ICCJ. Decizia nr. 6346/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6346/2012
Dosar nr. 2018/305/2009
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Covasna, prin Sentinţa civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Sfântu Gheorghe, prin Primar; a admis în parte acţiunea formulată şi completată de reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Covasna şi Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar; a respins acţiunea cât priveşte pe pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe, prin Primar, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a constatat că imobilul înscris în fostul CF nr. X al localităţii Sfântu Gheorghe sub nr. !!!top X1, X2, X3, X4, X5 din str. S. nr. 30, a fost preluat fără titlu de Statul Român; a constatat nulitatea preluării imobilului menţionat mai sus.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Imobilul înscris în CF nr. Y Sfântu Gheorghe, sub nr. top Y1 - casă de piatră şi curte în suprafaţă de 696 mp, potrivit istoricului de CF depus la dosar, a constituit înainte de aplicarea Decretului nr. 92/1950, proprietatea tabulară a lui K.E.Y. şi K.G., în cote egale.
Certificatul de moştenitor nr. 41 din 16 februarie 1990 ( f. 79) eliberat de fostul notariat de Stat al judeţului Covasna atestă că reclamantele K.E. şi S.M. sunt moştenitoare legale, în calitate de fiice ale lui K.E.Y., iar reclamantul K.J.G., potrivit certificatului de calitate de moştenitor din 26 noiembrie 2001 eliberat de biroul notarului public G.G., culege ca moştenitor legal dreptul de proprietate asupra imobilelor din patrimoniul lui K.G., prin retransmitere de la tatăl său K.E.Z. care la rândul lui, în calitate de fiu, a moştenit întâi pe tatăl său K.G. şi apoi pe mama sa K.E.X., soţia supravieţuitoare a lui K.G.
Prin urmare, reclamanţii sunt moştenitori ai proprietarilor tabulari, fiind îndreptăţiţi să promoveze o acţiune ca cea de faţă.
Acţiunea de faţă este una care este declarată admisibilă de către art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, instanţele fiind competente să stabilească valabilitatea titlului statului, chiar şi atunci când este începută o procedură administrativ-jurisdicţională în baza Legii nr. 10/2001, ceea ce face ca reclamanţii să justifice un interes în promovarea prezentei acţiuni.
În ultimul rând, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a municipiului Sfântu Gheorghe, prin primar, faţă de cele mai sus expuse, câtă vreme municipiul nu a preluat imobilul în anul 1957, atunci este evident că nu are calitate procesuală pasivă, drept pentru care excepţia a fost admisă iar acţiunea a fost respinsă în contradictoriu cu acest pârât.
Pe fond, instanţa a reţinut că preluarea de către Statul Român s-a făcut în detrimentul celor doi coproprietari tabulari K.E.Y. şi K.G., în baza Decretului nr. 92/1950.
Cei doi coproprietari figurează în anexa Decretului nr. 92/1950 la poziţiile 59 şi 60 din judeţul Trei Scaune, imobilul în discuţie fiind la acea dată situat în Sfântu Gheorghe, str. S. nr. 30, preluare str. P.G. nr. 30 şi nu apare ca fiind preluat nici de la K.G. şi nici de la K.E.Y.
Ca atare, preluarea nu poate fi una valabilă pentru că din punct de vedere juridic imobilul situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. S. nr. 30, preluare str. P.G. nr. 30, nu apare în anexa Decretului 92/1950, deci nu a existat un titlu de trecere în proprietatea Statului Român.
