ICCJ. Decizia nr. 6348/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6348/2012
Dosar nr. 10677/3/2010
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie 2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 şi ulterior declinată prin Sentinţa civilă nr. 92 din 13 ianuarie 2010, în favoarea Tribunalului Bucureşti, reclamanta D.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice (conform precizării din data de 4 nov. 2009) solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acestuia la restituirea preţului de piaţă pentru imobilul situat în str. D.L. nr. 29, sector 5, în conformitate cu dispoziţiile art. 501 din Legea nr. 1/2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 3137/2006 a Judecătoriei Sectorului 5 rămasă definitivă şi irevocabilă a fost admisă în revendicare prin comparare de titluri formulată de numitul B.C.S. reclamanta fiind obligată alături de soţul ei să lase acestuia în deplină proprietate şi posesie imobilul. În aceste condiţii a arătat reclamanta că în cauză sunt incidente disp. art. 501 din Legea 1/2009.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că cererea reclamantei este întemeiată, în cauză fiind incidente prevederile art. 501 din Legea nr. 1/2009, motiv pentru care o a admis-o, dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 981.669 RON, reprezentând preţul de piaţă al apartamentului nr. 1 din Bucureşti, str. D.L., nr. 29, sector 5, apartament ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 de reclamantă.
Prin Sentinţa civilă nr. 488 din 31 martie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea precizată şi formulată de reclamanta D.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 981.669 RON reprezentând preţul de piaţă al apartamentului nr. 1 situat în Bucureşti, str. D.L. nr. 29, sector 5.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâtul Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. - Municipiul Bucureşti invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice întrucât, având în vedere temeiul de drept al acţiunii - art. 998 - 999 C. civ., raportat la art. 35 şi art. 37 din Decretul nr. 31/1954 - în cauză trebuia chemată în judecată persoana ce a comis fapta, cu atât mai mult cu cât faptele ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă însă persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcţiei lor.
Apelul a fost apreciat ca fondat pentru următoarele considerente:
La prima instanţă a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanta D.C. în sensul obligării pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 981.669 RON reprezentând preţul de piaţă al apartamentului nr. 1 situat în Bucureşti, str. D.L. nr. 29, sector 5.
Instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 501 din Legea nr. 1/2009 omologând valoarea de circulaţie a apartamentului astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuată de către expert E.N.
Potrivit noului raport de expertiză efectuat de expert G.V. valoarea de piaţă estimativă a apartamentului în litigiu la nivelul lunii februarie 2011 este de 462.923 RON echivalentul a 108.900 euro.
Curtea, ţinând seama de obiecţiunile formulate în scris de către apelantul pârât comparativ cu raportul de expertiză efectuat în apel de către expertul G.V., a admis apelul, schimbând în parte hotărârea de fond în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 462.923 RON către reclamantă, reprezentând valoarea de circulaţie a apartamentului nr. 1 din str. D.L. nr. 29, sector 5.
Pentru a decide astfel, s-a avut în vedere valoarea estimată a imobilului sensibil apropriată a expertului G.V. şi respectiv a obiecţiunii formulate de apelantul Ministerul Finanţelor Publice - Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice.
Pârâtul având calitate procesuală pasivă în cauză în condiţiile enunţate apelul a fost admis în temeiul art. 296 C. proc. civ. schimbând în parte hotărârea fondului în ce priveşte cuantumul valorii de circulaţie a imobilului la care pârâtul va fi obligat către reclamantă respectiv 462.923 RON, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii de fond.
Împotriva Deciziei civile nr. 785A din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta D.C., susţinând următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Decizia criticată este lipsită de motivaţia necesară adoptării soluţiei pronunţate, şi dată cu încălcarea legii, în speţă, a dispoziţiilor art. 501 din Legea nr. 1/2009.
În ce priveşte prima critică, se susţine că deşi în cauză s-au întocmit trei rapoarte de expertiză, toate având acelaşi obiectiv, respectiv stabilirea valorii de piaţa a imobilului, instanţa de apel face trimitere la un singur punct de vedere, minoritar, fără a aduce în discuţie niciunul dintre celelalte rapoarte de evaluare (cel la fond şi cel de-al doilea din apel).
