ICCJ. Decizia nr. 6431/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6431/2012
Dosar nr. 6572/62/2008
Şedinţa publică din 19 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 284/2010, Tribunalul Braşov a admis în parte cererea formulată de reclamanţii N.S.R., N.L., B.M. şi B.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat legal de C.N.A.D.N.R. - S.A., şi, în consecinţă a anulat în parte Hotărârea nr. 129 din 01 iulie 2008, respectiv în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la persoana îndreptăţită la plata despăgubirilor aferente exproprierii suprafeţei de 2.100 mp, identificată sub nr. cadastral X, din suprafaţa totală de 3.239 mp, a imobilului cu destinaţia de fâneaţă extravilan, identificat ca fiind tarlaua 99, parcela cu nr. top Y, şi la cuantumul despăgubirilor, cu cheltuieli de judecată.
A obligat pârâtul să acorde reclamanţilor, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe, suma de 43.726, 5 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la data efectuării plăţii, cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii suprafeţei de teren mai sus identificate şi a respins restul pretenţiilor, precum şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Râşnov, reprezentat legal de Primar, Consiliul Local al Oraşului Râşnov şi Comisia Locală Râşnov de aplicare a Legii nr. 198/2004, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499 din 10 februarie 2004 de către Biroul Notarului Public C.N., reclamantul B.M., căsătorit cu reclamanta B.E. şi N.S.R., căsătorit cu reclamanta N.L., au cumpărat de la A.F., în cotă de ½ parte, terenul situat în extravilanul localităţii Râşnov, înscris în titlul de proprietate eliberat la data de 22 ianuarie 2004, de către Comisia Judeţeană Braşov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, constituit din tarlaua 99, parcela nr. Y1, în suprafaţă totală de 21.000 mp.
Prin H.G. nr. 426 din 16 aprilie 2008, s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcţia Autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Comarnic - Braşov", pe teritoriul localităţilor Râşnov şi Cristian din Judeţul Braşov, potrivit hărţilor topografice prevăzute în anexa nr. 1, şi s-a aprobat declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării mai sus indicate, astfel cum acestea sunt indicate în anexa nr. 2.
Prin Hotărârea nr. 129 din 01 iulie 2008 emisă de Ministerul Transporturilor, Compania Naţională de Aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a stabilit că, pentru lucrarea de utilitate publică "Construcţia Autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Comarnic - Braşov" este necesar a fi expropriată suprafaţa de 3.239 mp din imobilul ce are categoria de folosinţă fâneaţă extravilan, identificat ca fiind tarlaua 99, parcela cu nr. topografic Y, în suprafaţă de 3.239 mp, identificat prin numărul cadastral X, parte din tarlaua 99, parcela cu număr topografic Y1, în suprafaţă totală de 2.100 mp, din care proprietarului îi rămâne suprafaţa de 17.748 mp să fie supus măsurii exproprierii, stabilindu-se că pentru adoptarea acestei măsuri se impune a fi dezdăunat proprietarul aparent al imobilului - A.I. - cu suma de 77.974,07 RON.
Potrivit menţiunilor din cartea funciară nr. Z Râşnov, imobilul în litigiu este aferent numărului topografic Z1. Asupra acestui imobil, numitul A.I. a dobândit, în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar, dreptul de proprietate, cu titlu de reconstituire. Ca urmare a decesului persoanei anterior indicate, în evidenţele de publicitate imobiliară, asupra imobilului mai sus identificat, a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea numitei A.F., drept pe care aceasta l-a dobândit cu titlu de moştenire.
Apoi, asupra imobilului mai sus identificat, a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea reclamanţilor din prezenta cauză, în temeiul actului translativ de proprietate arătat anterior. Toate operaţiunile de carte funciară arătate, inclusiv operaţiunea de intabulare a dreptului de proprietate al reclamanţilor, au avut loc la data de 23 septembrie 2004, anterior emiterii hotărârii atacate.
