ICCJ. Decizia nr. 6344/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6344/2012
Dosar nr. 785/85/2009
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Constată că sub nr. 785/85/2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu acţiunea formulată de reclamanţii M.V. şi M.T.E. în contradictoriu cu pârâtul B.C. solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună: obligarea pârâtului la plata sumei de 520.000 RON reprezentând contravaloarea sporului de valoare adus imobilului înscris în CF X Sibiu, nr. top XXX situat administrativ în Sibiu, str. A., nr. 24 ca rezultat din edificarea unei construcţii noi şi lucrări de îmbunătăţire efectuate de către reclamanţi; instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului înscris în CF X Sibiu nr. top XXX situat administrativ în Sibiu, str. A. în favoarea reclamanţilor, până la achitarea integrală a despăgubirilor solicitate de către pârât; cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1151/2009 Tribunalul Sibiu a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâtul la plata sumei de 17.475 RON cu titlu de despăgubire şi a respins capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenţie. Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă cererea reconvenţională şi obligaţi pârâţii reconvenţionali la plata sumei de 200 euro lunar, începând cu data de 1 noiembrie 2008 şi până la predarea efectivă a imobilului în litigiu cu titlu de folos de tras.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Imobilul situat în Sibiu, str. A., nr. 24 şi înscris în CF X Sibiu, nr. top XXX a redevenit proprietatea pârâtului reclamant reconvenţional B.C. în temeiul Sentinţei civile nr. 2091 din 21 februarie 2008 a Judecătoriei Timişoara, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1190/R/15 octombrie 2008 a Tribunalului Timiş. Prin această hotărâre s-a dispus şi evacuarea reclamanţilor din imobilul pe care îl cumpăraseră în temeiul Legii nr. 112/1995 şi la care au efectuat o serie de investiţii.
Din investiţiile identificate de expert, instanţa de fond a reţinut că îndeplinesc condiţiile art. 48 din Legea nr. 10/2001, doar o parte din ele, în sumă de 17.475 RON.
Capătul de cerere prin care s-a solicitat instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului a fost respins ca nefondat întrucât, conform contractului de comodat nr. 5 din 4 decembrie 2007 şi actului adiţional la acesta reclamanţii au cedat folosinţa imobilului, începând cu data de 17 decembrie 2007 către SC S. SRL. În aceste condiţii reclamanţii nu mai pot cere instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului pe care nu îl mai ocupă.
Pentru evaluarea folosului de tras solicitat prin cererea reconvenţională a fost efectuată o expertiză contabilă care a stabilit că, în funcţie de preţurile practicate pe piaţă pentru zona respectivă, chiria cuvenită este de 200 euro pe lună cum de altfel a solicitat şi pârâtul reclamant reconvenţional.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii care au solicitat schimbarea în parte a sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi reducerea cuantumului sumei de 200 euro/lună la care au fost obligaţi.
Instanţa de apel a apreciat că au caracterul expres prevăzut de lege, iar pârâtul trebuie obligat să le suporte, următoarele lucrări evidenţiate în Anexa 3 a raportului de expertiză, în cuantum total de 17.232 RON: strat suport pentru pardoseală, nr. crt. 1 - 595 RON; trepte din beton brut pregătite pentru a fi placate, nr. crt. 2 - 71 RON; tencuieli interioare drişcuite executate la pereţi, nr. crt. 3 - 1.158 RON; tencuieli interioare drişcuite executate la tavane, nr. crt. 4 - 711 RON; confecţionat şi montat ferestre duble din lemn, nr. crt. 7 - 258 RON; sticlă montată pe tâmplărie din lemn, nr. crt. 9 - 105 RON; strat suport pentru pardoseli executate din beton, nr. crt. 10 - 275 RON; ferestre PVC cu geamuri termopan, nr. crt. 12 - 117 RON; 1 chiuvetă fontă, 1 furtun cu duş, 1 WC, nr. crt. 29 - 1.119 RON; instalaţie de gaz metan racordat la instalaţia de la parter, nr. crt. 31 - 726 RON; canalizare în curte, nr. crt. 37, 38, 39, 40 - 7.223 RON; împrejmuire la stradă, soclu din beton, şi rigle din panouri, nr. crt. 48 - 1.188 RON; împrejmuire în fundul curţii din bolţari, nr. crt. 49 - 2.086 RON; soclu şi stâlpi metalici existenţi şi cu împrejmuire, nr. crt. 50 - 1.600 RON.
