ICCJ. Decizia nr. 6342/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6342/2012
Dosar nr. 6897/105/2007*
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 221 din 22 ianuarie 2008, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de contestatorul Z.A.B., în contradictoriu cu intimata Primarul comunei Bucov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În mod corect, prin dispoziţia din 17 septembrie 2007, intimatul Primarul comunei Bucov a respins cererea notificată a contestatorului, întrucât acesta a beneficiat de dispoziţiile legilor fondului funciar, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate, formularea unei noi cereri în baza Legii nr. 10/2001 echivalând cu o dublă despăgubire.
Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, dar în cazul de faţă contestatorului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5 ha teren arabil.
Pe de altă parte, deşi din adresa din 1992 a Arhivelor Statului Prahova rezultă că din tabelul de chiaburi figurează Z.E. cu 8,10 ha teren şi case, nu s-a făcut dovada de către contestator a modului de preluare al imobilului pentru care a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, dispoziţiile art. 2 din lege statuând care sunt actele normative prin care imobilele au fost preluate în mod abuziv.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul va respinge contestaţia, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 173 din 02 noiembrie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul Z.A.B., împotriva sentinţei civile nr. 221 din 22 ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei Bucov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Curtea a apreciat că apelul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., având în vedere că, cu ocazia rejudecării cererii recurentului, pe linia considerentelor deciziei de casare a instanţei superioare, prin administrarea de noi probatorii, nu s-a stabilit o altă situaţie de fapt decât cea reţinută iniţial, alte raporturi juridice existente între părţi, care să determine admisibilitatea cererii formulate de apelantul reclamant.
De altfel, expertul numit în cauză pentru a efectua lucrarea, răspunzând la obiectivele stabilite de către instanţă, a concluzionat că nu se confirmă identitatea construcţiilor din teren cu cele revendicate de către apelant, nu s-au depus acte de proprietate, o documentaţie a acestora care să poată fi comparată cu releveul construcţiei Căminului cultural şi nici în arhiva intimatei nu au fost găsite astfel de documente.
Dat fiind concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu restul probatoriilor ce au fost administrate anterior pe parcursul soluţionării cauzei, rezultă că, în mod corect, prin dispoziţia din 17 septembrie 2007 a fost respinsă notificarea contestatorului apelant cu motivarea că acesta a beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 18/1991, prin recunoaşterea dreptului de proprietate, astfel încât o nouă cerere formulată pe baza Legii nr. 10/2001 este neîntemeiată, echivalând cu o dublă despăgubire.
Chiar dacă dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevăd că în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea se dispune în natură pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru cele ocupate se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, de aceste prevederi nu poate beneficia apelantul, având în vedere, aşa cum s-a reţinut mai sus, că acestuia i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate prin Legea nr. 18/1991.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamantul Z.A.B., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., deoarece:
Respingerea pretenţiilor reclamantului în prezenta cauză s-a dispus în considerarea unei evaluări greşite a obiectului cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum şi a aprecierii nelegale, în sensul că reclamantul nu poate fi îndreptăţit la măsuri reparatorii pentru construcţiile ce s-au aflat pe terenul pentru care a primit măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991.
Obiectul solicitării în temeiul Legii nr. 18/1991 vizează exclusiv construcţiile de pe terenul în suprafaţă de 1,9 ha situat în intravilanul satului P., comuna Bucov, iar nu pe terenul extravilan în suprafaţă de 5 ha pentru care s-a emis titlul de proprietate din 12 martie 2007.
De asemenea, se impune anularea dispoziţiei din 17 septembrie 2007 emisă de Primarul comunei Bucov şi obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziţii.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 221 din 22 ianuarie 2008, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatorul Z.A.B., în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei Bucov.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că, prin notificarea din 24 octombrie 2001, contestatorul, împreună cu numitul Z.D.E., au solicitat despăgubiri în echivalent pentru imobilele reprezentate de două case situate în zona centrală a satului P., comuna Bucov, judeţul Prahova, iar prin dispoziţia din 17 septembrie 2007 emisă de Primarul comunei Bucov, notificarea a fost respinsă, cu motivarea că, potrivit actelor depuse, s-a constatat că nu sunt reţinute condiţiile prevăzute de lege, imobilul fiind demolat, iar terenul aferent acestuia a fost reconstituit în baza legilor fondului funciar.
Din adresa din 27 mai 2007 emisă de Comisia locală Bucov de aplicare a legilor fondului funciar, rezultă că, în baza Legii nr. 18/1991, s-a reconstituit defunctei Z.E., suprafaţa de 5 ha teren arabil pentru care s-a emis procesul-verbal de punere în posesie din 08 mai 2006 moştenitorilor Z.D.E. şi Z.A.B., iar ulterior, s-a emis şi titlu de proprietate din 12 martie 2007.
Instanţa a constatat că, într-adevăr, reclamantul a fost despăgubit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, sens în care a fost emis procesul-verbal de punere în posesie din 08 noiembrie 2006 şi titlu de proprietate din 12 martie 2007, iar admiterea pretenţiilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 ar echivala cu o dublă despăgubire.
În conformitate cu dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., instanţa de apel a ţinut seama de dispoziţiile deciziei civile nr. 5685 din 29 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., instanţa de apel, în faza de rejudecare, a ţinut seama de dispoziţiile deciziei civile nr. 5685 din 19 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că prin administrarea de noi probatorii nu s-a stabilit o altă situaţie de fapt decât cea reţinută iniţial.
În raport cu cele menţionate şi ţinând seama de motivele de recurs formulate de contestatorul Z.A.B., se reţin următoarele:
Expertul P.R., numit în cauză, răspunzând la obiectivele stabilite de instanţă, a concluzionat că nu se confirmă identitatea construcţiilor din teren cu cele revendicate de recurent.
Dat fiind concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu restul probatoriilor ce au fost administrate anterior pe parcursul soluţionării cauzei, rezultă că, în mod corect, prin dispoziţia din 17 septembrie 2007 a fost respinsă notificarea contestatorului-recurent cu motivarea că acesta a beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 18/1991, lege a fondului funciar, prin recunoaşterea dreptului de proprietate, astfel încât o nouă cerere formulată pe baza Legii nr. 10/2001 este neîntemeiată şi ar echivala cu o dublă despăgubire.
Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevăd că, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea se dispune în natură pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru cele ocupate se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, de aceste prevederi nu pot beneficia reclamantul având în vedere, aşa cum s-a reţinut mai sus, că acestuia i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate prin Legea nr. 18/1991.
În sensul celor menţionate, este şi adresa din 27 mai 2007 emisă de Comisia locală Bucov din care rezultă că autoarei reclamantului i s-a reconstituit suprafaţa de 5 ha teren arabil pentru care s-a emis şi proces-verbal de punere în posesie pe numele reclamantului şi fratele acestuia Z.D.E., într-un final a fost eliberat chiar titlul de proprietate din 13 martie 2007.
Prin urmare, recurentul nu a făcut dovada susţinerilor sale, nu a produs acte din care să rezulte pretenţiile sale cu privire la suprafaţa de teren de 8 ha, cât şi a construcţiilor aflate pe acesta.
Aşadar, faţă de cele reţinute se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Z.A.B. împotriva deciziei civile nr. 173 din 02 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6343/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6341/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