Preluarea imobilului s-a făcut conform art. 3 din Decretul nr. 92/1950, fără vreo despăgubire, ceea ce nu poate fi de natură să justifice sau să consolideze titlul statului, atâta timp cât C. civ. prin art. 481 consacră regula că cedarea proprietăţii se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, dar şi atunci primindu-se o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Ceea ce este esenţial, este că cei doi coproprietari au pierdut imobilul în condiţiile în care doar nu figurau pe listele-anexă ale Decretului nr. 92/1950 în privinţa imobilului din municipiul Sfântu Gheorghe, fosta stradă M. nr. 3, şi oricum naţionalizarea s-a făcut în contra a ceea ce legislaţia civilă a acelor vremuri consacra atunci ca şi astăzi, anume că cedarea proprietăţii se face întotdeauna contra unei despăgubiri, ceea ce în speţă nu a existat.
Curtea de apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 61 din 13 aprilie 2011, a respins excepţia puterii lucrului judecat a Deciziei civile nr. 825/2008 a Curţii de Apel Mureş faţă de prezenta cauză, invocată de ambii apelanţi; a respins apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna cât şi apelul formulat de intervenienta principală SC C. SA Sfântu Gheorghe, împotriva aceleiaşi Sentinţe nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna pe care a păstrat-o.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
După cum s-a constatat din studiul conţinutului considerentelor Deciziei nr. 825/2008 a Curţii de Apel Mureş şi respectiv a Deciziei nr. 76/2002 a Curţii de Apel Mureş, dată în apel, nu s-a putut reţine că s-a dezlegat o chestiune de drept controversată, respectiv aceea a preluării fără titlu a imobilului în cauză din Sfântu Gheorghe, str S. nr. 30 în accepţiunea art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.
Puterea lucrului judecat nu împiedică soluţionarea pe fond a noii cereri, însă impune consecvenţă judecătorului care trebuie să "judece", fără să contrazică, ceea ce s-a constatat printr-o hotărâre anterioară.
S-a reţinut că prin aceste hotărâri anterioare nu s-a constatat că imobilul a fost preluat cu titlu sau fără titlu de către Stat şi nici nu s-au comparat titlurile fostului proprietar şi respectiv al SC C. SA ca într-o acţiune în revendicare pentru a susţine teoria apelantei SC C. SA, aceea că, prin Decizia nr. 76/2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, menţinută prin Decizia nr. 825/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a consolidat titlul (contractul de vânzare-cumpărare) al SC C. SA şi că deţine un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Din contră, s-a reţinut că înscrierea în CF a dreptului de proprietate al SC C. SA a fost înscris în baza Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991 şi nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 112/1995 ce vizează efectiv spaţiile cu destinaţia de locuinţe, nu şi spaţiile comerciale cum este cel al SC C. SA
De aceea, s-a respins cererea reclamanţilor K.E. şi S.M. de constatare a nulităţii absolute a încheierii de întabulare a imobilelor în favoarea aceleiaşi societăţi.
Pentru aceste considerente, instanţa de apel a găsit neîntemeiată şi puterea lucrului judecat invocată ca şi excepţie în apel de către intervenientă.
S-a reţinut că în mod corect prima instanţă a respins excepţia lipsei de calitate procesuală activă faţă de menţiunile din certificatul de moştenitor nr. 41/1990 şi de calitate de moştenitor nr. 123/2001. Critica vizând lipsa identităţii de nume nu poate fi primită faţă de calitatea reclamanţilor recunoscută prin certificatele menţionate.
De asemenea, conform art 25 din Decretul nr. 31/1954 statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, participă prin Ministerul Finanţelor în raporturile juridice, dacă legea nu prevede în sens contrar. Cum imobilul în discuţie a trecut în proprietatea statului, dreptul fiind înscris în CF nr. X Sfântu Gheorghe prin încheierea din 9 ianuarie 1957, Statul participă în nume propriu şi reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, astfel că motivul este nefondat în baza textului de lege enunţat.