Or, calitatea de expropriat nu poate aparţine decât proprietarului imobilului faţă de care a fost luată măsura exproprierii, astfel cum acesta este identificat la data la care această măsură a fost luată, conform art. 13 din Legea nr. 33/1994 şi art. 2 din H.G. nr. 426 din 16 aprilie 2008, Hotărârea nr. 129 din 01 iulie 2008 fiind nelegală, sub acest aspect.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii cuvenite proprietarului expropriat, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanţa a dispus administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară, iar prin raportul de expertiză, s-a concluzionat că imobilul ce formează obiectul exproprierii, în suprafaţă de 3239 mp, are, la data efectuării lucrării de specialitate, o valoare de 43.726,5 euro, în timp ce la data la care a fost emisă hotărârea contestată, această suprafaţă avea valoarea de 68.019 euro.
În ceea ce priveşte modul în care suprafaţa de teren ce nu constituie obiectul exproprierii va fi afectată de această măsură, comisia de experţi a susţinut, prin lucrarea pe care a întocmit-o, că gradul de afectare a parcelelor dezmembrate după expropriere, prin existenţa zonei de protecţie, este majorat şi datorită următorilor factori de bonitate: lipsa posibilităţii de urbanizare a zonelor afectate cu până la - 40%, existenţa pe teren a unei fâneţe neexploatate, cu vegetaţie sălbatică, ce nu constituie o sursă de venituri, prin culturi, parcela Y2, în suprafaţă de 5341 mp., având zona afectată de 36% cu existenţa zonei de protecţie, în aria de 3.356 mp, rămasă pentru construire, are acces facil la utilităţile din zonă, prin urmare, afectarea este mai pronunţată, din cauza că este ocupată zona ce se poate dezvolta investiţional, prin construcţii turistice şi de agrement, parcela Y3 de 12.507 mp, având o zonă afectată cu 12.575, deprecierea este mai redusă. Experţii au arătat că prin construirea autostrăzii în zona Cheile Râşnoavei a fost dat un plus de interes terenurilor din zonă, ce se reflectă în preţurile practicate în zonă, preţuri ce au fost avute în vedere la determinarea valorii bunului imobil din litigiu.
Cu privire la concluziile raportului de expertiză ce a fost administrat ca probă în cauză, pârâtul Statul Român, prin reprezentantul său legal, a formulat obiecţiuni, ce au fost admise de către instanţa de judecată, prin încheierea şedinţei publice din data de 4 iunie 2010.
Prin răspunsurile pe care le-au formulat la obiecţiunile încuviinţate de către instanţă, cu privire la concluziile raportului de expertiză, experţii au menţinut în totalitate concluziile anterior formulate.
Tribunalul a constatat că valoarea pe care trebuie să o ia în considerare pentru determinarea valorii despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru suprafaţa de teren expropriată este valoarea reală, reprezentată de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile similare, la data la care este efectuat raportul de expertiză, respectiv 5 mai 2010.
Sub acest aspect, instanţa a înlăturat solicitarea reclamanţilor, în sensul că despăgubirile ce li se cuvin trebuie calculate prin raportare la preţul cu care se vindeau terenuri similare celui expropriat, la data la care a fost emisă hotărârea atacată, respectiv 1 iulie 2008, ca fiind data la care s-a produs transferul dreptului de proprietate din patrimoniul lor în patrimoniul statului. Pe lângă argumentul referitor la respectarea criteriilor legale de determinare a despăgubirilor cuvenite persoanei care are calitatea de expropriat, instanţa a arătat şi faptul că nu a operat un transfer al dreptului de proprietate prin expropriere, întrucât persoana indicată drept proprietar al imobilului în litigiu nu deţinea niciun drept asupra bunului.
De asemenea, tribunalul a apreciat că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de nicio sumă de bani pentru pretinsul prejudiciu, întrucât, în cauză, nu a fost administrată nicio probă care să ateste că, în urma exproprierii suprafeţei de 3.239 mp din terenul în suprafaţă totală de 21.000 mp, diferenţa rămasă în proprietatea acestora, respectiv 17.748 mp, va suferi o diminuare a valorii.
Instanţa a înlăturat aprecierile comisiei de experţi în acest sens, deoarece acestea sunt lipsite de suport şi sunt contradictorii.
Astfel, după ce admit că valoarea imobilelor din zona în care se află imobilul în litigiu a crescut ca urmare a realizării lucrării de utilitate publică "Construcţia Autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Comarnic - Braşov", deci, implicit valoarea acestui imobil, precum şi a suprafeţei ce nu constituie obiectul exproprierii, experţii vorbesc despre afectarea acestei suprafeţe de o zonă de protecţie, a cărei existenţă nu a fost dovedită pe această suprafaţă şi despre scăderea potenţialului turistic şi de agrement al suprafeţei rămase în proprietatea reclamanţilor.
