ICCJ. Decizia nr. 6354/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6354/2012
Dosar nr. 31740/3/2009
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1712 din 19 noiembrie 2010, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea în revendicare formulată de reclamantul M.N., în contradictoriu cu pârâta SC I.C. SA; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiată; a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Acţiunea în revendicare imobiliară întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 480 C. civ. a fost formualtă de reclamantul M.N., în contradictoriu cu pârâta SC I.C. SA, posesoarea actuală a imobilului revendicat.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 07 august 1946, depus de către reclamant în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, s-a vândut de către I.S. către cumpărătorii P.S., L.B., C.A. şi I.N., care au cumpărat în indiviziune şi în părţi egale, potrivit menţiunilor din contract, cota parte indiviză de teren în suprafaţă de 11,175 m.p. din terenul în suprafaţă totală de 327 m.p. din proprietatea situată în Bucureşti, şi construcţiile încăperilor denumite nr. 7 şi 8, împreună cu un vestiar şi una cameră WC în suprafaţă de 75 m.p., situate la etajul 2 al imobilului.
Potrivit adeverinţei de punere în posesie de la dosar, cei 4 cumpărători, în indiviziune şi în părţi egale, au intrat în posesia imobilului ce a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare.
Potrivit certificatului de moştenitor din 1999, eliberat de către BNP C.V.A.D., calitatea de moştenitor a defunctului A.G.C. o are legatarul universal M.N., iar potrivit certificatului de moştenitor din 07 februarie 1996, calitatea de moştenitor a defunctului A.C. o are moştenitorul A.G.C.
În raport de probele administrate în cauză, Tribunalul a reţinut că este dovedită calitatea de moştenitor a reclamantului doar pentru unul din cei 4 dobânditori ai imobilului, iar cererea în revendicare imobiliară este formulată doar de către reclamantul M.N.
Tribunalul nu a fost învestit spre soluţionare cu o cerere privind constatarea refuzului unităţii deţinătoare de soluţionare a notificării formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, în raport de decizia de recurs în interesul legii nr. 20/2008, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci este învestit cu o acţiune în revendicare imobiliară formulată doar de către moştenitorul unuia din coproprietarii imobilului şi, prin urmare, nu s-a putut reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001 privind dreptul de acrescământ în favoarea unuia dintre moştenitorii notificatori.
În concluzie, excepţia lipsei calităţii procesuale active integrale a reclamantului a fost întemeiată, iar acţiunea în revendicare imobiliară a fost respinsă ca atare, bunul fiind aflat în coproprietate în privinţa mai multor coproprietari, şi astfel a trecut şi în proprietatea statului, iar atât timp cât durează starea de indiviziune, dreptul fiecăruia nefiind calificat în raport de bun în materialitatea sa este limitat doar la o cotă parte ideală, abstractă care se va determina în concret cu ocazia partajului.
Întrucât reclamantul nu are un drept exclusiv asupra vreunei parţi materiale din bun sau asupra întregului bun în materialitatea sa, dreptul nefiind individualizat decât sub forma unei cote ideale, abstracte, acesta nu putea promova acţiune în revendicare împotriva celui care deţine bunul fără drept, cum a invocat reclamantul.
Oricum, nu s-a considerat că acesta şi-a intervertit posesia într-o posesie exclusivă deci că a stăpânit integral bunul în mod distinct având în vedere că imobilul a trecut în proprietatea statului de la toţi coproprietarii, iar după trecerea imobilului în proprietatea statului nu au fost săvârşite fapte de stăpânire materială.
Aşadar, acţiunea în revendicarea nu a putut fi formulată decât cu respectarea principiului unanimităţii, deoarece reclamantul nu a avut decât un drept limitat din dreptul de proprietate, iar prin admiterea acţiunii în revendicare nu are ca scop o simplă recunoaştere a dreptului de proprietate asupra cotei parte ideale, nedeterminate în materialitatea sa, ci recunoaştere a dreptului de proprietate în ansamblul lui.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 606 din 08 iunie 2011, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant M.N., împotriva sentinţei civile nr. 1712 din 19 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC I.C. SA şi, pe cale de consecinţă, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin întâmpinarea formulată de intimata SC I.C. SA, în faţa instanţei de fond s-au invocat excepţiile inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, lipsei de interes, lipsei calităţii procesuale active şi lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin încheierea din 28 ianuarie 2010, instanţa a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în motivarea încheierii fiind făcute trimiteri la decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 32/2008 şi la existenţa notificării formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul a reţinut că doar printr-o analiză de fond se poate stabili în ce măsură Legea nr. 10/2001 reprezintă o cale ce conduce la o reparaţie efectivă, dacă părţile au un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi se pot valorifica criteriile de preferabilitate invocate de părţi.
Cu toate acestea, în motivarea hotărârii pronunţate, Tribunalul a înlăturat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, susţinând că instanţa a fost învestită cu o acţiune în revendicare imobiliară, iar reclamantul nu are un drept exclusiv asupra unei părţi materiale din bun sau asupra întregului bun în materialitatea sa.
