ICCJ. Decizia nr. 6345/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6345/2012
Dosar nr. 1879/30/2009
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2376 din 28 septembrie 2010, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a respins contestaţia formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamanţii K.I.D. şi K.E., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere faptul că obiectul acţiunii îl constituie obligarea pârâţilor la anularea parţială a dispoziţiei din 03 februarie 2009 emisă de Primarul Municipiului Timişoara în privinţa menţiunilor prevăzute în art. 2, respectiv menţiunea referitoare la respingerea notificării în ce priveşte suprafaţa de 960 m.p. teren (2.180 m.p.-1.120 m.p.), cu obligarea la restituirea în natură a suprafeţei de 960 m.p. teren (2.180 m.p.-1.220 m.p.) din imobilul aparţinător casei situată pe str. I.G., nr. 15, din Timişoara, teren înscris actualmente în C.F. A, C.F. B şi C.F. C Timişoara.
Instanţa a constatat că acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Prin notificarea din 24 octombrie 2001, reclamanţii K.I.D. şi K.I.A. au solicitat restituirea în natură a întregului teren intravilan aparţinător casei situată pe str. I.G., nr. 15, din Timişoara, teren înscris în C.F. A, C.F. B şi C.F. C Timişoara, teren trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.
Reclamanţii K.I.D. şi K.I.A. sunt moştenitorii lui K.O.E., care a fost menajera testatoarei J.C., văduva lui C.H. – proprietarul tabular al imobilelor revendicate în prezenta cauză. Conform testamentului întocmit de aceasta din urmă, autoarea reclamanţilor şi reclamanţii au fost instituiţi legatari cu titlu particular în ceea ce priveşte punctul 1 din testament.
Prin decizia atacată, reclamanţilor le-a fost restituit în natură terenul în cotă de 1220/180 părţi din terenul liber de 2.180 m.p. cu nr. top. 2/2/1 înscris în C.F. D Timişoara, iar în ceea ce priveşte restul de teren, notificarea a fost respinsă pe considerentul că notificatorii nu sunt persoane îndreptăţite asupra acestuia, întrucât restul de teren nu a fost testat în favoarea lor.
Instanţa a apreciat că, în mod corect, s-a constatat de către unitatea deţinătoare că restul terenului revendicat nu a fost testat autoarei notificatorilor reclamanţi, raportat la dispoziţiile testamentare ce au identificat drept obiect al testamentului la punctul 1: „casa din Timişoara IV, str. I.G., nr. 15, înscris în C.F. E a comunei Timişoara sub nr. parcelă 4/57, cu grădina aparţinătoare ce se întinde până la casa din str. B., nr. 22, parcela nr. 5/57 nr. casei 815”.
Imobilul cu nr. top. 4/57 în suprafaţă de 456 stj., înscris în C.F. E Timişoara, transnotat în C.F. nr. 8055 Timişora, proprietatea văduvei lui C.H., născută I.C., a trecut în proprietatea statului, prin naţionalizare, în baza Decretului nr. 92/1950.
Reclamanţilor le-a fost restituit în baza Legii nr. 112/1995 imobilul situat în Timişoara, str. I.G., nr. 15,, înscris în C.F. A Timişoara, nr. top. 3/1, precum şi terenul aferent în suprafaţă de 420 m.p., conform hotărârii nr. 1058 din 18 februarie 1998. Deoarece au primit casa şi terenul în suprafaţă de 450 m.p., s-a apreciat că a mai rămas de restituit doar o diferenţă din totalul de 1.640 m.p. (adică 456 stj.), teren de 1.220 m.p., ce a şi fost retrocedat în natură, prin dispoziţia atacată.