Or, această suprafaţă are destinaţia de fâneaţă şi nu a fost administrată nicio probă care să ateste că părţile reclamante au achiziţionat imobilul din litigiu, în anul 2004, cu scopul de a-l amenaja ca pensiune turistică ori ca bază de agrement, afirmaţiile făcute în acest sens de către comisia de experţi fiind simple speculaţii.
Astfel, în intervalul cuprins între anii 2004 - 2008, reclamanţii nu au efectuat niciun demers pentru amenajarea imobilului ca bază turistică şi de agrement şi nici nu au făcut dovada că, la data la care a fost emisă hotărârea atacată, intenţionau să demareze un proiect care să aibă drept obiectiv realizarea unei astfel de amenajări.
Prin Decizia nr. 106 din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis, în parte, apelurile declarate de reclamanţi şi de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A. împotriva sentinţei menţionate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamanţi, în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a deciziei, a sumei de 32.766 euro sau echivalentul lei la data plăţii, reprezentând despăgubiri aferente suprafeţei expropriate (24.066 euro) şi despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de afectarea terenurilor rămase la proprietari (8.700 euro); a obligat apelantul-pârât la cheltuieli de judecată şi la plata unei diferenţe onorariu expertiză în sumă de 2800 RON.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că pentru determinarea despăgubirilor ce se cuvin reclamanţilor este foarte important a se stabili categoria reală de folosinţă a terenului expropriat.
Menţiunea din CF de "păşune" este ireală, din probele administrate în cauză rezultând în mod cert că terenul în litigiu este situat pe Valea Cheii, pe drumul pietruit ce se desprinde de DN 73 Râşnov-Predeal, în punctul "Cabana Cheii" vis-a-vis de Pensiunea Restaurant "C.V.". Datorită faptului că Valea Cheii este o zonă de mare interes turistic, în zonă există numeroase construcţii de hoteluri, restaurante, pensiuni şi case de vacanţă.
Astfel cum s-a stabilit prin expertiza tehnică nr. 531075/2010 efectuată de ing. L.A., terenul în litigiu este unul construibil, întrucât este dotat cu utilităţi respectiv reţea electrică de joasă tensiune ce trece de-a lungul drumului pietruit Cheile Râşnoavei - DN 73 şi conductă de aducţiune de apă potabilă ce alimentează şi oraşul Râşnov cu captare de la poalele muntelui Postăvarul ce trece pe acelaşi traseu.
Mai mult decât atât, înainte de definitivarea proiectului de autostrăzi, proprietarii terenului în litigiu au întreprins demersuri pentru a construi un complex turistic pe acesta şi chiar au obţinut Certificatul de Urbanism nr. 708 din 20 octombrie 2008 eliberat de Primăria Oraşului Râşnov a cărui valabilitate a fost prelungită de la 20 octombrie 2009 până la 20 octombrie 2010.
În ceea ce priveşte contravaloarea terenului expropriat în suprafaţă de 3239 mp de 13,5 euro/mp stabilită prin aceeaşi expertiză, s-a reţinut că aceasta este superioară preţului de piaţă din zonă, preţ ce trebuie să aibă în vedere toate caracteristicile terenului. Astfel, la stabilirea preţului trebuie să se ţină cont atât de folosinţa actuală agricolă, dar şi de posibilitatea reală de a fi construit, în acest sens justificându-se un preţ de 7,35 euro/mp conform evaluării efectuate de expertul ing. ec. L.D., depuse în apel, rezultând despăgubiri în cuantum de 24.066 euro sub valoarea despăgubirii acordate prin hotărârea primei instanţe, apelul pârâtului fiind fondat sub acest aspect.
În ceea ce priveşte cererea de acordare de despăgubiri care să reflecte prejudiciul suferit ca urmare a exproprierii pentru restul terenului rămas în proprietatea reclamanţilor, s-a reţinut, pe baza expertizei nr. 531075/2010, că prin amplasarea autostrăzii pe tronsonul Predeal Râşnov, terenul reclamanţilor în suprafaţă iniţială de 21.000 mp a fost secţionat şi dezmembrat în 3 parcele astfel: parcela cu nr. top Y în suprafaţă de 3239 mp expropriată; parcela cu nr. top Y3 în suprafaţă de 12507; parcela cu nr. top Y2 în suprafaţă de 5241 mp.