S-a mai arătat că în mod corect tribunalul a reţinut că antecesorul reclamanţilor nu figurează ca fiind naţionalizat, astfel că, titlul statului este lipsit de eficienţă juridică, starea de coproprietate impunând menţionarea ambilor coproprietari în lista anexă la Decretul nr. 92/1950, condiţie esenţială pentru ca preluarea în proprietatea statului să prezinte cel puţin aparenţa de legalitate, ţinând seama de regulile coproprietăţii. Nu mai puţin, în prezent nici nu mai poate fi ridicată problema "exploatatorilor de locuinţe", normală într-o societate bazată pe o economie cum era cea existentă în perioada interbelică, fiind de reţinut că însuşi legiuitorul anului 2001, prin Legea nr. 10/2001 a considerat o astfel de preluare ca fiind abuzivă. Mai mult preluarea s-a făcut în detrimentul dispoziţiilor art. 481 C. civ., fără nicio despăgubire, încât nevalabilitatea operaţiunii nu poate fi pusă la îndoială.
Prezenta acţiune nu este inadmisibilă faţă de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Instanţa este datoare să verifice temeinicia pretenţiilor pe fondul lor, respingerea ca inadmisibilă a cererii ar echivala cu încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, mai ales că reclamanţii au optat pentru această cale în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, suspendând procedura administrativă declanşată în baza Legii nr. 10/2001.
Analiza cererii privind preluarea fără titlu a imobilului de către Statul Român nu contravine nici normelor legii speciale, Legii nr. 10/2001 care derogă de la dreptul comun în materia revendicării imobilelor şi nu aduce atingere dispoziţiilor Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece obiectul acţiuni nu a fost "revendicarea" imobilului în cauză.
Pentru aceste considerente instanţa a respins în integritate, pentru toate motivele apelul formulat de pârâtul Statul Român.
În ceea ce priveşte apelul intervenientei, instanţa a constatat că este nefondat.
În susţinerea apelului s-au invocat critici ce coincid în mare parte cu cele invocate de apelantul-pârât Statul Român, drept pentru care au fost respinse pe aceleaşi considerente (critica referitoare la autoritatea de lucru judecat, puterea lucrului judecat).
Critica referitoare la respingerea cererii de intervenţie conform încheierii din 12 noiembrie 2010 ce constituie preambulul sentinţei atacate este nefondată.
Tribunalul nu a încuviinţat, în principiu, cererea de intervenţie pe motiv că această intervenientă a recunoscut că nu mai este proprietara imobilului, intervenind vânzarea imobilului anterior promovării acţiunii de faţă.
Nu s-a putut încuviinţa în principiu această cerere de intervenţie în considerarea aplicării regulilor evicţiunii, deoarece prezenta acţiune a intervenit după încheierea vânzării dintre cele 2 societăţi, intervenientă şi SC E. SRL, iar din conţinutul contractului nr. 595/2000 rezultă că atât cumpărătorul cât şi vânzătorul cunoşteau situaţia juridică a imobilului şi au prevăzut drepturi şi obligaţii în cazul în care fostul proprietar îşi recuperează imobilul.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, au declarat recurs: SC C. SA şi Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Covasna.
- S. C. C. SA critică decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală - invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- S-a constatat că imobilul înscris în fostul CF nr. X al localităţii Sfântu Gheorghe sub nr. top X1, X2, a fost preluat fără titlu de Statul Român, constatând nulitatea preluării imobilului în litigiu, astfel că soluţia instanţei de apel este nelegală.
- Dreptul lor de proprietate a fost recunoscut şi consolidat, astfel că beneficiul de un "bun", în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, au interesul şi legitimarea procesuală să intervină în procesul purtat între alte persoane, privind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu şi, în consecinţă, în mod greşit s-a respins, în principiu, cererea de intervenţie în nume propriu pentru lipsă de interes.
- Contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, încheiat de societatea SC C. SA cu un terţ în anul 2000, nu a fost atacat în instanţă pe calea acţiunii în nulitate prevăzută de art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Ministerul Finanţelor Publice, critică decizia civilă atacată, ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Hotărârea instanţei de apel este nemotivată, necuprinzând motivele pe care se sprijină.
- Nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu a fost învestită cu soluţionarea excepţiei calităţii procesuale active a reclamanţilor, câtă vreme nu s-a invocat o asemenea excepţie.
- Hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea greşită a legii sau aplicarea greşită a legii, deoarece în mod greşit a fost soluţionată excepţia autorităţii de lucru judecat.
Recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice să se constate nulitatea absolută a actului de preluare a imobilului intabulat în fostul CF nr. X al localităţii Sfântu Gheorghe sub nr. top X1, X2, X3, 952 din 24 din str. S. nr. 30, preluare str. P.G. nr. 30.
În motivarea cererii se arată că la data preluării, imobilul a constituit proprietatea tabulară a antecesorilor reclamanţilor, K.E.Y. şi K.G. În anul 1950 părinţii reclamanţilor au fost deposedaţi de acest imobil, însă acesta nu este inclus în lista anexă, parte integrantă a Decretului nr. 92/1950.
Prin Sentinţa civilă nr. 183 din 29 iunie 2001 a Tribunalului Mureş s-a respins acţiunea reclamanţilor K.E. şi S.M., respectiv cererea intervenientului K.J.G. prin care se solicitau, printre altele, şi constatarea nulităţii actelor de trecere în proprietatea statului a imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. C. nr. 3, la naţionalizare str. M. nr. 3, prin încheierea de întabulare a dreptului de proprietate al statului.
Prin Decizia civilă nr. 75/A din 27 septembrie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureş a păstrat soluţia primei instanţe, reţinând faptul că este vorba de o preluare abuzivă, dar cu titlu valabil, consecinţa fiind aceea că imobilul a intrat în domeniul public al statului, rămânând ca reclamantele şi intervenienta SC C. SA să uzeze de procedura prevăzută de art. 20 - 25 din Legea nr. 10/2001.
Soluţia instanţei de apel a fost menţinută în recurs de către Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia civilă nr. 825 R din 15 mai 2008.
S-a constatat că, în speţă, nu există autoritate de lucru judecat, deoarece se menţin dispoziţiile din Sentinţa civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2002 a Tribunalului Covasna, cu privire la respingerea excepţiei autorităţii lucrului judecat, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar.
Se reţine că prin aceste hotărâri anterioare nu s-a constatat că imobilul a fost preluat cu titlu sau fără titlu de stat şi nici nu s-au comparat titlurile fostului proprietar şi, respectiv al SC C. SA ca într-o acţiune în revendicare pentru a susţine teoria apelantei SC C. SA, aceea că, prin Decizia nr. 76/2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, menţinută prin Decizia nr. 825/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a consolidat titlul, al SC C. SA.
Din contră, s-a reţinut că înscrierea în CF a dreptului de proprietate al SC C. SA a fost înscris în baza Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991 şi nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 112/1995 ce vizează efectiv spaţiile cu destinaţia de locuinţe nu şi spaţiile comerciale, cum este cel al SC C. SA.
De aceea s-a respins cererea reclamanţilor K.E. şi S.M. de constatare a nulităţii absolute a încheierii de întabulare a imobilelor în favoarea aceleiaşi societăţi.
Criticile formulate de recurentul-pârât Statul Român sub aspectul greşitei respingeri a excepţiei inadmisibilităţii sunt fondate, fiind incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin acţiunea introductivă şi ulterior precizată, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a actului de preluare a imobilului în litigiu. Aceasta are drept efecte repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului respectiv, urmare a aplicării principiilor retroactivităţii efectelor nulităţii şi principiul "restitutio in integrum", având caracterul unei acţiuni în revendicare.
Această acţiune a fost introdusă la data de 15 iunie 2009, deci ulterior datei de 03 februarie 2009 când a intrat în vigoare Legea nr. 1 din 2009 prin care a fost introdus alin. (4) al art. 46 din Legea 10/2001, potrivit căruia "persoana îndreptăţită are obligaţia de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate."