Prin decizia civilă nr. 1087 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinței de fond, pe care a schimbat-o în tot în sensul că admiţând acţiunea, s-a dispus anularea parţială a dispoziţiei din 03 februarie 2009 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul Municipiului Timişoara şi, pe cale de consecinţă, a fost obligată instituţia pârâtă la restituirea în natură către reclamanţi şi a suprafeţei de 960 m.p. înscrisă actualmente în C.F. B, nr. top. 2/2/1.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Reclamanţii sunt beneficiarii, prin succesiune, ai testamentului întocmit la 03 iunie 1968 de J.C. (văduva lui C.H.) în favoarea mai multor persoane, printre care şi autoarea reclamanţilor, K.O.E. Potrivit conţinutului testamentului, autoarei reclamanţilor i-a fost testată acea porţiune din imobil „înscris în C.F. E Timişoara, nr. parcelă 4/57, cu grădina aparţinătoare ce se întinde până la casa din str. B., nr. 22, parcela nr. 5/57 (a).
Din coroborarea datelor conţinute atât de expertiza extrajudiciară, de expertiza judiciară din dosarul instanţei de fond, cât şi din suplimentul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni întocmite şi necontestate de instituţia pârâtă, ca urmare a schimbării în timp a numărului de carte funciară şi cadastral al imobilului ce a fost testat, a rezultat că în prezent întregul fost imobil corespunde cu parcele topo 1 şi 2, iar după dezmembrare parcela solicitată de reclamanţi corespunde cu amplasamentul topo nr. 2/2/1 cu suprafaţa de 2.180 m.p. înscris în C.F. B Timişoara. S-a menţionat că parcelele nr. top. 1 şi 2 corespund cu parcelele topo vecine, conform Planului Sarmes şi că această corespondenţă între vechile nr. top. (nr. 5/17 şi 4/57) şi noile nr. top. (1 şi 2) rezultă din însuşi cuprinsul cărţilor funciare (în sensul că C.F. E şi C.F. F Timişoara s-a transnotat în C.F. A, iar în acelaşi C.F. în urma dezlipirii nr. top. 1 şi 2 s-au transnotat în C.F. B Timişoara, existente şi la ora actuală). S-a concluzionat astfel că parcelele nr. top. 5/57 şi nr. top. 4/57 menţionate în testament corespund în teren cu actualele parcele 1 şi 2, iar autoarei reclamanţilor i-a fost testată pe lângă parcela topo 4/57 şi grădina aparţinătoare nr. top. 5/57. Porţiunea solicitată de reclamaţi este integrată în prezent în parcela din C.F. D, nr. top. 2/2/1, şi se află în continuarea parcelei 3/1 situată în str. I.G., nr. 15. Această parcelă de 2.180 m.p. provine din dezmembrarea parcelei iniţiale 2/2 de 3.850 m.p., din care cealaltă porţiune de 1.670 m.p. de sub nr. top. 2/2/2 a fost atribuită şi intabulată în C.F. G Timişoara în favoarea SC E. SA.
La rândul său, parcela de 3.850 m.p. cu nr. top. 2/2 provine din dezmembrarea parcelei 2 din care cealaltă parte, nr. top. 2/1 de 1.100 m.p. a fost atribuită familiei P., proprietarii imobilului de la nr. 15A. Parcela top. 1 (casă şi curte de 1.843 m.p. în str. G.D. – fostă D., fostă B. – nr. 22 este în continuarea parcelei 2 ce a fost supusă dezmembrărilor succesive astfel cum se arată) şi ea aparţine altor proprietari.
Suprafaţa de 960 m.p. pe care reclamanţii o solicită în plus faţă de cei 1.220 m.p. retrocedaţi prin dispoziţia instituţiei pârâte face parte din imobilul transmis prin testamentul din 03 iunie 1968 autoarei lor în drepturi şi nu aparţine în prezent niciunuia din proprietarii zonelor limitrofe, nici nu face obiectul vreunei revendicări sau contestări din partea acestora sau a unor terţi, fiind liberă de construcții sau utilități.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul, alături de Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, indicând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, făcând o interpretare greșită a probatoriului administrat. Arată că nu s-a ținut cont de termenii testamentari, iar expertul nu a probat că amplasamentul nr. top. 5/57 și 4/57 este identic cu nr. 1 și 2, iar după dezmembrare, cu nr. top. 2/2/1, în suprafață de 3.180 m.p. Nu s-a realizat o suprapunere a amplasamentelor.
