ICCJ. Decizia nr. 6343/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6343/2012
Dosar nr. 18970/63/2008
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 388 din 06 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorii S.A., G.G.R.P., O.D.T. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii şi Alte Drepturi şi Asigurări Sociale Dolj şi, în consecinţă:
A dispus anularea dispoziţiei din 27 octombrie 2008 emisă de intimată, şi restituirea în natură către reclamanţi a imobilelor situate în Craiova, str. M., nr. 14, compuse din:
1. clădirea principală cu regim S+P+1E:
Admite contestaţia formulată de către contestatorii S.A., domiciliată în Lugoj, judeţul Timiş, G.G.R.P., domiciliat în Piteşti, judeţul Argeş, O.D.T.,domiciliat în Bucureşti, sector 6, împotriva dispoziţiei din 27 octombrie 2008, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale Dolj, cu sediul în Craiova, judeţul Dolj.
Dispune anularea dispoziţiei din 27 octombrie 2008 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
Dispune restituirea în natură, reclamanţilor, a imobilelor situate în Craiova, str. M., nr. 14, judeţul Dolj , compuse din:
1. clădire principală, cu regim de înălţime S+P+1E, inclusiv casa scării, în suprafaţă de 128,49 m.p., evidenţiată între axele cadastrale din documentaţia cadastrală înregistrată în 15 decembrie 1997 la O.C.P.I. Dolj, cu excepţia etajului 2 compus din 4 camere cu destinaţia de birouri şi 2 grupuri sanitare, construcţii noi evidenţiate între axele cadastrale din aceeaşi documentaţie cadastrală;
2. clădire secundară, cu regim de înălţime parter, compusă din: spaţiu depozit, un hol şi birou, în suprafaţă totală construită de 192,18 m.p., conform documentaţiei cadastrale menţionate şi
3. teren în suprafaţă de 1.155 m.p., cu vecinătăţile ; la Nord - str. M., la Est - sediul SC P.G. SA şi proprietari particulari, la Sud - Mitropolia şi la Vest - proprietari particulari, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert inginer I.M.G., ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Prin decizia din 27 octombrie 2008 emisă de intimată s-a dispus respingerea notificărilor din 2001 prin care contestatorii au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în Craiova, str. M., nr. 14, naţionalizat în temeiul Legii nr. 119/1948, cu motivarea că, solicitanţii nu au făcut dovada certă că sunt îndreptăţiţi la retrocedarea imobilului, nu au prezentat actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi nu au fost depuse documente care să ateste în mod cert calitatea ascendentului autor în raport cu imobilul revendicat.
A reţinut prima instanţă că decizia este vădit nelegală şi netemeinică întrucât în ceea ce priveşte calitatea petenţilor, de moştenitori legali şi testamentari, ai proprietarului deposedat a fost pe deplin dovedită.
Şi în ceea ce priveşte dreptul de proprietate al persoanei fizice îndreptăţite, G.R.F. asupra imobilului în litigiu a fost cu prisosinţă dovedit, din proba cu acte rezultând atât în cadrul procedurii administrative prealabile, cât şi în faţa instanţei, că respectivul imobil cu destinaţia de maşini agricole şi articole tehnice a aparţinut acestui proprietar conform contractului de vânzare încheiat la data de 19 septembrie 1905, înregistrat în 20 septembrie 1905 la Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de notariat, procesului-verbal încheiat la 08 august 1940, certificatului din 11 ianuarie 1945, emis de Camera de Comerţ şi Industrie Craiova, buletinul clădirii din str. M., nr. 20, foaia matricolă nr. 2 a clădirii, impozit, certificatul din 12 octombrie 1992 emis de Filiala Arhivelor Statului Dolj, declaraţia din 16 mai 1946, imobil naţionalizat prin Legea nr. 119/1948, astfel cum rezultă din M. Of., Partea I, nr. 133 bis/11.06.1948.
A mai constatat instanţa de fond că, nu există nici un dubiu în privinţa evoluţiei numerelor factoriale ale imobilului în litigiu, deşi prin adresa din 13 decembrie 2008 emisă de Primăria Municipiului Craiova rezultă că nu există documente privind evoluţia în timp a numerelor factoriale.