Aceste din urmă parcele, deşi rămase în proprietatea reclamanţilor, prin modul de amplasare şi funcţionalitate al autostrăzii, nu vor mai putea fi folosite în aceleaşi condiţii ca cele anterioare exproprierii, acest act afectând posibilităţile de construire mai ales în ceea ce priveşte parcela nr. Y2 în suprafaţă de 5241 mp care nu va mai avea niciun alt drum de acces în jurul ei decât de pe terenul expropriat devenit proprietatea Statului Român. De asemenea, şi cealaltă parcelă este afectată, însă datorită mărimii mai mari şi accesului la drumul DE existent, este posibilă efectuarea de construcţii pentru turism şi agrement şi după expropriere.
Prin urmare, prejudiciul de 2,5 euro/mp teren conform calculelor efectuate de expertul L.D. este cel mai apropiat de valoarea reală a prejudiciului suferit de reclamanţi (total 8.700 euro).
Recursul reclamanţilor a fost admis sub acest aspect, înlăturându-se celelalte argumente în baza cărora s-a solicitat stabilirea prejudiciului la suma de 61.562 euro calculată prin expertiza nr. 531075/2010. Curtea a reţinut că la stabilirea acestui prejudiciu au fost avute în vedere doar dezavantajele date de efectuarea autostrăzii, ignorându-se avantajele reale ale acestei lucrări, care vor face ca zona turistică din care face parte să fie mai uşor accesibilă din toată ţara şi mai uşor de exploatat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A., invocând prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., precum şi ale art. 312 alin. (3) prima teză C. proc. civ., deoarece modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condiţiile administrării probei cu expertiză tehnică judiciară.
Prin motivele de recurs, s-au susţinut, în esenţă, următoarele:
1. Decizia a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Efectuarea expertizei încuviinţate în faza apelului a necesitat o deplasare la faţa locului în data de 19 mai 2011, însă C.N.A.D.N.R. nu a fost convocată, cu toate că art. 208 C. proc. civ. prevede obligaţia experţilor de a convoca părţile la faţa locului pentru întocmirea lucrării de specialitate.
Lipsa convocării nu se acoperă prin faptul că, ulterior, expertul desemnat de expropriator a depus şi semnat un punct de vedere separat cu privire la obiectivele expertizei, chiar dacă expertul desemnat de parte a fost prezent la faza de teren a lucrării de expertiză. Experţii desemnaţi de părţi să facă parte din comisia constituită potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 nu au calitatea de experţi-parte/experţi-consilieri, nefiind supuşi dispoziţiilor art. 18 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară.
Nulitatea raportului de expertiză a fost invocată prin obiecţiunile formulate de către C.N.A.D.N.R. pentru termenul de judecată din data de 20 septembrie 2011, dar a fost respinsă în mod greşit.
Prejudiciul adus C.N.A.D.N.R. prin neobservarea de către instanţa de apel a cazului de nulitate rezultă din faptul că s-a ajuns la omologarea unui raport de expertiză care consfinţeşte o despăgubire cu aproximativ 11.500 euro în plus faţă de cea stabilită prin Hotărârea nr. 129 din 01 iulie 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Râşnov.
2. Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 129 C. proc. civ. şi art. 1169 C. civ.
Soluţia instanţei de apel este întemeiată pe concluziile unui raport de expertiză judiciară întocmit cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi a normelor profesionale şi deontologice.
Astfel, lucrarea de specialitate realizată în apel se compune pe de o parte din Raportul de expertiză tehnică nr. 531075 din 23 iunie 2011, semnat doar de doi dintre cei 3 experţi numiţi conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, respectiv de d-nii L.A. şi I.S. şi, pe de altă parte, din opinia separată a d-lui expert L.D.
