ICCJ. Decizia nr. 6305/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6305/2012
Dosar nr. 3158/30/2007
Şedinţa publică din 17 octombrie 2012
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 3158/30 din 13 aprilie 2007, reclamanta Societatea Cooperativă F. Timiş a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, O.I.D.M., O.A.G., O.M. şi a solicitat obligarea acestora să-i plătească 2.281.284 RON, reprezentând valoarea construcţiilor noi edificate pe terenul din Timişoara, str. L., nr. 98-100, înscris în C.F. A Timişoara, cu nr. top. 1, respectiv C.F. B, cu nr. top. 2, precum şi a sumei de 66.237 RON, reprezentând investiţiile efectuate la imobilele deţinute de pârâţii persoane fizice.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că, după intrarea în proprietatea sa a acestor imobile, a făcut o serie de investiţii necesare desfăşurării activităţii specifice obiectului său de activitate, precum şi o serie de lucrări de construcţii noi, în locul celor distruse în cea mai mare parte, sau aflate într-o stare avansată de degradare, toate fiind edificate cu bună-credință.
Prin sentinţa civilă nr. 1436/PI din 04 iunie 2010, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţii O.I.D.M., O.M., O.L.M., O.M.A., O.S., B.P.G. şi B.P.E., să-i plătească reclamantei 90.977 RON despăgubiri şi câte 1.000 RON cheltuieli de judecată; a respins acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor G.B., Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, coroborând concluziile expertizelor efectuate cu probatoriul testimonial administrat, că, imobilul identificat prin nr. top. 1, înscris în C.F. A Timişoara, situat în str. L., nr. 98, are o suprafaţă de 643 m.p., iar imobilul cu nr. top. 2, înscris în C.F. B Timişoara, situat în str. L., nr. 100, are o suprafaţă de 1.050 m.p., pe suprafaţa aferentă parcelei cu nr. top. 1 fiind edificate următoarele corpuri de clădire: C1, având destinaţia de magazin (subdivizat în magazin haine şi magazin alimentar); C2, având destinaţia de bar; C3, având destinaţia de magazin de haine.
De asemenea, s-a reținut că pe suprafaţa aferentă parcelei cu nr. top. 2 sunt edificate următoarele corpuri sau porţiuni de clădiri: C4, având destinaţia de berărie cu terasă; o porţiune în suprafaţă de 391,32 m.p. din C5, cuprinzând aprozar, magazin de haine, depozit de materiale electrice; o porţiune în suprafaţă de 32,81 m.p. din C6, clădire parţial demolată, la construcţiile enumerate adăugându-se împrejmuirile, trotuarele şi platformele betonate.
Urmare a concluziilor rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, s-a stabilit că pe suprafaţa de teren aferentă imobilului cu nr. top. 1 din str. L., nr. 98, există următoarele clădiri: C1 (magazin haine şi alimentar), clădire ce figurează în planul parcelar, edificat înainte de 1956, an în care a fost naţionalizată, prin Decretul 92/1950, proprietar tabular la data naţionalizării fiind defunctul O.T., cu titlu de cumpărare; C2 (bar), clădire edificată după 14 iunie 1973, care nu figurează în planul de situaţie anexă la decizie Comitetului Executiv al C.P.J. Timiş, investitorul urmând să fie stabilit de instanţă; C3 (magazin haine) ce figurează în planul parcelar, deci clădire edificată înainte de 1956, an în care a fost naţionalizată prin Decretul nr. 92/1950 de la fostul proprietar O.T.
Pe suprafaţa de teren aferentă imobilului cu nr. top. 2, din str. L., nr. 100, în suprafaţă de 1.050 mp, sunt edificate următoarele clădiri: C4 (berărie cu terasă) clădire edificată după naţionalizare, parţial (56,4 m.p.) în perioada anilor 1968-1970, de către secţia de gospodărie de partid a Comitetului Judeţean P.C.R. Timiş şi parţial (75,67 - 56,4 = 19,17 m) după data de 14 iunie 1973, când construcţiile imobilului au trecut în posesia Cooperaţiei de Consum, investitorul acestei extinderi urmând să fie stabilit de către instanţă; C5 (aprozar, magazin de haine şi magazii) partea de clădire situată pe lotul retrocedat, din care corpul principal (magazin de haine şi magazii) a fost edificat după naţionalizare, în perioada 1968-1970, de către Secţia de Gospodărie de Partid a Comitetului Judeţean Timiş al P.C.R., iar extinderea acestuia (magazinul de legume şi fructe) a fost edificată după data de 14 iunie 1973, când construcţiile imobilului au trecut în posesia Cooperaţiei de Consum, investitorul extinderii urmând să fie stabilit de instanţă ; C6 (clădire în ruină), ce a avut diverse destinaţii, partea de clădire situată pe lotul retrocedat edificată după naţionalizare, în perioada anilor 1968-1970, de către secţia de gospodărie de partid a Comitetului Judeţean Timiş al P.C.R.
Astfel fiind, cu referire și la probatoriul testimonial administrat în cauză, prima instanţă a reţinut valorile de înlocuire a construcţiilor realizate după data de 14 iunie 1973, la imobilul cu nr. top. 2, din str. L., nr. 100, estimate de către experţi, respectiv de 54.200 RON pentru C4 (berărie cu terasă), C5 (magazin legume fructe) de 31.500 RON, împrejmuire prefabricată (14,39 m) de 884 RON, împrejmuire lemn (6,55 m) 640 RON şi împrejmuire metalică (19,20 m) 3.753 RON, în total 90.977 RON.