În prezent, imobilul în litigiu este situat la nr. 14 pe str. M., iniţial, la data cumpărării, a avut nr. 18, pentru ca apoi să revină la nr. 20, conform atestării din procesul-verbal încheiat la data de 08 august 1940 de Comisiunea pentru Înfiinţarea Cărţilor din comuna Craiova, fiind indubitabil unul şi acelaşi imobil.
Din constatările şi concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcţii şi din raportul de expertiză judiciară în specialitatea topografică instanţa a reţinut că imobilul în litigiu se compune din:
1. clădirea principală cu regim de înălţime S+P+1E inclusiv casa scării în suprafaţă de 128,49 m.p., evidenţiată între axele cadastrale din documentaţia cadastrală înregistrată în 15 decembrie 1997 la O.C.P.I. Dolj şi
2. clădirea secundară cu regim de înălţime parter, compusă din: spaţiu depozit, hol şi birou în suprafaţă totală construită de 192,18 m.p.;
3. teren în suprafaţă de 1.155 m.p.
A mai constatat prima instanţă că, la vechiul imobil, clădire principală, a fost adăugat etajul 2, compus din patru camere cu destinaţia birouri, două grupuri sanitare, construcţii noi evidenţiate în axele cadastrale din aceeaşi documentaţie, astfel încât în temeiul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, urmând a fi exceptate de la restituire.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj invocând: lipsa calităţii de persoane îndreptăţite a contestatorilor; faptul că nu există identitate între imobilul actual şi cel deţinut de autorul contestatorilor; nu s-a dovedit dreptul de proprietate asupra clădirii anexă şi că la clădirea principală s-a adăugat un etaj.
Un ultim motiv de apel a vizat greşita soluţionare a cererilor de chemare în garanţie.
Prin decizia civilă nr. 271 din 14 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
Pentru a hotărî astfel Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor a reţinut faptul că a fost corect soluţionată de prima instanţă, din actele depuse rezultând identitate între autorul contestatorilor şi fostul proprietar al imobilului în litigiu.
Astfel, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19 septembrie 1905, înregistrat în 20 septembrie 1905 la Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de notariat în calitate de cumpărător figurează G.R., nume ce se regăseşte şi în certificatul din 11 ianuarie 1945 emis de Comisia de Comerţ şi Industrie Craiova, în declaraţia dată de şeful Circumscripţiei I de constatare în anul 1945 privind identificarea imobilului, în matricola imobilului întocmită în 1946, în testamentul din 29 decembrie 1948 şi procesul-verbal din 08 august 1949.
Identitatea între proprietarul imobilului din litigiu şi autorul contestatorilor rezultă din compararea actelor de stare civilă cu cele de proprietate, respectiv certificatul de moştenitor din 08 iunie 1963, certificatul de deces în care autorul este trecut cu ambele prenume, în timp ce în certificatul de naştere al fiicei sale, E.V., născută la 22 septembrie 1906, în certificatul de deces al fiului său, F.F.C., decedat la 31 octombrie 2000 şi născut la 07 februarie 1912, în certificatul de deces al fiului său R.H.F., decedat la 10 noiembrie 1996, numele autorului este R.G.
Reţine instanţa de apel în raport cu actele de stare civilă menţionate că R.G. este una şi aceeaşi persoană cu R.F.G.
A înlătura ca nefondată critica apelantei potrivit căreia S.A. nu ar avea calitatea de moştenitoare pe considerentul că autorul acesteia F.F.C. a renunţat la succesiunea autorului comun deoarece prin sentinţa civilă nr. 1360 din 06 mai 2010 a Judecătoriei Lugoj s-a dispus anularea parţială a certificatului de calitate de moştenitor din 27 iunie 2003 prin care autorul contestatoarei este considerat renunţător la succesiunea tatălui său, R.G.
De altfel, prin certificatul de moştenitor din 1963 s-a constatat calitatea acestuia de succesor al tatălui său.
A mai reţinut instanţa de apel că, pentru contestatori s-au acordat măsuri reparatorii de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin decizia din 08 iulie 2008 privind imobilul din Craiova, str. C., nr. 132, în calitate de moştenitori ai aceluiaşi autor.
A respins ca nefondată şi critica privind incidenţa dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 10/2001 pe considerentul că imobilul a aparţinut unei persoane juridice, caz în care nu se poate dispune restituirea în natură.
