarea de către stat s-a realizat în baza legii reformei agrare, apare inutil a se cerceta celelalte critici formulate de intervenienta principală, pentru că şi în ipoteza în care instanţa de apel ar fi greşit în ceea ce priveşte calificarea ca extravilan a terenului, contestaţia tot nu putea fi admisă, din cauza temeiului juridic al preluării.
De aceea, recursul declarat de recurentă se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenienta S.G. împotriva Deciziei nr. 429/C din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanta, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6302/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6307/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