Instanţa de apel şi-a însuşit concluziile acestui din urmă raport. Cu toate că lucrarea semnată de către expertul L.D. stabileşte valori mai mici, atât pentru terenul expropriat cât şi pentru prezumtivul prejudiciu adus terenului rămas proprietarilor, faţă de raportul celorlalţi doi experţi, totuşi, nu respectă rigorile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Potrivit acestei norme, despăgubirea se stabileşte prin raportare la preţul pieţei la momentul întocmirii raportului de expertiză, or, expertul tehnic nu a anexat lucrării nicio tranzacţie în acest sens, bazându-se pe oferte de vânzare pur speculative. Nu s-a ţinut cont de Adresa nr. 69 din 03 mai 2011 emisă de B.N.P. C.N., depusă de către C.N.A.D.N.R. la dosar pentru termenul din data de 31 mai 2011, prin care se relevă, pentru terenuri similare celui expertizat, valori de 0,3 euro/mp.
Pe de altă parte, valoarea terenului a fost calculată în raport de o altă categorie de folosinţă decât cea reală, respectiv pentru "terenuri neconstruite, construibile şi cu utilităţi", în condiţiile în care terenul se încadrează în categoria terenurilor neconstruite şi neconstruibile, fiind situat în extravilanul oraşului Râşnov şi având categoria de folosinţă "fâneaţă", astfel cum rezultă din actul de proprietate al reclamanţilor şi din certificatul de urbanism.
Aprecierea instanţei de apel în sensul că, la stabilirea preţului, trebuie să se ţină cont atât de folosinţa actuală agricolă, dar şi de posibilitatea reală de a fi construit, nu ţine cont de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece instanţa trebuie să se raporteze la preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială. Această apreciere este şi contradictorie, întrucât un teren agricol situat în extravilan nu este construibil.
Instanţa era obligată în virtutea principiului rolului activ reglementat de art. 129 C. proc. civ. să intervină şi să sancţioneze lucrarea depusă de experţi la dosarul cauzei. Nu era obligată să ratifice un raport vădit nelegal, în condiţiile în care C.N.A.D.N.R. a solicitat prin obiecţiunile depuse la dosarul cauzei, inclusiv efectuarea unei contraexpertize tehnice, cu respectarea art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994, solicitare respinsă în mod greşit de către instanţa de apel.
Pe de altă parte, prejudiciul stabilit de expertul L.D. a fost determinat pentru o suprafaţă de teren care a fost stabilită eronat, fapt care a fost cenzurat de către prima instanţă.
Astfel, experţii ce au efectuat lucrarea în primă instanţă nu aveau calitatea să stabilească suprafaţa de teren afectată de construcţia autostrăzii, în plus informaţia comunicată are ca sursă internetul şi mass-media.
Terenul neexpropriat rămâne în proprietatea reclamanţilor şi continuă să fie folosit conform destinaţiei sale, mai mult, există obligaţia legală în sarcina proprietarilor de terenuri agricole să lucreze terenul.
Terenul expropriat nu a fost ocupat de către expropriator, astfel că, în prezent, nu se poate discuta despre vreo posibilă daună cauzată. În plus, este exclusă orice raportare la un prejudiciu viitor, în ceea ce priveşte categoria terenului.
Recurentul a mai arătat că terenurile neexpropriate au acces la drumurile existente, fapt menţionat chiar în raportul de expertiză.
Zona de protecţie rămâne în proprietatea reclamanţilor, putând fi utilizată conform funcţiei actuale de teren arabil, iar zona de siguranţă este în proprietatea statului, conform O.U.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, orice raportare la aceasta fiind superfluă.
În plus, chiar expertul apreciază că prezenţa autostrăzii va aduce mai multe avantaje atât terenului rămas cât şi în întreaga zonă. Din această perspectivă, aprecierea referitoare la existenţa prejudiciului este eronată şi nu poate sta la baza calculării şi acordării sumei 8.700 de euro cu titlu de despăgubire pentru terenul rămas proprietarilor.
Recurentul a susţinut că este necesară efectuarea unei noi expertize, care să respecte dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi criteriile arătate prin motivele de recurs.
Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
1. În faza apelului, a fost încuviinţată efectuarea unei noi expertize, în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, iar pentru a răspunde obiectivelor fixate, cei trei experţi desemnaţi de instanţă s-au deplasat la faţa locului, pe baza constatărilor efectuate întocmind şi depunând la dosar două rapoarte, unul semnat de doi dintre experţi, celălalt - de un singur expert.