Din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1905 rezultă că imobilul în litigiu a fost cumpărat de R.G., persoană fizică, a fost înscris în evidenţele funciare pe numele persoanei fizice şi chiar dacă proprietarul a fost asociat într-o societate comercială, folosind imobilul în parte ca sală de expoziţie pentru maşinile agricole ale firmei patrimoniul era diferit de cel al persoanei juridice.
În declaraţia dată de fostul proprietar, conform art. 41 din Legea nr. 55/1939, imobilul este înscris ca fiind magazin pentru comerţul de maşini şi articole tehnice, iar în anul 1946 în imobil se afla şi domiciliul proprietarului cum rezultă din buletinul clădirii cât şi din declaraţia din 16 mai 1946, pentru stabilirea impozitului.
Curtea a reţinut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv de stat, în oricare dintre formele prevăzute de lege pot face obiectul restituirii fără a se distinge dacă au fost sau nu acordate despăgubiri chiar şi în situaţia reglementată de art. 11, cu obligaţia de a se recalcula despăgubirea.
Cât priveşte suprafaţa de teren aferentă imobilului construcţie, instanţa a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare a dobândit un teren cu lăţimea de 25,20 m.p., pe latura de nord.
În contract nu s-au precizat dimensiunile laturilor de est şi vest, astfel că expertul a avut în vedere buletinul clădirii întocmit în anul 1948, care cuprinde schiţa terenului şi a construcţiei în care a fost consemnată suprafaţa totală de 1.250 m.p., iar prima instanţă a dispus restituirea suprafeţei de 1.155 m.p., aceasta fiind suprafaţa aferentă construcţiei în prezent.
Curtea a respins şi critica intimatei-apelante vizând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 10/2001, în raport cu concluziile expertizei specialitatea construcţii din care rezultă că, imobilul proprietatea autorului este identic celui ocupat de apelantă cu precizarea că, în plus, s-a adăugat clădirii încă un etaj, cu suprafaţa de 358 m.p., suprafaţă ce nu reprezintă 100% din imobilul iniţial.
A respins ca nefondată şi critica privind respingerea cererii de chemare în garanţie, în raport cu prevederile art. 60 C. proc. civ., întrucât legea specială nu cuprinde dispoziţii care să creeze un raport obligaţional între unitatea deţinătoare actuală şi stat sau fostul deţinător, unitate de stat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
- lipsa de identitate între defunctul G.R.F., proprietarul terenului şi imobilului din Craiova, str. M., nr. 14;
- lipsa identităţii de construcţie dintre imobilul principal şi cel secundar revendicate şi cele aflate în administrarea Casei Judeţene de Pensii Dolj şi a diferenţei de suprafaţă a terenului cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare din 19 septembrie 1905 şi cel existent la data revendicării, aflat în proprietatea recurentei.
Din actele depuse la dosar rezultă că imobilul revendicat se compunea din clădire cu parter şi etaj în suprafaţa construită de 653,23 m.p., şi teren în suprafaţă de 610 m.p., în timp ce actualul imobil se compune din subsol, parter, 2 etaje în suprafaţă totală construită de 2.216,25 m.p., un imobil secundar compus din două camere iar terenul aferent este de 1.155 m.p.
Cu privire la clădirea principală recurentul a susţinut că instanţa de apel nu şi-a motivat decizia de respingere a apelului preluând concluziile raportului de expertiză, raport ce nu corespunde situaţiei de fapt, preluând dimensiunile clădirii din buletinul din 1948, deşi prin raportul de expertiză se precizează că datele sunt eronate, fapt reţinut şi de instanţa de apel, fără a arăta şi motivele care au condus la această concluzie.
Că, potrivit declaraţiei lui R.G., se arată că imobilul este compus din parter+5 camere în suprafaţă de 390,41 m.p. şi etaj compus dintr-o sală şi trei camere în suprafaţă de 262,89 m.p.
Or, prin sentinţa atacată, suprafaţa imobilului ce trebuie restituită este mult mai mare decât cea dovedită cu actele aflate la dosar.
Referitor la clădirea secundară compusă cu regim de înălţime parter compus din spaţiu depozit, un hol şi un birou, la dosar nu există niciun document din care să rezulte că aceasta ar fi fost în proprietatea autorului care să justifice concluzia raportului de expertiză.