Toate celelalte lucrări evidenţiate în raportul de contraexpertiză nu îndeplinesc condiţia de a fi "îmbunătăţiri necesare şi utile" în sensul art. 48 din Legea nr. 10/2001 şi nu pot fi puse în sarcina pârâtului, pentru următoarele considerente:
Nu poate fi acordată suma de 7.572 RON de la nr. crt. 30, 32, 35 reprezentând instalaţie încălzire centrală conducte şi 3 radiatoare întrucât centrala nu este în stare de funcţionare, conductele şi radiatoarele fiind în stare avansată de uzură şi degradare. Edificatoare în acest sens sunt fotografiile efectuate de expertul consultant, necontestate de reclamanţii cărora li s-a comunicat un exemplar din lucrarea efectuată, şi din care rezultă starea avansată de uzură a acestor componente ale instalaţiei de încălzire, care în mod evident nu vor mai putea fi folosite şi nu vor primi avizele tehnice de la ISCIR sau de la Gaz Metan, durata de viaţă a acestora fiind depăşită.
Lucrările de la poziţia 43 în valoare de 4769 RON, reprezentând renovare exterioară (tencuit, zugrăvit, vopsit, burlane, reparaţii acoperiş), nu pot fi puse în sarcina pârâtului, întrucât reclamanţii, în calitate de chiriaşi ai imobilului din anul 1977, şi apoi în calitate de proprietari ai acestuia, din anul 1998 şi până în anul 2008 când s-a dispus nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, aveau obligaţia de a întreţine imobilul, la fel ca oricare proprietar diligent, care trebuie să-şi întreţină propriul bun. Mai mult, din lucrarea de expertiză rezultă că aceste lucrări au avut loc în anul 2005, or la acea dată era deja înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 6391 din 14 iulie 2005, acţiunea prin care pârâtul a chemat în judecată pe reclamanţii de astăzi pentru a se constata nulitatea titlului de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În ceea ce priveşte mansardarea podului, lucrări evidenţiate la nr. crt. 13 - 37 şi 33 - 36, în cuantum total de 34.099 RON nici aceste sume nu pot fi acordate pentru următoarele considerente:
În primul este de reţinut reaua-credinţă a reclamanţilor care cumpără imobilul la data de 19 iunie 1998, deşi la data de 29 iunie 1996 pârâtul i-a notificat, aducându-le la cunoştinţă că intenţionează să revendice imobilul, iar la data de 21 aprilie 1997 a fost deja notată în cartea funciară acţiunea împotriva reclamanţilor, chiriaşi la acea dată. Din acel moment foştii chiriaşi au devenit de rea-credinţă, întrucât le-au fost aduse la cunoştinţă viciile titlului statului, şi faptul că fostul proprietar înţelege să revendice imobilul, dar, cu toate acestea au înţeles să facă investiţii în imobil, în perioada anilor 2000 - 2001 fiind efectuate lucrările la mansarda imobilului, aceste investiţii fiind efectuate pe riscul lor şi fără autorizaţiile şi aprobările prevăzute de lege.
Aşa cum s-a reţinut mai sus, art. 48 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 prevede în mod expres că, la stabilirea valorii îmbunătăţirilor, se va scădea gradul de uzură al acestora, în raport cu durata de viaţă normală, care se suportă de chiriaşi. Or, după cum rezultă în mod evident din fotografii, durata de viaţă a acestor lucrări este depăşită, fiind vorba de lucrări efectuate în anul 1999, care trebuie complet înlocuite şi refăcute, neputând fi folosite nici măcar parţial. În aceeaşi situaţie se află lucrările de la poziţia 11, reprezentând pardoseli din plăci de gresie la baie şi bucătărie, efectuate în anul 2000 la parter, în valoare de 1.112 RON, toate lucrările trebuind refăcute, întrucât sunt lipsite de orice valoare economică sau practică, durata de viaţă normală fiind în prezent depăşită.
În aceeaşi categorie se include lucrarea de la nr. crt. 28, în sumă de 1.193 RON, reprezentând instalaţii electrice de iluminat în toate spaţiile fără pivniţă, întrucât acestea sunt în prezent degradate şi trebuie refăcute complet, aşa cum rezultă din fotografii.
Nu poate fi acordată contravaloarea lucrării de la nr. crt. 42, reprezentând magazie din pereţi cărămidă, placă, instalaţii electrice, în cuantum de 1.530 RON, aceasta fiind în stare avansată de degradare şi nemaiputând fi folosită conform destinaţiei sale, aşa cum rezultă din fotografia de la nr. crt. 222, lucrarea fiind departe de a avea caracterul unei îmbunătăţiri.
În aceeaşi situaţie se află lucrările de la nr. crt. 44 - 46 şi 47, reprezentând pavaj în curte, în valoare de 2.770 RON, mozaic veneţian la terasă, în valoare de 1.198 RON şi suport beton pentru mozaic, în valoare de 183 RON, copertine din structură metalică şi învelitoare de sticlă, în valoare de 791 RON. Pavajul din curte reprezentat este degradat şi trebuie complet refăcut, valoarea indicată de experţi - 2.770 RON - este exagerată, această sumă fiind necesară probabil pentru efectuarea unui nou pavaj. Mai mult, este vorba de o lucrare efectuată în anul 1989 (conform menţiunilor din expertiză), iar în prezent durata de viaţă normală a acestei lucrări este complet depăşită, reclamanţii fiind cei care, efectuând aceste lucrări, s-au folosit de ele, în calitate de chiriaşi şi apoi de proprietari, astfel că în niciun caz nu poate fi pus în sarcina pârâtului costul efectuării acestor lucrări.