Sunt fondate criticile C.N.A.D.N.R. privind respingerea greşită de către instanţa de apel a excepţiei nulităţii expertizei, excepţie invocată de C.N.A.D.N.R. la termenul de judecată din 20 septembrie 2011, în cadrul obiecţiunilor depuse la ambele rapoarte de expertiză.
În conformitate cu dispoziţiile art. 208 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele şi orele când începe şi continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului".
Din cuprinsul normei citate, rezultă că ori de câte ori expertul sau experţii desemnaţi apreciază că este necesară deplasarea la faţa locului, este obligatorie convocarea părţilor în modalitatea prescrisă, fără vreun drept de apreciere din partea experţilor în privinţa necesităţii prezenţei părţilor cu ocazia deplasării experţilor în teren.
În speţă, nu s-a realizat convocarea părţilor, cu toate că cei trei experţi desemnaţi de instanţă au făcut cercetări în teren în vederea efectuării lucrării de specialitate, astfel încât, în mod greşit, instanţa de apel a motivat respingerea excepţiei nulităţii expertizei prin lipsa necesităţii prezenţei părţilor, în raport de conţinutul concret al activităţii desfăşurate de experţi, în condiţiile în care expertiza nu a presupus măsurători ori "aspecte tehnice".
Instanţa nu a arătat, de altfel, care sunt "aspectele tehnice" ce ar fi făcut necesară prezenţa părţilor, cu atât mai mult cu cât activitatea experţilor judiciari este, prin natura sa, tehnică, aceştia fiind desemnaţi ca specialişti în scopul lămuririi unor împrejurări de fapt, conform art. 201 alin. (1) C. proc. civ. Or, în cauză, experţii s-au deplasat în teren tocmai pentru cercetarea unor aspecte de fapt, respectiv amplasamentul şi vecinătăţile terenului proprietatea reclamanţilor, topografia zonei, traseul viitoarei autostrăzi, după cum rezultă chiar din conţinutul rapoartelor de expertiză, astfel încât aprecierea instanţei de apel în sensul că prezenţa părţilor la faţa locului nu era necesară este, oricum, eronată.
În condiţiile în care, potrivit art. 208 alin. (1) C. proc. civ., convocarea părţilor este obligatorie, indiferent de obiectul deplasării experţilor în teren, neîndeplinirea de către experţi a acestei obligaţii atrage nulitatea actului de procedură efectuat, după cum, în mod corect, a susţinut C.N.A.D.N.R. (sancţiunea nulităţii intervenind în toate cazurile de nerespectare a unei norme de drept procesual, fie că este expres prevăzută ori doar virtuală).
Nulitatea este, în acest caz, relativă, deoarece interesul ocrotit prin art. 208 alin. (1) este unul particular, cel al părţilor în proces. Sancţiunea a fost invocată în cauză în termenul prevăzut de art. 108 alin. (3) C. proc. civ., respectiv la termenul imediat următor celui la care s-au depus cele două rapoarte de expertiză, iar excepţia nulităţii a fost respinsă.
Astfel cum, în mod corect, s-a arătat prin motivele de recurs, neregularitatea decurgând din lipsa convocării părţilor nu se acoperă prin prezenţa în teren a expertului desemnat de expropriator, întrucât acesta nu are calitatea de consilier al părţii, nominalizat de parte şi încuviinţat ca atare de către instanţă în condiţiile art. 18 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, ci de membru al comisiei de experţi constituite potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Ca atare, ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză sunt nule, fiind întocmite în urma deplasării la faţa locului a celor trei experţi, fără convocarea părţilor, vătămarea procesuală a recurentului constând în valorificarea de către instanţa de apel a unuia dintre rapoartele întocmite fără ca partea să-şi fi expus punctul de vedere asupra criteriilor de determinare a despăgubirilor cuvenite reclamanţilor în urma exproprierii.
În aceste condiţii, hotărârea instanţei de apel este nulă, pronunţată fiind cu nerespectarea prevederilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel, în baza art. 312 cu referire la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării, se va proceda la efectuarea unei noi expertize, cu aceleaşi obiective, însă cu respectarea dispoziţiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ. şi ţinându-se cont de criteriile arătate la pct. 2 din prezentele considerente.