Cu privire la terenul aferent acestui imobil, instanţa de apel a reţinut că expertul a avut în vedere buletinul clădirii din 1948, ce cuprinde schiţa terenului şi a construcţiei pe care este consemnată suprafaţa totală de 1.250 m.p., fiind dispusă restituirea suprafeţei de 1.155 m.p., mai mică decât cea avută de autorul contestatorilor.
În ceea ce priveşte dimensiunile terenului recurenta a susţinut că potrivit procesului-verbal din 08 august 1940 al Comisiei de înfiinţare a cărţilor funciare din comuna Craiova, la data intabulării rezultă că a fost înscrisă suprafaţa menţionată în contractul de vânzare-cumpărare, aspect confirmat şi de cererea de modificare în registrul întreprinderilor de stat şi organizaţiilor economice la Ministerul Finanţelor înregistrată în 09 mai 1951, prin care se solicita radierea Fabricii M. Craiova.
O altă critică vizează greşita interpretare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Sub acest aspect recurenta a susţinut că instanţa de apel a dat o greşită interpretare dispoziţiilor legale referitoare la acordarea despăgubirilor prin echivalent sau la restituirea în natură a imobilului în litigiu, fără a se ţine seama de faptul că intimaţii-contestatori nu erau îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii întrucât prin Acordul între România şi Austria semnat la Bucureşti la 03 iulie 1963 intrat în vigoare la 27 aprilie 1965 ratificat prin Decretul nr. 784/1963 se preciza că România plăteşte Austriei o sumă forfetară de 1.359.000 dolari S.U.A. drept indemnizare globală pentru bunurile, drepturile şi titlurile austriece atinse prin măsuri româneşti de naţionalizare.
O ultimă critică vizează greşita respingere a cererii de chemare în garanţie a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a SC M.A.T. SA Craiova, întrucât imobilul în litigiu se află în proprietatea publică a statului, fiind dat în administrare recurentei, figurând în proprietatea SC M.A.T. SA Craiova, fiind îndeplinite cerinţele cererii de chemare în garanţie.
În raport cu cele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru completarea probatoriului.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins.
Cu toate că recurenta-intimată a indicat drept temei juridic al criticilor formulate dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ. din dezvoltarea acestora rezultă că este posibilă analizarea exclusiv din prisma cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la calitatea procesuală activă, de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, dovada dreptului de proprietate şi la restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut nu poate fi invocat, deoarece apelul a fost respins ca nefondat, acest motiv operând numai în situaţia în care instanţa de apel se pronunţă ea însăşi asupra fondului cererii, putând să acorde în acest caz mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
În ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aceasta nu poate fi primită întrucât se constată că decizia atacată este amplu motivată, răspunzând tuturor motivelor de apel şi făcând consideraţii argumentate cu privire la situaţia de fapt şi textele legale incidente în cauză.
Prima critică de nelegalitate susţinută de recurenta-reclamantă pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii şi care se referă la lipsa de identitate între autorul contestatorilor G.R.F. şi R.G. proprietarul terenului şi a imobilului din litigiu este nefondată.
Din certificatul de deces eliberat de Primăria Municipiului Lugoj la 18 aprilie 2003, cel de căsătorie, în copie, după registrul stării civile pentru căsătoriţi din 1932, certificatul de naştere privind pe G.E.V. născută la 22 septembrie 1906, certificatul de moştenitor autentificat în 08 iunie 1963 de Notariatul de Stat Raional Lugoj şi respectiv din 27 iunie 2003 eliberat de BNP R., contractul de vânzare-cumpărare din 20 septembrie 1905 înregistrat la Tribunalul Dolj, secţia notariat, certificatul din 11 ianuarie 1945 emis de Camera de Comerţ şi Industrie Craiova, cât şi din declaraţia dată de şeful Circumscripţiei I de constatare în anul 1945 pentru identificarea imobilului, în testamentul datat 29 decembrie 1948 rezultă că G.R.F. este aceeaşi persoană cu G.R.