Acţiunea este inadmisibilă şi pentru faptul că intimaţii au înţeles să urmeze calea procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În prezent cauza ce formează obiectul Legii nr. 10/2001 formează obiectul Dosarului nr. 94/119/2001 pe rolul Tribunalului Covasna.
Continuând raţionamentul juridic, prin Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 60/2007, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite s-a stabilit faptul că nu există opţiune între aplicarea legilor speciale, care reglementează regimul imobilelor intrate în proprietatea Statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi aplicarea dreptului comun în materia revendicării respectiv Codul civil.
Orice altă soluţie ar fi de natură să ignore principiul de drept care guvernează concursul dintre legea specială şi legea generală - specialia generalibus derogant. Câtă vreme pentru acţiuni care tind la retrocedarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiţii aceste imobile se pot retroceda, nu se poate susţine că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu aceasta.
Pe de altă parte, reclamanţii au utilizat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi nu mai pot exercita, ulterior, o acţiune care tinde la restituire având în vedere regula electa una via şi principiul securităţii raporturilor juridice, consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Brumărescu contra României - 1997 s.a.).
Pentru aceste considerente, se impune, în baza art. 312 C. proc. civ. admiterea recursului declarat de recurentul-pârât, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul Statul Român, schimbării în parte a sentinţei civile, în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi respingerii acţiunii formulate, ca inadmisibilă.
Celelalte critici formulate de recurentul-pârât Statul Român nu se justifică, în mod corect fiind respinse excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, precum şi cele referitoare la admiterea excepţiei calităţii procesuale pasive a pârâtului municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar.
Recursul declarat de intervenienta SC C. SA se va respinge, criticile formulate de această recurentă nemaiputând fi primite. În condiţiile în care acţiunea promovată de reclamanţi a fost respinsă ca inadmisibilă, nu se mai poate analiza o comparare de titluri prezentate de părţi, şi nici nu se recunoaşte în favoarea intervenientei vreun drept de proprietate asupra "bunului" de care ar putea să beneficieze în sensul art. 1 din Protocolul 1 Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind în mod just interpretate şi aplicate prevederile legale incidente în cauză.
În contextul celor menţionate se reţin următoarele:
Se va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, împotriva Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Se va modifica în parte decizia atacată în sensul că se va admite apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna.
Se va schimba în parte Sentinţa civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna, secţia civilă, în sensul că se va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată şi completată de către reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. şi se va respinge acţiunea ca inadmisibilă.
Se vor menţine dispoziţiile Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, referitoare la respingerea excepţiei autorităţii lucrului judecat şi la respingerea apelului declarat de intervenienta SC C. SA.
Se vor menţine dispoziţiile din Sentinţa civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna, secţia civilă, cu privire la respingerea excepţiei autorităţii lucrului judecat, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi cele referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar.
Se va respinge recursul declarat de intervenienta SC C. SA împotriva Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Se va admite cererea de intervenţie în interesul recurentului-pârât formulată de SC E. SRL, având în vedere dispoziţiile art. 51 - 56 C. proc. civ. şi faţă de soluţia de admitere a recursului declarat de acest pârât, în interesul căruia a formulat cerere de intervenţie SC E. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de intervenţie în interesul recurentului-pârât formulată de SC E. SRL.
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna împotriva Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna.
Schimbă în parte Sentinţa civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna, secţia civilă, în sensul că admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată şi completată de către reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. şi respinge acţiunea ca inadmisibilă.
Menţine dispoziţiile Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, referitoare la respingerea excepţiei autorităţii lucrului judecat şi la respingerea apelului declarat de intervenienta SC C. SA.
Menţine dispoziţiile din Sentinţa civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna, secţia civilă, cu privire la respingerea excepţiei autorităţii lucrului judecat, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi cele referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.
Respinge recursul declarat de intervenienta SC C. SA împotriva Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6344/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6348/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