Lipseşte în acest context orice motivaţie comparativă a celor trei lucrări de evaluare, şi de asemenea, lipseşte o analiză a înlăturării concluziilor rapoartelor neînsuşite de instanţa de apel.
Se consideră că hotărârea de faţă este nemotivată atât în fapt cât şi în drept şi aceasta constituie un impediment major în menţinerea sa. În ce priveşte critica ce vizează pct. 9 al art. 304, se arătă că ne găsim în situaţia unei greşite aplicări a legii, în speţă a dispoziţiilor art. 501 din Legea nr. 1/2009, care face trimitere la criteriul preţului de piaţă al imobilelor stabilit conform standardelor internaţionale, normă ce ar fi trebuit aplicată în speţa dată.
Împotriva Deciziei civile nr. 785A din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti care a susţinut următoarele motive de nelegalitate.
Hotărârea a fost dată în parte cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece în mod greşit a menţinut în parte obligaţia de plată a Ministerului Finanţelor Publice, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia în ceea ce priveşte restituirea preţului la valoarea de piaţă, fără însă a analiza motivele de apel formulate Ministerul Finanţelor Publice.
Se reiterează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice.
În primul rând, se învederează instanţei faptul ca reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe prevederile art. 1337 C. proc. civ. privind evicţiunea, iar în acest sens, potrivit principiului relativităţii efectelor contractului, acesta produce efecte numai între părţile contractante, neputând nici profita şi nici dăuna unui terţ.
Or, Ministerul Finanţelor Publice, nefiind parte la încheierea contractului dintre reclamant şi Primăria Municipiului Bucureşti prin mandatar SC C. SA este terţ faţă de acesta, având doar calitatea de depozitar al fondului extrabugetar în care se varsă sumele încasate de Primăria Municipiului Bucureşti.
Se susţine că nici dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 nu sunt de natură să determine introducerea în prezenta cauză a Ministerului Finanţelor Publice şi să acorde calitate procesuală acestei instituţii, cât timp obligaţia de garanţie pentru evicţiune are un conţinut mai larg decât simpla restituire a preţului.
Instanţa de apel, în momentul în care a respins apelul Ministerului Finanţelor şi a dispus obligarea Ministerului Finanţelor Publice la plata preţului, actualizat, la valoarea de piaţă a imobilului, a încălcat aceste dispoziţii legale, întrucât legiuitorul a reglementat în mod expres şi limitativ această ipoteză, iar instanţa, prin pronunţarea acestei hotărâri, a adăugat la lege.
Se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 501 din Legea nr. 10/2001, prin urmare Ministerul Finanţelor Publice, nu poate fi obligat la restituirea preţului actualizat la valoarea de piaţă.
Analizând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de apel în mod corect a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 501 Legea nr. 1/2009 conform cărora "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare."
Susţinerile recurentei-reclamante privind "criteriul preţului de piaţă al imobilelor" nu pot fi primite, instanţa de apel corect a considerat că se impune restituirea sumei de 462.923 RON reprezentând valoarea de circulaţie a apartamentului respectiv.
Hotărârea criticată cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 261 alin. (5) C. proc. civ., atât motivele de fapt şi de drept care au determinat convingerea instanţei, cât şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor.
De altfel, instanţa de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin motivul de casare, ci poate să le analizeze general, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial.
Nici criticile formulate de recurentul pârât Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti nu pot fi primite. Ele vizează, în esenţă, greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, excepţie ce a fost în mod corect respinsă de instanţa de apel.
În mod just s-a reţinut că, în situaţia în care contractul se analizează dacă a fost încheiat corespunzător prevederilor legale, el are dreptul la restituirea preţului de piaţă conform standardelor internaţionale de evaluarea despăgubirilor, acordându-se de Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.
Această prevedere specială îşi are raţiunea în respectarea unei simetrii între destinaţia finală a sumelor încasate de vânzător (unitatea administrativ-teritorială) cu titlu de preţ de la chiriaşii cumpărători şi sursa fondurilor pentru restituirea preţului actualizat către aceştia, în ambele situaţii - fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea 112/1995, cu modificările ulterioare.
Pentru aceste considerente, se vor respinge recursurile declarate de recurenţii reclamanţi şi pârât şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta D.C. şi de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 785A din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6346/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6352/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