Este nefondată şi critica referitoare la lipsa identităţii de construcţie dintre imobilul principal şi cel secundar şi cele aflate în administrarea recurentei precum şi a diferenţelor de suprafaţă a terenului achiziţionat prin contractul de vânzare-cumpărare din 19 septembrie 1905 din care rezultă o suprafaţă construită de 653,23 m.p. şi teren în suprafaţă de 610 m.p., în raport cu actualul imobil ce se compune din subsol, parter şi două etaje, în suprafaţă construită de 2.216,25 m.p. şi un imobil secundar compus din două camere şi teren în suprafaţă de 1.555 m.p.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj, instanţa a dispus efectuarea a două expertize tehnice în specialitatea topografie şi construcţii civile şi industriale cu obiectivele stabilite prin încheierea de şedinţă din 28 octombrie 2009, de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj, respectiv dacă imobilul corespunde în regim de suprafaţă înălţime cu clădirea care a aparţinut fostei firme G., naţionalizată conform Legii nr. 119/1948 şi dacă s-au efectuat lucrări suplimentare de extindere după naţionalizare la clădirea aflată în litigiu şi în ce constau.
Din raportul de expertiză topografic geodezie cadastru întocmit de expert ing. I.M. rezultă că din identificarea fizică a imobilului în teren, Craiova, str. M., nr. 14, în raport cu titlul de proprietate invocat de contestatori s-a concluzionat că există un singur teren ce a avut iniţial nr. 18 pe str. M. din Craiova, a trecut în 20 şi actual în 14.
Suprafaţa terenului este de 1.155 m.p.
Pe acest teren sunt amplasate Casa Judeţeană de Pensii cu o suprafaţă construită de 480 m.p., magazie (C2) cu suprafaţa construită de 191 m.p., şi C3 (anexă) cu o suprafaţă de 16 m.p.
Din raportul de expertiză specialitatea construcţiei civile întocmit de expert ing. C.D.A. rezultă că imobilul actual şi anume corpul principal, corespunde parţial ca soluţii constructive cu vechea clădire (structură de rezistenţă din cărămidă şi beton armat), dar nu mai corespunde ca instalaţii şi finisaje actuale şi ca suprafaţă construită desfăşurată.
Faţă de vechea clădire, rezultă că s-au efectuat lucrări suplimentare, şi anume supraînălţarea cu un nivel, precum şi placări pereţi cu plăci rigips, zugrăveli imobile, tavane, înlocuirea instalaţiilor.
Clădirile componente ale imobilului din litigiu corespund clădirilor care au aparţinut fostei firme G. cu singura deosebire că la clădirea principală s-a etajat cu un nivel, etaj 2 - compus din 4 încăperi cu destinaţia de birouri şi două grupuri sanitare, exceptând casa scării, cu o suprafaţă de 128,49 m.p.
Prin urmare, critica recurentei-intimate referitoare la lipsa identităţii dintre imobilul principal, secundar şi cele aflate în administrarea acesteia şi cel revendicat determinat de întinderea suprafeţelor construite de 653,23 m.p., şi 2.216,25 m.p. (suprafaţă construită totală) este nefondată.
Referitor la suprafaţa totală construită din raportul de expertiză specialitatea construcţiei civile rezultă că în procesul-verbal din 09 aprilie 2002 aferent trecerii imobilului în administrarea Casei de Pensii Dolj s-a consemnat eronat o suprafaţă desfăşurată construită de 2.216,25 m.p., deoarece conform cadastrului suprafaţa este de 1.148,07 m.p.
Suprafaţa de 2.216,25 m.p. a fost consemnată în mod eronat şi în H.G. nr. 419/2002 prin care s-a aprobat trecerea imobilului în litigiu în administrarea recurentei-intimate.
Întrucât suprafaţa de clădire adăugată nu reprezintă 100% din aria desfăşurată iniţială, în mod corect instanţa de apel a apreciat ca legală soluţia dispusă de prima instanţă de restituire în natură a imobilului, mai puţin suprafaţa adăugată care reprezintă etajul 2 al clădirii principale.
Nefondată este şi critica vizând greşita respingere a cererii de chemare în garanţie a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi SC M.A.T. SA Craiova întrucât legea specială nu cuprinde dispoziţii care să creeze raporturi juridice între unitatea deţinătoare respectiv Casa Judeţeană de Pensii Dolj, Ministerul Finanţelor Publice şi SC M.A.T. SA Craiova, acestea din urmă având calitatea de terţi şi nu de unităţi deţinătoare.
Critica vizând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 10/2001, text potrivit căruia nu sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare, a fost formulată pentru prima dată în recurs astfel că nu va fi analizată.
În raport cu cele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-intimată Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva deciziei civile nr. 271 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6345/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6342/2012. Civil → |
|---|