Prin precizările formulate la 24 aprilie 2008, reclamantul susţine că se apără la excepţiile formulate de pârâtă, arătând că prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale art. 480 C. civ., nu se exclud reciproc şi că prevederile legislaţiei în materie dau vocaţie titularului dreptului de proprietate de a recurge la toate mijloacele legale administrative sau judiciare pentru a obţine recunoaşterea calităţii sale într-o manieră pe care o consideră adecvată finalităţii urmărite.
Curtea a constatat că prin dispoziţiile mai sus enunţate, instanţa de fond nu a stabilit clar şi corect cadrul procesual şi natura acţiunii cu care a fost învestită.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, hotărârea este, de asemenea, contradictorie, având în vedere că în dispozitiv se consemnează că acţiunea este introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în considerente, s-a arătat că în realitate, reclamantul nu are o calitate procesuală activă integrală, dat fiind faptul că dreptul său este un drept indiviz.
În raport de aceste considerente, în baza art. 297 C. proc. civ., Curtea a constatat că în mod greşit Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului, hotărârea pronunţată reţinând în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active, deşi reclamantul a făcut dovada calităţii de moştenitor a defunctului A.G.C., care, la rândul său, îl moşteneşte pe defunctul A.C., coproprietar în indiviziune în părţi egale, alături de cumpărătorii P.S., L.B. şi I.N. al imobilului situat în Bucureşti, format din teren în suprafaţă de 11,175 m.p. şi construcţie, respectiv apartamentele nr. 7 şi 8 situate la etajul 2, şi nr. 7 şi 8 situate la etajul 3.
Împotriva deciziei mai sus menţionată a declarat recurs pârâta SC I.C. SA, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., deoarece:
- Hotărârea pronunţată a reţinut în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active, deşi reclamantul a făcut dovada calităţii de moştenitor al defunctului A.G.C.
- Mai mult, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond nu a stabilit corect cadrul procesual.
- Hotărârea instanţei de fond este contradictorie.
Recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 29 decembrie 2008 sub nr. 5840/2008, reclamantul M.N. a chemat în judecată pe pârâta SC I.C. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate apartamentele nr. 7 şi 8 situate la etajele 2 şi apartamentele nr. 7 şi 8 situate la etajul 3, toate din imobilul situat în Bucureşti.
Acţiunea în revendicare imobiliară este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
Apartamentele mai sus menţionate au fost dobândite de autorul reclamantului, respectiv A.C., conform titlului de proprietate din 07 august 1946 şi a titlului de proprietate din 03 februarie 1947, imobilele au fost preluate de Statul Român conform Decretului nr. 92/1950.
Prin încheierea din 28 ianuarie 2010 s-a reţinut excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în motivarea încheierii fiind făcute trimiteri la decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 32/2008 şi la existenţa notificării formulate de reclamantul M.N. în temeiul Legii nr. 10/2001.
Instanţa fondului a reţinut că doar printr-o analiză de fond se poate stabili în ce măsură Legea nr. 10/2001, reprezintă o cale ce conduce la o reparaţie efectivă, dacă părţile au un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi se pot valorifica criteriile de preferabilitate invocate de părţi.
Cu toate acestea, în motivarea hotărârii pronunţate, instanţa fondului a înlăturat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, susţinând că instanţa a fost învestită cu o acţiune în revendicare imobiliară, iar reclamantul nu are un drept exclusiv asupra unei părţi materiale din bun sau asupra întregului bun în materialitatea sa.
Prin precizările făcute la 24 aprilie 2008, reclamantul a susţinut că se apără la excepţiile formulate de pârâta SC I.C. SA, arătând că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale art. 480 C. civ., nu se exclud reciproc.
Instanţa apelului, în mod judicios a constatat că dispoziţiile menţionate mai sus, enunţate de instanţa fondului, nu a stabilit clar şi corect cadrul procesual şi natura acţiunii cu care a fost învestită.
De asemenea, în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, hotărârea este contradictorie, având în vedere că în dispozitivul sentinţei s-a consemnat că acţiunea a fost introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în considerente, se precizează că în realitate reclamantul nu are o calitate procesuală activă integrală, dat fiind faptul că dreptul său este un drept indiviz.
Prin urmare, instanţa apelului în mod corect a reţinut că instanţa fondului (tribunalul) nu a intrat în cercetarea acestuia, hotărârea pronunţată reţinând în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active, deşi reclamantul a făcut dovada calităţii de moştenitor al defunctului A.C. – coproprietar în indiviziune în părţi egale, cu privire la imobilele aflate în litigiu.
Aşadar, faţă de cele reţinute se va respinge ca nefondat apelul declarat de SC I.C. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.C. SA împotriva deciziei civile nr. 606 A din 08 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6356/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6349/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