2. Chiar dacă s-a constatat deja că se impune efectuarea unei noi expertize, pentru motivele expuse anterior, se impune a se răspunde criticilor recurentului referitoare la criteriile de calcul al despăgubirilor cuvenite reclamanţilor în considerarea atât a terenului expropriat, cât şi a suprafeţei de teren rămase în proprietatea acestora, astfel cum se regăsesc în decizia recurată.
Această analiză urmează a se efectua din perspectiva modului de aplicare a legii de către instanţa de apel, ce poate fi cenzurat de către această instanţă de control judiciar independent de împrejurarea că instanţa de apel şi-a însuşit constatările de fapt ale experţilor. Întrucât s-a dispus deja rejudecarea apelurilor în vederea efectuării unei noi expertize, criteriile de evaluare a despăgubirilor cuvenite reclamanţilor urmează a fi avute în vedere în acel context, cu ocazia stabilirii obiectivelor expertizei, ţinându-se cont de dezlegările din prezenta decizie.
În ceea ce priveşte terenul expropriat de 3239 mp, s-a reţinut, în mod necontestat, că acesta este situat în extravilanul oraşului Râşnov şi este înscris în cartea funciară ca având categoria de folosinţă "păşune".
Instanţa de apel a reţinut că despăgubirile trebuie calculate în raport de o altă categorie de folosinţă, respectiv teren construibil, deoarece terenul este amplasat într-o zonă de mare interes turistic, fiind dotat cu utilităţi, iar reclamanţii au dovedit că, înainte de definitivarea proiectului de autostrăzi, au întreprins demersuri pentru a construi un complex turistic pe teren şi chiar au obţinut Certificatul de Urbanism nr. 708 din 20 octombrie 2008 eliberat de Primăria Oraşului Râşnov.
În conformitate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994, "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia."
Referirea legiuitorului la imobile "de acelaşi fel", ca reper al calculului cuantumului despăgubirilor, semnifică raportarea la categoria de folosinţă a terenului de la momentul exproprierii, şi nu la cea pe care terenul ar fi putut să o aibă în viitor, în urma demersurilor concrete efectuate de proprietar pentru schimbarea categoriei de folosinţă, care nu au fost, însă, finalizate până la data exproprierii.
Aceste elemente pot fi luate în considerare de către instanţa de judecată în calculul despăgubirii, însă nu pentru stabilirea preţului obişnuit de vânzare al terenurilor de natura celui expropriat, ci pentru stabilirea contravalorii prejudiciului eventual creat proprietarului prin expropriere, în legătură cu care art. 26 alin. (2) sus-citat prevede obligaţia expropriatorului de dezdăunare a proprietarului, distinct de despăgubirile constând în preţul de vânzare a terenului expropriat.
Astfel, deşi este posibil cumulul celor două categorii de despăgubiri, calcularea lor se realizează distinct, în funcţie de criteriile prevăzute de legiuitor.
În speţă, preţul de vânzare al terenului expropriat ar putea fi determinat în raport de o altă categorie de folosinţă decât cea înscrisă în cartea funciară, respectiv "păşune", doar în condiţiile în care s-ar fi dovedit că, până la data exproprierii, a avut loc o schimbare a acestei categorii în cea de teren construibil.
Or, chiar dacă reclamanţii au obţinut la data de 20 octombrie 2008 un certificat de urbanism, eliberat de Primăria oraşului Râşnov, în vederea construirii pe întregul teren de 21.000 mp (deci, inclusiv pentru suprafaţa expropriată de 3239 mp), instanţa nu a arătat considerentele pentru care obţinerea acestuia ar echivala cu un aviz de schimbare a categoriei de folosinţă, în cuprinsul acestuia nefăcându-se referire la acest aspect, dimpotrivă, menţionându-se folosinţa actuală ca fiind aceea de păşune.
Pe de altă parte, schimbarea categoriei de folosinţă trebuie să intervină până la data exproprierii, respectiv până la momentul transferului dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului, întrucât, după acel moment, fostul titular nu mai poate dispune de dreptul de proprietate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 198/2004, "Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi."
Întrucât proprietarii suprafeţei expropriate au formulat contestaţie împotriva cuantumului despăgubirilor, plata efectivă nu poate avea loc decât după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care se stabileşte cuantumul despăgubirilor, astfel încât transferul dreptului de proprietate operează, în acest caz, de la data consemnării sumei stabilite de expropriator, care ar fi trebuit efectuată în maximum 15 zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor.