Fiind exclusă aplicarea în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, pentru că bunul nu a fost restituit fostului proprietar prin procedura instituită de această lege, s-a constatat incidența dispoziţiilor art. 997 C. civ., proprietarului bunului revenindu-i obligaţia de despăgubire, astfel încât pe principiul îmbogățirii fără justă cauză a fost admisă în parte acţiunea reclamantei şi obligați pârâţii O.I.D.M., O.L.M., O.M.A., O.S., O.M., B.P.G. şi B.P.E. să-i plătească reclamantei 90.977 RON despăgubiri.
A fost respinsă acţiunea împotriva pârâţilor G.B., Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestora, reţinându-se că reclamanta nu a furnizat niciun document din care să rezulte că ar fi primit in folosinţă şi lotul de teren cu nr. top. 1 din str. L., nr. 98, cu construcţiile aferente.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanta Societatea Cooperativă F. Timiş, precum şi pârâţii O.I.D.M., B.P.G., B.P.E., O.S., O.M.A. şi O.L.M.
Reclamanta Societatea Cooperativă F. Timiş a solicitat modificarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în întregime a acţiunii formulate, arătând că instanţa nu a acordat o suficientă atenție probelor administrate în cauză.
Pârâţii B.P.G. şi B.P.E. au criticat soluția sub aspectul soluționării excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Pârâtele O.I.D.M., O.M.A., O.L.M. şi O.S. au arătat, de asemenea, că acţiunea reclamantei este prescrisă, în condițiile în care, despre conţinutul expertizei şi soluţiile pronunţate de instanţe, Societatea Cooperativă F. Timiş a cunoscut din 2000, respectiv 2001, când a participat la proces în calitate de parte şi, de altfel, nici atunci nu mai avea posesia imobilelor respective.
Pe fond, s-a susținut că, deși în cauză s-au administrat trei expertize tehnice judiciare, în niciuna dintre acestea nu se consemnează existenţa vreunor acte doveditoare pentru lucrările de construcţie şi amenajare pretinse de reclamantă în acţiune.
Prin decizia civilă nr. 1064/A din 01 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamantă. A admis apelurile declarate de pârâţi și, în consecință, a schimbat sentința, în sensul că a respins în întregime acţiunea. A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâți.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în ce privește termenul de prescripție, că, în speță, nu s-a putut stabili data intrării antecesorilor apelanților în posesia imobilelor, dar din mai multe probe administrate a rezultat că, în anul 2002, reclamanta nu mai avea posesia asupra spaţiilor din imobile.
Pe acest aspect, s-a reținut ca fiind edificator, contractul de închiriere încheiat începând cu 01 noiembrie 2001, între O.I.D.M., O.A.G. şi O.M., în calitate de proprietari, pe de o parte, şi SC D.C. SRL, ca şi chiriaş, pe de altă parte, pentru magazinul mixt situat în Timişoara, str. L., nr. 98, însoţit de procesul-verbal de predare-primire a spaţiului încheiat între aceleaşi persoane la 06 noiembrie 2001.
De asemenea, s-a considerat relevantă notificarea nr. 897 din 08 octombrie 2001 emisă de reclamanta Societatea Cooperativă F. Timiş pentru O.I.D.M., O.A.G. şi O.M., în care se face referire la investiţiile efectuate la imobil și la propunerea de încasare a chiriei până la încheierea unui proces-verbal de predare-primire.
Totodată, din notificarea din 21 ianuarie 2002 emisă de reclamantă în atenţia aceloraşi persoane a rezultat faptul că imobilul era în posesia efectivă a antecesorilor pârâţilor O., reclamanta solicitând acestora din urmă să efectueze lucrări de întreţinere a imobilelor, de administrare şi conservare, până la soluţionarea recursului în anulare promovat împotriva deciziei civile nr. 1587 din 30 mai 2001 a Curţii de Apel Timişoara.
S-a reținut, pe același aspect, și declarația martorului S.G., propus de reclamantă (preşedinte al reclamantei până la data pensionării în anul 2005), conform căreia, după pierderea litigiului, în anul 2002, s-a renunţat la încasarea chiriei.
Ca atare, având în vedere că termenul de prescripţie a început să curgă, cel mai târziu, la data de 21 ianuarie 2002, că s-a împlinit la 21 ianuarie 2005, acţiunea promovată la data de 13 aprilie 2007, a fost constatată ca formulată cu depăşirea termenului imperativ, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune fiind întemeiată, față de dispoziţiile art. 3 şi 8 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta Societatea Cooperativă F. Timiş, fără a indica motivele exercitării căii de atac.
Ulterior, reclamanta a arătat că renunţă la recursul exercitat.
Cu privire la actul de dispoziţie exercitat de recurentă, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 267 C. proc. civ., partea poate, după pronunţarea hotărârii, să renunţe la calea de atac, ca formă de achiesare la hotărârea pronunţată.
De asemenea, potrivit art. 246 C. proc. civ., reclamantul poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile şi în faza recursului, potrivit art. 316, coroborat cu art. 298 C. civ.
În consecinţă, văzând că după exercitarea căii de atac, reclamanta a declarat că renunţă la judecata acesteia, faţă de textele procedurale anterior menţionate şi dând eficienţă principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte urmează să ia act de renunţarea la judecata recursului.
În privinţa cheltuielilor de judecată, se va constata că, deşi prin întâmpinare intimaţii-pârâţi au solicitat să se facă aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ. şi recurenta să fie obligată la cheltuieli de judecată, ulterior au revenit asupra acestei solicitări arătând (cu ocazia dezbaterilor din şedinţă publică) faptul că nu mai pretind cheltuieli în faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de reclamanta Societatea Cooperativă F. Timiş împotriva deciziei nr. 1064/A din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Ia act că intimaţii nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6316/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6272/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