S-a reţinut că suma totală a lucrărilor care nu pot fi acordate deoarece nu îndeplinesc condiţiile prev. de art. 48 alin. (1) - (5) din Legea nr. 10/2001 şi cele ale art. 494 C. civ., în sensul că proprietarul terenului şi al casei astfel dobândite nu a înregistrat nicio îmbogăţire prin efectuarea acestor lucrări, este de 58.465 RON.
La această sumă se adaugă suma care ar trebui acordată, aceea de 17.232 RON şi astfel se obţine un total de 75.697 RON, împrejurare faţă de care nu se poate explica suma de 103.324 RON la care au ajuns experţii, ca fiind valoarea lucrărilor de investiţii şi nici suma de 92.863 RON ca fiind un spor de valoare adus casei vechi prin aşa-zisele investiţii efectuate de reclamanţi, chiar dacă se are în vedere şi procentul de 5% calculat de experţi cu titlu de transport.
Pe de altă parte, reclamanţii aveau obligaţia de a face dovada pretenţiilor lor prin prezentarea de înscrisuri, conform art. 48.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, or singurele probe ale reclamanţilor sunt recunoaşterile pârâtului şi expertizele tehnice.
În consecinţă, având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea de Apel a respins apelul declarat de reclamanţii M.V. şi M.T.E. împotriva Sentinţei civile nr. 115/2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia civilă, sentinţa pronunţată fiind legală şi temeinică.
Împotriva Deciziei civile nr. 121 din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, au declarat recurs reclamanţii M.V. şi M.T.E. care au susţinut următoarele motive de nelegalitate.
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea şi interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 10/2001, a dispoziţiilor art. 5, 6 din Normele metodologice ale Legii nr. 10/2001 prevăzute în H.G. nr. 923/2010 cu privire la art. 48, a dispoziţiilor art. 494 alin. (1), (3) C. civ. şi cu o apreciere eronată a probatoriului administrat şi cu o motivare contradictorie şi fără a se face aplicabilitatea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Astfel, fără niciun suport juridic şi probator, instanţa de apel a înlăturat îmbunătăţirile necesare şi utile efectuate de către subsemnaţii chiriaşi în conformitate cu dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 10/2001 şi dispoziţiile art. 5, 6 din Normele metodologice ale Legii nr. 10/2001 prevăzute în H.G. nr. 923/2010 cu privire la art. 48, înlăturând nejustificat raportul de expertiză şi suplimentul la raportul de expertiză efectuat de către cei trei experţi judiciari numiţi în cauză, deşi conform normelor metodologice premenţionate valoarea despăgubirilor se stabileşte pe bază de expertiză, aceasta fiind proba concludentă, certă şi pertinentă necesară a fi administrată şi avută în vedere de către instanţă.
Faţă de aceste aspecte, în condiţiile în care au fost înlăturate aproape în totalitate concluziile experţilor în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de apel ar fi putut recurge la o completare a probatoriului pentru lămurirea cauzei. Mai mult decât atât, în mod eronat se reţine calitatea de contractori de rea-credinţă întrucât au demarat lucrările de mansardare anterior revendicării imobilului şi, de altfel, acestea au adus un spor de valoare în cuantum de 34.099 RON.
De asemenea, valoarea de 17.475 RON stabilită cu titlu de despăgubire, respectiv 4000 euro, se apreciază ca fiind derizorie, nereprezentând valoarea reală a sporului de valoare rezultat ca urmare a efectuării investiţiilor şi îmbunătăţirilor pe care le-au adus imobilului din litigiu.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nul, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea acestuia, dacă încadrarea într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 este posibilă.
per a contrario, rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs pentru indicarea unuia dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat de motivul de recurs invocat.
Criticile formulate de reclamanţi vizează cuantumul sumei stabilite de instanţă, ca reprezentând despăgubire, solicitându-se, în esenţă, reducerea acestuia.
Aceste susţineri ce vizează netemeinicia hotărârii recurate, nu nelegalitatea acesteia, nu pot fi încadrate în cazurile de modificare sau casare reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., cu respectarea cerinţelor referitoare la motivarea acestuia, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform art. 302 lit. c) coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. vor fi obligaţi reclamanţii la plata cheltuielilor de judecată reduse conform art. 274 C. proc. civ. alin. (3) către pârâtul B.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamanţii M.V. şi M.T.E. împotriva Deciziei civile nr. 121 din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Obligă reclamanţii la plata a 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reduse către pârâtul B.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6340/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6346/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