În speţă, despăgubirile au fost consemnate pe numele fostului proprietar, A.I., astfel încât ar fi trebuit verificat dacă a avut loc o consemnare pe numele adevăraţilor proprietari, reclamanţii din cauză, împrejurare în raport de care se putea determina dacă a operat transferul dreptului de proprietate.
Instanţa de apel nu a efectuat aceste verificări, motiv pentru care concluzia categoriei actuale de folosinţă a terenului expropriat ca fiind aceea de teren construibil nu se bazează pe aprecierea corectă a împrejurărilor relevante, menţionate anterior.
Ca atare, nu este posibilă exercitarea controlului de legalitate pe acest aspect, constatare ce susţine soluţia casării deja conturată prin considerentele expuse la pct. 1 al prezentei decizii, incidente în cauză fiind prevederile art. 314 C. proc. civ.
Aceeaşi constatare se impune şi din perspectiva unei alte critici formulate de către recurent, referitoare la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, şi în legătură cu semnificaţia sintagmei "preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială", implicit cu probatoriul relevant ce trebuie administrat pe acest aspect.
Acest preţ corespunde, în primul rând, preţului consemnat în acte autentice de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada de referinţă (data efectuării expertizei) şi doar în măsura în care nu au fost perfectate tranzacţii în acea perioadă, se poate recurge la alte mijloace de probă concludente, din categoria cărora pot face parte şi ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile din anunţurile de mica publicitate din zonele locale.
În aceste condiţii, se impune efectuarea unei noi expertize topografice, cu respectarea prevederilor art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe preţurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, astfel cum rezultă din contracte autentice de vânzare-cumpărare, evident, după stabilirea categoriei de folosinţă a terenului în litigiu.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la criteriile de evaluare a prejudiciului pretins a fi fost produs terenului neexpropriat, rămas în proprietatea reclamanţilor, se observă că vizează aspecte de fapt, referitoare la accesul la drumurile existente, zona de protecţie şi de siguranţă, eventualele avantaje create în urma exproprierii, aspecte ce urmează a fi cercetate cu ocazia rejudecării apelurilor.
Faţă de considerentele expuse, urmează ca instanţa de apel, în cadrul rejudecării, să cerceteze împrejurarea dacă a operat vreo schimbare a categoriei de folosinţă a terenului expropriat (distinct de terenul rămas în proprietatea reclamanţilor) până la data transferului dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului, sens în care va verifica şi dacă emiterea certificatului de urbanism a echivalat cu un aviz de schimbare a categoriei de folosinţă, precum şi momentul transferului dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului, în raport de consemnarea despăgubirilor pe numele reclamanţilor.
De asemenea, pentru stabilirea preţului de vânzare al terenurilor de acelaşi fel din unitatea administrativ-teritorială - după determinarea categoriei de folosinţă a terenului în litigiu -, urmează a se obţine informaţiile relevante de la Camera Notarilor Publici, de la autoritatea administrativă locală ori de la orice altă instituţie care le poate furniza, eventual, prin intermediul instanţei de apel, care va solicita relaţii de la instituţiile ce deţin datele necesare administrării probei.
Doar în măsura în care nu s-au încheiat asemenea tranzacţii în perioada de referinţă, experţii se vor raporta la alte elemente de evaluare, respectiv ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile din anunţurile de mica publicitate.
În acelaşi timp, se va proceda la efectuarea unei noi expertize, pentru determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, în raport de preţul de vânzare al altor imobile de acelaşi fel, precum şi pentru terenul neexpropriat.
Este de precizat că, în condiţiile în care această instanţă de recurs a constatat că rapoartele de expertiză întocmite în cauză sunt nule, remediul pentru vătămarea procesuală suferită de parte prin încălcarea obligaţiei procesuale rezidă în refacerea actului anulat, ceea ce ar însemna că expertiza ar trebui efectuată de aceiaşi experţi desemnaţi în faza apelului, în ciclul procesual anterior.
Instanţa de apel, cu ocazia rejudecării, va aprecia, însă, oportunitatea desemnării aceloraşi experţi pentru efectuarea noii expertize, avându-se în vedere că aceştia şi-au spus deja părerea în privinţa criteriilor de evaluare a despăgubirilor.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 106/Ap din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6430/2012. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 6434/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