Reclamanților li se poate restitui în natură doar imobilul în suprafață de 1.220 m.p., rezultat în urma scăderii celor 420 m.p. primiți în baza Legii nr. 11/1995, din terenul de 1.640 m.p. (456 stj.), iar în ce privește restul de teren, pârâtul susține că acesta nu a fost testat în favoarea lor.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți și menținerea sentinței de fond.
Analizând recursul din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Prin testamentul din 03 iunie 1968 (punctul 1), C.H. – proprietarul tabular al imobilelor revendicate în prezenta cauză, s-a instituit în favoarea reclamanților și a autoarei lor un legat cu titlu particular, ce privea „casa din Timişoara IV, str. I.G., nr. 15, înscris în C.F. E a comunei Timişoara sub nr. parcelă 4/57, cu grădina aparţinătoare ce se întinde până la casa din str. B., nr. 22, parcela 5/57”.
Punctul 2 al acestui testament prevede că, grădina alăturată – loc de casă, parcela 5/57, C.F. F se testează în favoarea unei alte persoane.
Întreg imobilul, testat pe diferitele lui părți componente, a trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 92/1950, devenind astfel obiect al Legii speciale de reparație nr. 10/2001.
În procedura administrativă de soluționare a notificării formulate, în mod constant, prin referatele efectuate, pârâtul a considerat că terenul în suprafață totală de 2.180 m.p. poate fi restituit în natură, nefiind afectat de utilități publice, însă, prin dispoziția din 03 februarie 2009, s-a dispus retrocedarea doar a suprafeței de 1.220 m.p., considerându-se că diferența, respectiv suprafața de 960 m.p. a fost testată în favoarea altei persoane.
Analizând dispozițiile testamentare, Înalta Curte constată că acestea sunt clare, în favoarea reclamanților și a autoarei acestora fiind testată, pe lângă casa cu parcela top. 4/57, şi o suprafață ce excede suprafeței de 1.640 m.p. înscrisă în parcela nr. 4/57, respectiv grădina aparţinătoare nr. top. 5/57 (care împreună cu curtea parcelei nr. 4/57, se întind până la casa din str. G.D. – fostă la data testamentului, str. B., nr. 22, astfel cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expertul R.M.).
Din coroborarea probelor administrate a rezultat că, în prezent, întregul fost imobil corespunde cu parcele top. 1 şi 2, iar după dezmembrare parcela solicitată de reclamanţi corespunde cu amplasamentul top. nr. 2/2/1, în suprafaţă de 2.180 m.p. înscris în C.F. B Timişoara. Parcelele nr. top. 1 şi 2 corespund cu parcelele topo vecine, iar această corespondenţă între vechile nr. top. (nr. 5/57 şi 4/57) şi noile nr. top. (1 şi 2) rezultă din însuşi cuprinsul cărţilor funciare (în sensul că C.F. E şi C.F. F Timişoara s-a transnotat în C.F. A, iar în acelaşi C.F. în urma dezlipirii nr. top. 1 şi 2 s-au transnotat în C.F. B Timişoara).
În privința parcelei solicitate a fi restituită în natură, în suprafaţă de 960 m.p. a rezultat că aceasta este liberă, nefiind afectată de construcții sau amenajări de utilitate publică, că nu aparţine în prezent niciunuia din proprietarii zonelor limitrofe şi nici nu face obiectul vreunei revendicări sau contestări din partea acestora sau a unor terţi.
Așadar, în speţă, contrar susținerilor recurenților, împrejurările de fapt ale cauzei au fost pe deplin stabilite, în sensul că instanţa a lămurit pe deplin coordonatele de identificare ale imobilului solicitat de reclamanţi, situaţia juridică a acestuia şi nu în ultimul rând, obiectul cererii de chemare în judecată. Instanța de apel a clarificat toate împrejurările speţei pentru înlăturarea inadvertenţelor rezultând din actele cauzei, cu privire la amplasamentul şi/sau numerotarea imobilului în litigiu, parcelarea acestuia, situaţia juridică şi suprafaţa acestuia rezultată din măsurători, concluzionând în mod just că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a suprafeței de 960 m.p. înscrisă în C.F. B, nr. top. 2/2/1.
Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara şi de recurenţii Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 1087 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6349/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6343/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
